pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericita Maria Domenica Mantovani (1862-1934)

Maica Maria Domenica Mantovani, prima dintre cei patru frați, născută la Castelletto di Brenzone (Verona) la 12 noiembrie 1862, a fost fiica lui Giovanni Battista Mantovani și a Prudenzei Zamperini. A fost botezată în ziua următoare, la 13 noiembrie. A primit Mirul la 12 octombrie 1870 și Prima Împărtășanie la 4 noiembrie 1874.

A frecventat cu rezultate deosebite școala primară, dar nu a putut să-și continue studiile din cauza sărăciei familiei. Cultura scolastică sărăcăcioasă a fost suplinită de frumoasele daruri ale inteligenței și voinței, și de un deosebit simț practic. S-a arătat încă de copilă deosebit de înclinată spre rugăciune și tot ceea ce se referea la Dumnezeu. La baza unei atât de profunde sensibilități religioase și creștine și a unei bogății atât de mari de har, destinată să se dezvolte și să strălucească plină de lumină, se afla mărturia părinților și a rudelor, oameni simpli, muncitori, cinstiți și bogați în credință.

Și-a petrecut toată tinerețea, până la vârsta de treizeci de ani, în sânul familiei. A crescut cu un spirit și un trup sănătos, distingându-se mereu prin bunătate, docilitate, transparență a vieții și o deosebită pietate. Încă de copilă devenise apostolă a colegelor ei, pe care le forma în spiritul virtuților prin lecturi sănătoase și mai ales prin mărturia vieții ei.

Maria Domenica avea 15 ani când a venit la Castelleto fericitul Giuseppe Nascimbeni, mai întâi ca învățător și cooperator (1877-1885), și apoi ca paroh (1885-1922). De atunci, el a devenit îndrumătorul ei spiritual, iar ea prima lui generoasă colaboratoare în diferite activități parohiale: era sufletul tineretului din localitate și era iubită, ascultată și respectată de toți. Se dedica cu zel predării catehismului copiilor, și cu o iubire evanghelică vizitării și asistenței săracilor și bolnavilor.

Înscrisă în Uniunea Pioasă a Fiicelor Mariei, a fost mereu fidelă în observarea tuturor prescripțiilor Regulamentului, devenind un model pentru colegele ei, reușind să dea eficiente lecții de viață. Fiind o cinstitoare deosebită a Fecioarei Neprihănite, la 8 decembrie 1886 a depus vot de feciorie perpetuă în mâinile directorului și parohului ei, pr. Giuseppe Nascimbeni.

Dorind să se consacre Domnului, a cunoscut planul lui Dumnezeu pentru ea prin fericitul Nascimbeni, care a ales-o drept colaboratoare în fondarea Congregației Micilor Surori ale Sfintei Familii (6 noiembrie 1892): a devenit astfel co-fondatoare și prima Superioară Generală a acestei congregații. Și-a adus o contribuție considerabilă în elaborarea Constituțiilor, inspirate din Regula celui de-al Treilea Ordin Franciscan, și în formarea surorilor.

Înainte de a muri, a avut mângâierea de a obține aprobarea definitivă a Constituțiilor și, după șapte ani, a Institutului, și și-a văzut opera continuată de circa 1200 de surori, răspândite în 150 de case din Italia și din străinătate, dedicate unei variate game de activități apostolice și caritative. A înaintat pe calea sfințeniei până la capătul zilelor sale, excelând în virtuți, îndeosebi în umilință. La 2 februarie 1934, după câteva zile de boală, și-a încheiat peregrinarea pe pământ.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire