pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Ioana Francisca de Chantal (1572-1661)
12 august (calendarul latin)

Ioana Francisca de Chantal este cofondatoare, împreună cu Sfântul Francisc de Sales (v. 24 ianuarie) (1561-1622), a congregației de femei numită a "Vizitațiunii", care inițial avea scopul de "a vizita" pe bolnavii săraci și a le acorda asistență, și ulterior s-a transformat într-o congregație de călugărițe contemplative, în mijlocul cărora a trăit și Sfânta Maria Margareta Alacoque (v. 16 octombrie); totodată ea este icoana vie în care s-a întruchipat idealul de viață spirituală propus de "omul cel mai blând din lume".

Ioana Francisca s-a născut în anul 1572 la Dijon, oraș principal al regiunii Burgundia, din estul Franței, dintr-o familie de magistrați numită Fremyot. Viața culturală și religioasă din căminul părintesc a imprimat în sufletul ei, chiar din copilărie, dragoste de adevăr și fermitatea în îndeplinirea datoriei, după cum se poate vedea și din următorul fapt. La afirmația unui vizitator, de religie protestantă, că în Sfânta Euharistie nu este cu adevărat Trupul și Sângele lui Cristos, ci numai amintire și un simbol al învățăturii și harului său, Ioana, fără ezitare, a reamintit cuvintele rostite de Isus la Cina de Taină, și a întrebat: "Oare Cristos spune adevărul, sau minte?". Pentru a închide discuția, oaspetele i-a oferit micuței câteva dulciuri, spunându-i: "Să lăsăm acestea, mai bine mergi și te joacă". Ioana a luat bomboanele, s-a îndreptat spre căminul aprins, și aruncându-le în foc a spus: "Așa vor arde în focul iadului cei care nu cred cuvintele lui Cristos".

La vârsta de douăzeci de ani, Ioana s-a căsătorit cu baronul de Chantal, ajungând astfel să poarte numele "Ioana Francisca Fremyot de Chantal". Opt ani de zile au trăit o căsnicie fericită, în care Ioana a fost, după cum spunea ea, "cu totul a lui Dumnezeu când soțul ei nu era prezent, și cu totul a soțului când el era acasă". În anul 1600, baronul a murit într-un accident de vânătoare, și soția a rămas văduvă, cu patru copii, stabilindu-și locuința la Antun. De aici, în iarna anului 1604, s-a dus la Dijon pentru a lua parte la o serie de predici ce urma să le țină Episcopul de Geneva, Francisc de Sales. Chiar în timpul predicii, privirile pătrunzătoare ale marelui apostol s-au îndreptat spre locul unde se așezase Ioana, îmbrăcată în haine de doliu, cu o ținută impunătoare și un surâs încântător ce făceau să nu se observe că ar fi văduvă. După slujbă, Francisc a căutat să o întâlnească, și fără alte explicații a întrebat-o dacă intenționează să se recăsătorească. La răspunsul ei negativ, Episcopul i-a spus cu amabilitate că ar fi bine "să strângă pânzele", folosind expresia marinarilor care se pregătesc să ancoreze în port. Netulburată, Ioana l-a rugat să îi asculte spovedania. A fost pentru amândoi un moment hotărâtor.

Episcopul de Geneva va mărturisi mai târziu: "Din clipa în care ai început să-mi vorbești despre sufletul tău, Dumnezeu a revărsat în inima mea o mare iubire pentru acest suflet", iar Ioana Francisca va recunoaște că din acel moment nu a mai avut altă dorință decât "să rămână fără încetare aproape de el". Servitorii din castelul de la Antun vor declara: "Până acum, sub îndrumarea celorlalți duhovnici, Doamna se ruga doar câteva ceasuri pe zi, dar punea în încurcătură toată casa; Episcopul de Geneva a învățat-o să se roage toată ziua, și cu toate acestea nu mai face nimănui nici o neplăcere". S-a îngrijit de situația copiilor, care mai erau în viață, și când le-a asigurat existența și viitorul, urmând o chemare interioară invincibilă, a trecut peste trupul fiului ei întins pe pragul ușii pentru a o reține, și s-a dus la Annecy, unde își avea reședința Sfântul Episcop de Geneva, Francisc de Sales.

Într-o mică locuință la marginea orașului Annecy, în anul 1610, Ioana Francisca a întemeiat o familie de călugărițe care își propuneau să realizeze în interiorul mănăstirii și în viața lor personală idealul propovăduit de Sfântul Francisc de Sales, al unei iubiri de Dumnezeu totale, generoase, pline de bucurie și seninătate, iar în exterior vizitarea și ajutorarea bolnavilor săraci și părăsiți, având ca model vizita Preacuratei Fecioare Maria la vara sa Elisabeta, de unde și-a luat și numele de "Ordo Visitationis Sanctae Mariae". Noua instituție a avut o răspândire foarte mare, deoarece la moartea Sfintei Ioana Francisca de Chantal, în ziua de 13 decembrie 1641, în Franța existau optzeci și două de case ale Vizitațiunii, în diferite centre.

Sfântul Francisc de Sales și Sfânta Ioana de Chantal au ajuns la o treaptă de intensă comuniune sufletească, păstrând un echilibru desăvârșit între prietenia spirituală și tendințele firești ale inimii umane; despre această comuniune, Sfântul Francisc spunea că a fost "puternică, neschimbată, fără măsură și fără rezerve, dar dulce, neapăsătoare, întru totul curată, întru totul netulburată".

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire