pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Giacomo Alberione (1884-1971)
fondatorul Familiei Pauline

Don Giacomo Alberione, fondator al Familiei Pauline, a fost unul dintre cei mai creativi apostoli ai secolului al XX-lea. Născut la San Lorenzo din Fossano (Cuneo) la 4 aprilie 1884, a primit Botezul a doua zi. Familia Alberione, alcătuită din Michele și Teresa Allocco și șase copii, era o familie de la țară, profund creștină și muncitoare.

Micul Giacomo, al patrulea născut, s-a simțit curând chemat de Dumnezeu: în clasa I, întrebat fiind de învățătoare ce vrea să se facă atunci când va fi mare, el a răspuns: "Mă voi face preot!" Anii tinereții s-au îndreptat spre această direcție.

Mutându-se familia în comuna Cherasco, în jurisdicția parohiei San Martino din Dieceza de Alba, parohul, don Montersino, l-a ajutat pe adolescent să-și înțeleagă chemarea și să răspundă la aceasta. La 16 ani Giacomo este primit la Seminarul din Alba și imediat se întâlnește cu cel care îi va fi părinte, îndrumător, prieten și sfetnic timp de 46 de ani: canonicul Francesco Chiesa.

La sfârșitul Anului Sfânt 1900, inspirat deja de enciclica Papei Leon al XIII-lea "Tametsi futura", Giacomo trăiește experiența hotărâtoare a vieții sale. În noaptea de 31 decembrie1900, care despărțea două secole, se roagă timp de patru ore în fața Preasfântului Sacrament. Primește o "lumină deosebită" de la Ostie, și din acel moment se simte "profund obligat să facă ceva pentru Domnul și pentru oamenii din noul secol": "obligat să slujească Biserica" cu mijloacele noi oferite de geniul uman.

Itinerarul tânărului Alberione continuă în mod intens în anii de studiere a filosofiei și teologiei. La 29 iunie 1907 este hirotonit preot. Continuă o scurtă dar hotărâtoare experiență pastorală în Narzole (Cuneo), în calitate de vice-paroh. Acolo îl întâlnește pe tânărul Giuseppe Giaccardo, care va fi pentru el ceea ce a fost Timotei pentru Apostolul Paul. Și tot la Narzole, don Alberione înțelege tot mai profund ce poate face femeia implicată în apostolat.

În Seminarul din Alba desfășoară misiunea de Părinte Spiritual al seminariștilor mari și mici, și predă diferite materii. Se dedică predicării, catehezei, conferințelor în parohiile diecezei. Dedică mult timp și studiului situației societății civile și ecleziale și al noilor nevoi care se prezentau.

Înțelege că Domnul îl călăuzește spre o misiune nouă: aceea de a predica Evanghelia la toate popoarele, în spiritul Apostolului Paul, utilizând mijloacele moderne de comunicare. Această orientare o mărturisesc două dintre cărțile sale: "Însemnări de teologie pastorală" (1912) și "Femeia asociată țelului sacerdotal" (1911-1915).

Această misiune, pentru a fi eficientă și continuă, trebuie să fie asumată de persoane consacrate, deoarece "operele lui Dumnezeu se fac cu oameni ai lui Dumnezeu". Astfel, la 20 august 1914, în timp ce la Roma murea Sfântul Papă Pius al X-lea, la Alba, Don Alberione punea bazele Familiei Pauline prin fondarea Societății Sfântul Paul. Începutul este foarte sărac, conform pedagogiei divine: aceea de "a începe mereu de la o iesle".

Familia umană - din care se inspira don Alberione - este alcătuită din frați și surori. Prima femeie care îl urmează pe Don Alberione este o tânără de douăzeci de ani din Castagnito (Cuneo): Teresa Merlo. Cu contribuția ei, Don Alberione a pus bazele Congregației Fiicele Sfântului Paul (1915). Încet Familia s-a dezvoltat, vocațiile masculine și feminine au sporit, apostolatul se contura și căpăta formă.

În decembrie 1918 are loc prima plecare a Fiicelor în Susa: începe o curajoasă poveste de credință și de acțiune, care dă viață și unui stil caracteristic, numit "alla paolina". Acest drum pare să se întrerupă în 1923, atunci când Don Alberione se îmbolnăvește grav, iar răspunsul medicilor nu dă speranțe. Însă Fondatorul reia în mod miraculos drumul: "Sfântul Paul m-a vindecat", va declara el mai târziu. Din acea perioadă în capelele pauline apare un înscris cu cuvintele pe care Dumnezeiescul Învățător i le-a adresat Fondatorului în vis sau în revelație: "Nu vă temeți - Eu sunt cu voi - De aici vreau să luminez - Simțiți durere pentru păcate".

În anul următor apare a doua congregație feminină: Pioasele Ucenice ale Învățătorului Divin, pentru apostolatul euharistic, sacerdotal, liturgic. Don Alberione, pentru a le îndruma în noua vocație, o cheamă pe tânăra Soră M. Scolastica Rivata, care va muri la vârsta de 90 de ani în faimă de sfințenie.

Pe plan apostolic, Don Alberione promovează tipărirea de ediții populare a Cărților Sacre și pune accent pe formele cele mai rapide pentru a face să ajungă mesajul lui Cristos la cei de departe: revistele. În 1912 apăruse deja revista "Vita Pastorale" (Viața Pastorală) destinată parohilor; în 1921 apare broșura liturgico-catehetică "La Domenica" (Duminica); în 1931 apare "Famiglia Cristiana" (Familia Creștină), revistă săptămânală cu scopul de a hrăni viața creștină a familiilor. Vor urma: "La Madre di Dio" (Maica lui Dumnezeu - 1933), "pentru a descoperi sufletelor frumusețile și măreția Mariei"; "Pastor bonus" (Păstorul cel bun - 1937), revistă lunară în limba latină; "Via, Verita e Vita" (Calea, Adevărul și Viața - 1952), revistă lunară pentru cunoașterea și predarea doctrinei creștine; "La Vita in Cristo e nella Chiesa" (Viața în Cristos și în Biserică - 1952), cu scopul de a face "cunoscute comorile Liturgiei, de a răspândi tot ceea ce servește Liturgiei, de a trăi Liturgia conform Bisericii". Don Alberione s-a gândit și la copii: pentru ei a publicat "Il Giornalino" (Micul Ziar).

În octombrie 1938 Don Alberione fondează a treia Congregație feminină: Surorile lui Isus Bunul Păstor sau Păstorele, dăruite apostolatului pastoral destinat să-i ajute pe preoți. Familia Paulină se completează în anii 1957 - 1960 cu fondarea celei de a patra congregații feminine, Institutul 'Regina Apostolorum' pentru vocații (Surorile Apostoline), și a Institutelor de viață seculară consacrată: Sfântul Gabriel Arhanghelul, Bunavestire, Isus Preot și Sfânta Familie. Zece instituții (incluzându-i și pe Cooperatorii Paulini), unite între ele de același ideal de sfințenie și de apostolat: purtarea lui Cristos "Calea, Adevărul și Viața" în lume, prin intermediul mijloacelor de comunicare socială.

În anii 1962-1965 Don Alberione este protagonist tăcut dar atent al Conciliului Vatican II, la ale cărui sesiuni participă zilnic. Între timp nu lipsesc necazurile și suferințele: moartea prematură a primilor săi colaboratori, Timoteo Giaccardo și Tecla Merlo; grija pentru comunitățile din străinătate aflate în dificultăți și, personal, o scolioză care îl chinuie zi și noapte.

A trăit 87 de ani. Împlinind opera lui Dumnezeu care îi fusese încredințată, la 26 noiembrie 1971 a părăsit pământul pentru a-și ocupa locul în Casa Tatălui. Ultimele ceasuri de viață i-au fost ușurate de vizita și de binecuvântarea Papei Paul al VI-lea, care nu și-a ascuns niciodată admirația și respectul pe care i-l purta lui Don Alberione.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire