pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Marco d'Aviano (1631-1699)

Marco d'Aviano, predicator capucin din Provincia venețiană, este una dintre principalele personalități religioase ale secolului al XVII-lea: un cunoscut predicator al convertirii și al iertării, animator al unei reînnoite practici de viață creștină, apostol al actului de durere desăvârșită, a parcurs străzile Europei vestind Cuvântul lui Dumnezeu și invitându-i pe oamenii din timpul său la credință și la pocăință, în timp ce mesajul său era garantat și întărit de darul convertirii și al vindecării.

S-a născut la Aviano la 17 noiembrie 1631. Părinții lui erau Marco Pasquale Cristofori și Rosa Zanoni, aparțineau burgheziei bogate a regiunii și au avut, în afară de Marco, alți zece copii. A fost botezat în ziua nașterii, cu numele Carlo Domenico. Prima formare spirituală și culturală a primit-o în regiunea natală, apoi și-a perfecționat formarea în anii 1643-1647 în colegiul iezuiților din Gorizia: aici tânărul Cristofori a avut ocazia să-și dezvolte mult cultura clasică și științifică, și să aprofundeze viața sa de pietate.

Climatul epic determinat de războiul din Candia, care avea loc atunci între Republica Venețiană și imperiul otoman, a avut o influență decisivă asupra vieții tânărului. Însuflețit de dorința de a ajunge la locul unde se desfășura războiul, dispus să-și dea chiar viața pentru apărarea credinței, a abandonat colegiul din Gorizia și a ajuns în zilele următoare la Capodistria unde, sfârșit de foame și de osteneala drumului, a bătut la poarta părinților capucini. De la superiorul mănăstirii, pe lângă hrană și adăpost, a primit și sfatul înțelept de a se întoarce acasă la părinți.

În timpul scurtei șederi la părinții capucini din Capodistria, luminat de har, tânărul a avut ocazia de a întrevedea posibilitatea de a urma într-un mod diferit vocația sa la apostolat și la martiriu. Totul a culminat cu hotărârea lui fermă de a părăsi lumea și de a se dedica vieții austere capucine. În luna septembrie 1648 a fost primit în noviciatul din Conegliano și un an mai târziu, la 21 noiembrie 1649, depunea voturile religioase cu numele de Marco din Aviano. Apoi a urmat studii de filosofie și teologie, iar la 18 septembrie 1655, a fost hirotonit preot la Chioggia.

Viața lui a fost caracterizată de o puternică angajare în rugăciune și în viața comunitară, pe care a trăit-o cu umilință și în taină, însuflețită de zel și de observarea regulii și a constituțiilor Ordinului. Din septembrie 1664, când a obținut aprobarea de a predica, pr. Marco și-a consumat energia în apostolatul propovăduirii în toată Italia, mai ales în timpurile liturgice ale Postului Mare și Adventului. A avut și îndatoriri de responsabilitate și de conducere: în 1672 a fost ales superior al mănăstirii din Belluno, iar în 1674 a fost chemat să conducă fraternitatea din Oderzo.

Evenimentul care l-a scos pe acest frate capucin din "ascunzătoarea" umilă a celulei mănăstirii și l-a expus atenției universale a avut loc la 8 septembrie 1676: fiind trimis să predice într-o mănăstire din San Prosdocimo (Padova), prin rugăciunea și binecuvântarea lui a fost vindecată instantaneu o călugăriță, Vincenza Francesconi, bolnavă și constrânsă să stea la pat de aproximativ 13 ani. Alte evenimente extraordinare asemănătoare s-au verificat o lună mai târziu la Veneția, atrăgând o mare mulțime de oameni în jurul lui.

Datorită acestor evenimente extraordinare era tot mai solicitat, atât în Italia, cât și în afara ei, motiv pentru care a călătorit îndelung prin Europa. În mai 1699 Marco d'Aviano a făcut ultima călătorie la Viena. Sănătatea lui a suferit o înrăutățire progresivă, motiv pentru care a trebuit să întrerupă orice activitate. La 2 august a primit în mănăstire vizita familiei imperiale și ulterior a celor mai ilustre personalități din Viena. La 12 mai Nunțiul Apostolic Andrea Santa Croce i-a adus personal binecuvântarea apostolică a Papei Inocențiu al XII-lea. Marco se simțea deja foarte rău, și a primit ultimele sacramente și a reînnoit profesiunea religioasă. La 13 august 1699, pr. Marco a murit strângând în mâini crucifixul. Erau de față prietenul lui, împăratul Leopold, și împărăteasa Eleonora.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire