pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Damas I (? - 384)
Papă

11 decembrie (calendarul latin)

Sfântul Damas a stat pe scaunul din Roma al Sfântului Petru între anii 366 și 384. Era originar din Spania și s-a născut în jurul anului 305. Mai întâi a fost diacon al Bisericii din Roma sub Papa Liberiu, și după trimiterea acestuia în exil, sub urmașul lui, Papa Felix II. În această perioadă, lumea creștină era tulburată de erezia ariană care împărțea aproape toate comunitățile în două tabere, cu Episcopi și preoți diferiți, fiecare încercând să atragă de partea sa pe împărații și funcționarii superiori ai imperiului; aceștia se foloseau de autoritatea lor pentru a susține sau a îndepărta din scaunele lor pe Episcopii ce nu le împărtășeau convingerile și simpatiile. Într-o asemenea situație este ales Papă Damas. La vestea alegerii sale, partida opusă, favorabilă arienilor, avându-l în frunte pe preotul Ursicius, a provocat o luptă violentă, în urma căreia pe străzile Romei au rămas 137 de morți.

Damas a dovedit prin fapte că a meritat să fie ales. Mai întâi a început opera de refacere a unității și de revenire la puritatea credinței, depunând pe toți Episcopii simpatizanți ai arianismului, fără a lua în seamă amenințările și preferințele împăraților; el a formulat principiul conform căruia semnul de recunoaștere a unui catolic și a unui Episcop legitim este comuniunea cu Episcopul Romei. Timpul pontificatului său este caracterizat printr-o adevărată explozie de sărbători, formule de rugăciuni, îmbogățire a ritualului, serii de predici solemne și de cateheză metodică, activități ce au alimentat din belșug viața creștină.

Damas s-a îngrijit și de cultivarea vieții literare, fiind el însuși un poet sensibil față de amintirile trecutului și de urmele glorioase lăsate de martiri, pe care i-a preamărit în celebrele "titluri", scurte poezii săpate în piatră și așezate la mormintele martirilor. De la el au rămas douăsprezece scrisori sinodale, relative la chestiuni doctrinale sau personale, precum și douăzeci de "anateme" împotriva erorilor din timpul său. Damas i-a cerut Sfântului Ieronim să revizuiască traducerea veche a Sfintei Scripturi, dăruind Bisericii din Apus textul care avea să rămână pentru multe secole singura traducere autentică, Vulgata.

Sfântul Damas a lăsat în istorie amintirea unui arheolog foarte activ. El s-a îngrijit să fie căutate și redeschise catacombele, să li se lărgească culoarele și să fie amenajate noi scări de intrare, să fie identificate nișele cu trupurile martirilor, consolidate și marcate cu inscripții funerare demne de cei înmormântați; el însuși a compus un mare număr de epitafuri. Fără măsurile luate de Papa Damas, multe dintre comorile subterane ale Romei astăzi nu ar mai fi.

În cripta Papilor din catacombele Sfântului Calist, la sfârșitul unui lung epitaf pregătit pentru mormântul său, a adăugat: "Aici, eu, Damas, aș dori să fie înmormântate rămășițele mele, dar îmi este teamă să nu tulbur osemintele sfinte ale martirilor". Sfântul Ieronim afirmă că Papa Damas a murit la vârsta de aproape optzeci de ani. A fost înmormântat în mormântul pe care singur și l-a pregătit, într-un loc mai departe de criptele martirilor. Mai târziu, rămășițele sale pământești au fost deshumate și duse în biserica San Lorenzo in Damaso.

* * *

Numele personal Damas, în latinește Damasus, are la origine cuvântul grec damao - a domestici, a îmblânzi, a apropia de casa omului; poate fi deci înțeles ca "om care îmblânzește, dresează, potolește". Sfântul Damas a realizat această acțiune pe planul spiritual.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire