pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericita Eugenia Ravasco (1845-1900)

Eugenia Ravasco s-a născut la Milano la 4 ianuarie 1845, a treia din cei șase fii ai bancherului genovez Francesco Matteo și ai nobilei doamne Carolina Mozzoni Frosconi. A fost botezată în Bazilica Santa Maria della Passione și a primit numele de Eugenia Maria. În 1848, după moartea timpurie a mamei, tatăl ei s-a întors la Genova luându-l cu sine pe primul născut, Ambroziu, și pe ultima fiică, Elisa, care avea doar un an și jumătate.

Eugenia a rămas la Milano împreună cu sora ei Costanza, încredințate grijii mătușii lor Marietta Anselmi care, ca o mamă adevărată, s-a îngrijit de creșterea lor, educându-le cu iubire dar și cu autoritate. Eugenia, vioaie și expansivă, în copilăria ei o considera mama ei și s-a legat de ea cu o afecțiune profundă.

În 1852, s-a alăturat restului familiei la Genova care va deveni de atunci reședința ei definitivă. Aici l-a cunoscut pe unchiul Luigi Ravasco care a avut un rol deosebit în formarea ei, pe mătușa Elisa Parodi și pe cei zece fii ai lor alături de care a trăit pentru o vreme. Însă s-a atașat foarte mult de surioara mai mică, Elisa, rezervată și sensibilă, stabilind cu ea o profundă sintonie spirituală.

După trei ani, în martie 1855, a murit și tatăl. Luigi Ravasco, bancher și creștin convins, i-a luat în grijă pe nepoții săi orfani; s-a îngrijit de formarea lor și le-a încredințat pe cele două surori unei guvernante calificate. La 21 iunie 1855, în Biserica Sant'Ambrogio din Genova, la 10 ani, Eugenia a primit Prima Împărtășanie și Mirul. Din acea zi s-a simțit atrasă de misterul Prezenței Euharistice, într-atât încât nu trecea pe lângă o biserică fără să intre pentru a adora Preasfântul Sacrament. Cultul Euharistiei a devenit unul dintre elementele principale ale spiritualității ei, împreună cu cultul Inimii lui Isus și al Mariei Neprihănite. Împinsă de o înnăscută compasiune față de cei suferinzi, încă din adolescență oferea cu generozitate și din inimă celor săraci, nevoiași, făcând cu bucurie chiar sacrificii în acest sens.

În decembrie 1862, Eugenia Ravasco a pierdut și sprijinul unchiului ei, Luigi. Încredințându-se în Dumnezeu și sfătuită de canonicul Salvatore Magnasco, viitorul Arhiepiscop de Genova, și de avocați înțelepți, a luat în mâini conducerea afacerilor familiei. Nu a reușit însă să-l salveze pe fratele ei de pe drumul pe care apucase și care l-a dus la ruina sa morală și fizică. Pentru ea a fost una dintre suferințele cele mai mari și chiar o mare încercare pentru credința ei. În această perioadă, mătușa Marietta Anselmi se pregătea să-i ofere nepoatei un viitor strălucit de soție. Însă Eugenia îl ruga cu ardoare pe Domnul să-i arate calea adevărată pentru ea.

La 31 mai 1863, în Biserica Santa Sabina din Genova, unde intrase pentru a-l saluta pe Isus Euharistic, prin cuvintele preotului care se adresa credincioșilor în acel moment, Eugenia Ravasco a primit invitația divină de "a se dărui faptelor de binefacere din iubire pentru Inima lui Isus". A fost evenimentul care a luminat viitorul ei și care i-a schimbat viața. Sub îndrumarea directorului ei spiritual, s-a pus fără rezerve la dispoziția lui Dumnezeu, consacrându-i, spre slava sa și binele sufletelor, viața, energia minții și a inimii, și patrimoniul moștenit de la părinți: "Acești bani - repeta - nu sunt ai mei, ci ai Domnului, eu sunt doar administratorul lor" (cf. Positio C.I., 70).

A suportat cu tărie reproșurile rudelor și disprețul doamnelor burgheze și a început curajoasă să facă bine în jurul ei. A predat catehism în parohia ei, a colaborat cu Fiicele Neprihănitei ca asistentă a copilelor din cartier; a deschis o casă proprie pentru a le oferi o instruire religioasă, și ateliere de gătit și de cusut; i-a asistat pe bolnavii din spitale; i-a vizitat pe cei săraci, aducându-le mângâierea iubirii ei. Simțea o mare durere îndeosebi pentru tinerele și copii părăsiți, expuși pericolelor de tot felul și cu totul necunoscători în cele ale lui Dumnezeu.

La 6 decembrie 1868, la 23 de ani, a fondat Congregația religioasă Fiicele Preasfintelor Inimi ale lui Isus și Mariei, cu misiunea de "a face bine" îndeosebi tineretului. Au apărut astfel școli, asociații, oratorii. Proiectul educativ al Maicii Ravasco era acela de a educa tinerii și de a-i forma pentru o viață creștină solidă, activă, deschisă, ca să fie "cetățeni onești în mijlocul societății și sfinți în cer".

În 1884, împreună cu alte surori, Eugenia Ravasco a făcut profesiune perpetuă. S-a dedicat dezvoltării și consolidării Institutului care, aprobat de Biserica diecezană în 1882, va deveni de drept pontifical în 1909.

Eugenia Ravasco a murit la Genova la vârsta de 55 de ani, în Casa Mamă a Institutului, în dimineața zilei de 30 decembrie 1900. "Vă las pe toate în Inima lui Isus", a spus ea la despărțire.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire