pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Chiril din Ierusalim (315-386)
Episcop și Învățător al Bisericii

18 martie (calendarul latin)
18 martie (calendarul bizantin)

Încă din vremea Sfinților Apostoli, în Biserica creștină au apărut unele erezii, care însă nu au produs rupturi profunde, așa cum avea să se întâmple în secolele IV și V cu ereziile numite arianismul (având ca inițiator pe preotul Arius din Alexandria) și nestorianismul (creație a Patriarhului din Constantinopol Nestorius). Arius învăța că Isus Cristos este doar un om, cu fire și persoană omenească, prin care Dumnezeu a lucrat pentru salvarea neamului omenesc; Nestorius, cu intenția de a combate învățătura lui Arius, susține că Isus Cristos este unirea a două firi și două persoane; firea și persoana dumnezeiască unite cu o fire și o persoană omenească; în concluzie, Fecioara Maria este mama unui om ales de Dumnezeu, dar nu poate fi numită Maica lui Dumnezeu. Învățătura creștină autentică arată că Isus Cristos este o persoană unică, persoană dumnezeiască, având în ființă două firi: firea dumnezeiască și firea omenească; pentru acest motiv, Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu, deoarece ființa născută de ea este persoană dumnezeiască, deși ea, Maria, nu i-a dăruit dumnezeirea ci numai omenirea.

Discuțiile referitoare la aceste probleme au dus la o încetinire a evanghelizării păgânilor, dar în același timp au determinat apariția unor figuri mari de păstori, teologi, predicatori, scriitori, care prin cuvântul și operele lor au reușit să ajungă la o expunere clară a învățăturii creștine și chiar, prin profunzimea și limpezimea învățăturii lor, să pătrundă în lumea intelectuală păgână. Una dintre figurile luminoase ale acestei perioade de aprige lupte teologice este și Episcopul de Ierusalim Sfântul Chiril, care a păstorit Biserica creștină din Orașul Sfânt de la anul 350 până la moarte, întâmplată în anul 386.

Chiril era născut în anul 315, dintr-o familie creștină. În tinerețe a simpatizat cu arianii, dar foarte curând s-a despărțit de ei și s-a dat de partea semiarianilor; aceștia, în intenția de a ajunge la o apropiere a celor două curente, propuneau expresia: Isus Cristos are o fire "asemănătoare" cu a Tatălui Ceresc, ceea ce în grecește se exprimă cu termenii homoi-ousios; credința autentică afirmă însă că firea, natura, lui Cristos nu este "asemănătoare", ci este "de aceeași ființă" cu Tatăl; în grecește se spunea homo-ousios; formal, era vorba de adăugarea unui singur i, dar în realitate era în discuție adevărul dacă Domnul nostru Isus Cristos este sau nu Dumnezeu adevărat. Chiril a părăsit și tabăra semiariană și a îmbrățișat cu toată sinceritatea adevărul afirmat la Conciliul Ecumenic din Niceea: "Cred în Isus Cristos,... Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat... de o ființă cu Tatăl". Pentru acest motiv a fost exilat de trei ori de către împărații Constantin și Valens; 16 ani i-a petrecut în exil. Conciliul Ecumenic I din Constantinopol (381) a recunoscut legitimitatea episcopatului său. Șovăirile și schimbările de atitudine ale lui Chiril au făcut ca sfințenia lui să nu fie recunoscută în Occident decât foarte târziu. Sărbătoarea lui a fost instituită abia în anul 1882, iar Papa Leon al XIII-lea l-a declarat învățător al Bisericii. Acest titlu i-a fost acordat pentru cele 24 de Cateheze, predici de învățătură catehetică ce ne-au rămas de la el; probabil au fost ținute la începutul episcopatului său pentru cei care se pregăteau să primească Botezul și celelalte sfinte taine; de aceea, primele 19 cateheze cuprind o expunere largă a învățăturii creștine, iar ultimele 5 sunt o explicare a primelor trei sacramente: Botezul, Mirul și Sfânta Euharistie. Catehezele Sfântului Chiril, transcrise probabil după notele unui stenograf, ne dezvăluie atmosfera de seriozitate și fervoare cu care creștinii de atunci practicau credința lor; ele au fost ținute în cele trei sanctuare principale ale Ierusalimului, unde, după expresia Sfântului Chiril, învățătura lui Cristos nu este numai ascultată, ci se vede și se pipăie cu mâna.

* * *

Numele Chiril, și toate celelalte nume asemănătoare: Chiriac, Chiru, Chira, Chirița, Chirina, Chiran, Cheralina, și în formă modernă Ciril, au la origine numele grecesc dat Domnului nostru Isus Cristos, Kyrios; toate indică o persoană dăruită, încredințată Domnului. După înțeles este sinonim cu Dominic=al Domnului. Sfinții care au purtat numele de Chiril ne dovedesc convingător că atunci când ne lăsăm stăpâniți de Domnul devenim regi ai iubirii de oameni, ai unei vieți demne și luminoase, regi ai păcii și bucuriei adevărate.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire