pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Ecaterina a Suediei (1331-1381)
călugăriță

24 martie (calendarul latin)

În prima jumătate a secolului al XlV-lea, în orașul Roma au devenit foarte cunoscute două femei venite din Suedia: Sfânta Brigita (1303 -1373), mamă a opt copii, suflet pătruns de o credință adâncă, ce a avut o mare influență în istoria, viața și literatura țării sale, și regina Cristina, care a umplut cronicile mondene ale orașului cu purtările ei extravagante. Alături de Brigita a venit în anul 1350 și fiica ei Ecaterina, a doua dintre cei opt copii, și a preluat de la mamă făclia luminoasă a unei vieți trăite sub îndrumarea Duhului Sfânt.

Ecaterina s-a născut în anul 1331. De foarte tânără s-a căsătorit cu nobilul Edgar Kürner, și el un suflet îndrăgostit de frumusețile imateriale, care a fost de acord cu tânăra lui soție să își păstreze jurământul pe care îl făcuse în copilărie de a rămâne fecioară; mai mult chiar, el însuși a făcut legământ să urmeze aceeași cale. La vârsta de 19 ani, Ecaterina obține de la soț permisiunea de a vizita orașul Roma, cu prilejul anului jubiliar 1350. Aici, nu după mult timp, primește vestea că soțul a trecut la cele veșnice. De acum înainte, viața celor două ființe extraordinare, mama, Brigita, și fiica se va desfășura pe același drum: fiica va participa cu toată dăruirea la activitatea spirituală a mamei. Brigita întemeiase în Suedia, la Vadstena, o comunitate de tip cenobitic, formată din mănăstiri separate pentru bărbați și pentru femei și urmând normele de viață călugărească trasate de Sfântul Bernard. Ecaterina și-a prelungit șederea la Roma până la moartea mamei sale, în anul 1373 la 23 iulie. În tot acest timp a fost alături de mama sa în pelerinajele lungi pe care le-a întreprins, având de trecut prin mari primejdii, din care cele două curajoase femei nu ar fi putut scăpa fără un ajutor deosebit din partea lui Dumnezeu.

Sfânta Ecaterina este adesea reprezentată având alături de ea un cerb, care, după tradiție, i-a apărut de mai multe ori și a salvat-o din situații grele. În 1375 se reîntorcea în Suedia, aducând cu ea trupul mamei, pe care l-a înmormântat în mănăstirea din Vadstena; ea însăși intră în mănăstire. După câtva timp se reîntoarce la Roma, pentru a urmări procesul de canonizare a mamei sale. O tradiție amintește că în această perioadă, prin rugăciunile ei, a salvat orașul de o revărsare catastrofală a fluviului Tibru, ale cărui ape începuseră a trece digurile. Faptul este reprezentat într-o pictură păstrată în capela dedicată Sfintei Ecaterina în locuința din piața Farnese. Revenind în Suedia, este aleasă stareță a mănăstirii Vadstena, dar în 24 martie 1381 părăsește pământul și se duce să își întâlnească mama în lumina și odihna veșniciei. Brigita a fost declarată sfântă în anul 1391, iar Ecaterina este ridicată la cinstea altarelor prin devoțiunea unanimă și universală a poporului.

* * *

Ecaterina, cu formele Caterina, Catrina, Cătălina, este un nume vechi și foarte răspândit, dar a cărui origine și semnificație nu au putut fi stabilite cu precizie. Cu foarte mare aproximație se poate accepta legătura cu un cuvânt egiptean ce înseamnă "coroană". Această incertitudine nu afectează problema vieții, doarece nu prenumele, ci faptele dau sens și valoare vieții. Sf. Ecaterina de Suedia, în numai 50 de ani de viață, cerșind și urmând statornic lumina Duhului, a dat strălucire țării sale și Sfintei Biserici.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire