pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Convertirea Sfântului Paul
25 ianuarie (calendarul latin)

Sărbătoarea liturgică numită "conversio sancti Pauli" apare în calendar cu începere din secolul al VI-lea și este proprie Bisericii din părțile de Apus. Deoarece moartea de martir a apostolului neamurilor este sărbătorită de întreaga creștinătate în ziua de 29 iunie, celebrarea fixată pentru ziua de azi ne dă prilejul să privim mai deaproape personalitatea atât de complexă a aceluia care este numit "Apostolul" prin excelență, căci a scris despre sine însuși: "Am lucrat mai mult decât toți ceilalți Apostoli", dar tot el a spus: "Sunt cel mai mic dintre Apostoli, un avorton, nevrednic de a fi numit Apostol".

Paul enumeră și motivele care-i dau dreptul de a fi considerat Apostol: el l-a văzut pe Domnul, pe Cristos Înviat și pentru aceasta este martor al Învierii; și el a fost trimis să predice direct de către Cristos, ca și cei doisprezece: cunoașterea directă a faptelor, chemarea, trimiterea, trei condiții pe care el le îndeplinește datorită acelui miracol al harului petrecut pe drumul Damascului, când Cristos l-a silit să capituleze necondiționat, astfel că a strigat: "Doamne, ce vrei tu să fac eu?" În cuvintele lui Cristos putem descoperi taina sufletului lui Paul: "Greu îți este ție să te împotrivești boldului" (Fapte 24,14) *. Este adevărat că Saul căuta "prin toate sinagogile să descopere pe creștini și să-i împingă la blasfemii folosind chiar forța" (Fapte 24,11), dar el acționa în bună credință, și când cineva lucrează într-adevăr din dragoste către Dumnezeu, dezorientarea nu poate dura prea mult. Mai degrabă sau mai târziu apare nedumerirea, adică "imboldul" harului, licărirea razei de lumină a adevărului: "Cine ești tu, Doamne?"; "Eu sunt Isus pe care tu îl prigonești." Această apariție a lui Cristos în viața lui Paul, este consacrarea lui ca Apostol și scânteia care îi va descoperi adevărul minunat al unității indestructibile a lui Cristos cu cei credincioși lui.

Această întâlnire a lui Paul cu Cristos la porțile Damascului, întâlnire pe care Paul o aseamănă cu experiența pascală a celor Doisprezece și cu strălucirea orbitoare a primei raze de lumină a creației, va fi laitmotivul predicii sale orale și scrise. Cele patrusprezece scrisori care ne-au rămas de la el ne descoperă fiecare câte ceva din sufletul său și ne ajută să înțelegem minunea petrecută pe drumul damascului, minune de neînțeles pentru cine ar încerca să îi găsească doar o explicație psihologică, chiar recurgând la extazul religios, sau, ceea ce ar fi mai rău, la halucinație.

Din experiența sa, Sfântul Paul va trage această concluzie dătătoare de mângâiere și încurajare: "Isus a venit pe lume pentru a mântui pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Tocmai pentru aceasta a avut milă de mine. În mine a voit Isus să își arate toată bunătatea, ca să fiu un exemplu bun pentru cei care de acum încolo prin credință în El vor obține viața veșnică".

* Proverb oriental care se referă la faptul că animalul de tracțiune nu se poate împotrivi bastonului cu vârf metalic ascuțit cu care stăpânul îl silește la lucru.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire