pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericita Maria Cristina Brando (1856-1906)

Maica Maria Cristina Brando s-a născut la Napoli la 1 mai 1856, fiind fiica lui Giovanni Giuseppe și a Mariei Concetta Marrazzo, care a și murit la câteva zile după nașterea copilei. A avut parte de o educație religioasă solidă și rodnică, și curând a dovedit înclinații clare spre rugăciune și mortificare.

Atrasă de cele ale lui Dumnezeu, fugea de orgoliile lumești, îi plăcea singurătatea, se apropia des de sacramentul pocăinței și se împărtășea zilnic. Primind învățătura Mântuitorului (cf. Mt 5, 48), repeta adesea: "Trebuie să devin sfântă, vreau să devin sfântă". La vârsta de doisprezece ani, în fața unei icoane a Pruncului Isus, a depus vot de castitate perpetuă.

Când a simțit vocația la viața consacrată și-a exprimat dorința de a intra în Congregația Surorilor Sacramentine din Napoli, dar a fost împiedicată de tatăl ei. A obținut însă permisiunea de a fi primită drept candidată la Clarisele din Mănăstirea Fiorentinelor. Din cauza bolii a fost însă constrânsă de două ori să se întoarcă în familie pentru a se vindeca. După vindecare, a primit permisiunea de a intra în mănăstirea Sacramentinelor. În 1876 a primit veșmântul religios și a luat numele de Sr. Maria Cristina a Neprihănitei Zămisliri. Însă și aici s-a îmbolnăvit, și a fost constrânsă să abandoneze drumul pe care pornise cu atâta zel.

În acest moment a înțeles că sosise ceasul să dea viață Institutului la care se simțea chemată de atâta timp. De aceea, în timp ce în 1878 se afla temporar la surorile Tereziene din Torre del Greco, a pus fundamentul unei noi familii religioase, care astăzi se numește Congregația Surorile Victime Expiatoare ale lui Isus din Preasfântul Sacrament, o congregație care s-a mărit cu repeziciune în ciuda restricțiilor economice și a opozițiilor, și a stării precare de sănătate a fondatoarei.

După ce a schimbat diferite sedii, comunitatea, urmând sfaturile Slujitorului lui Dumnezeu Michelangelo da Marigliano și ale Fericitului Ludovic da Casoria, s-a stabilit în Casoria, nu departe de Napoli. Noul institut a întâmpinat multe și mari dificultăți, dar a experimentat în multe ocazii Providența divină și a avut parte de ajutorul multor binefăcători și persoane ecleziale. Institutul a sporit cu noi membri și noi case, și peste tot a arătat devoțiune față de Euharistie și grijă pentru educarea copiilor.

În 1897 Maria Cristina a depus voturile temporare, iar la 20 iulie 1903 Congregația a obținut aprobarea canonică din partea Sfântului Scaun. La 2 noiembrie 1903, fondatoarea și alte surori au depus voturile perpetue.

Și-a trăit consacrarea cu generozitate, cu perseverență și bucurie spirituală, și și-a îndeplinit funcția de superioară generală cu umilință, prudență și amabilitate, dându-le surorilor ei exemple permanente de fidelitate față de Dumnezeu și față de vocație, și de zel pentru răspândirea Împărăției lui Cristos. A murit la 20 ianuarie 1906, în faimă de sfințenie.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire