pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Neprihănita Zămislire a Sfintei Fecioare Maria
8 decembrie (calendarul latin)
9 decembrie (calendarul bizantin)

Titlul de "Neprihănita Zămislire" acordat Preacuratei Fecioare Maria, precum și denumirea sărbătorii acestui privilegiu, adesea sunt greșit înțelese prin confundarea vieții trupului cu viața sufletului; pentru acest motiv este necesară o clarificare a sensului cuvintelor.

Conform învățăturii creștine, conceperea, zămislirea - și nașterea fiecărui om este opera părinților care, împlinind misiunea încredințată lor de Creator, realizează suportul material, biologic, al vieții umane, trupul, și, opera directă a lui Dumnezeu care creează sufletul ce începe să existe din momentul concepției. În urma păcatului strămoșesc, sufletul creat de Dumnezeu își începe existența în trup sub umbra lăsată de greșeala primilor părinți, umbră ce stăvilește avântul sufletului spre cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu, și, în același timp dereglează raporturile normale dintre suflet și trup. Această umbră face ca sufletul să fie "pătat, prihănit, împovărat"; ea este anulată de jertfa mântuitoare a lui Cristos, ce operează prin taina Botezului. După Botez, sufletul omului devine curat, neprihănit, spălat de pata păcatului strămoșesc. Această "neprihănire" a sufletului a fost acordată Preacuratei Fecioare Maria chiar din clipa conceperii, a zămislirii ei de către părinții Ioachim și Ana. Este un privilegiu divin acordat Aceleia care urma să fie mama Răscumpărătorului omenirii de sub povara păcatului strămoșesc, fiind cel mai eminent rod al operei de răscumpărare înfăptuită de Cristos Mântuitorul. Prin acest privilegiu, sufletul Maicii Domnului nu a cunoscut nici o piedică în avântul spre Dumnezeu și nici tendințele trupului împotriva spioitului; ea nu a săvârșit nici un fel de păcat și pentru aceasta pe buna dreptate este numită "Panaghia" - "cu totul sfântă". "Cu totul frumoasă" ; ea însăși a mărturisit: "Lucruri mari mi-a făcut cel atotputernic", motiv pentru care "Toate generațiile mă vor numi fericită"; "Magnificat" este imnul de recunoștință pentru "Neprihănirea" cu care a fost dăruită din prima zi a existenței sale, de la "Zămislire", și pentru bucuria de a fi mama Celui care avea să spele întreaga omenire de "prihana strămoșească".

Învățătura despre "Neprihănita Zămislire" a Maicii Domnului a fost proclamată ca dogmă de credință de către papa Pius al IX, în anul 1854, prin scrisoarea enciclică "Ineffabilis Deus", dar ea este cuprinsă implicit în salutarea îngerului trimis de Dumnezeu, care a numit-o pe Maria "plină de har". Pentru cinstirea sfințeniei eminente a Maicii Domnului, Orientul creștin a instituit încă din veacul al VII-lea o sărbătoare în cinstea "Zămislirii Fecioarei", sărbătoare ce a trecut în Occident cu începere din veacul al X-lea. Teologii, încercând să precizeze conținutul dogmatic al sărbătorii, au ajuns la discuții aprinse care i-au împărțit în două tabere, având și de o parte și de alta nume strălucite; între timp, sărbătoarea "Zămislirea Neprihănită" - "Immaculata conceptio", exprimînd un omagiu solemn adus nevinovăției desăvîrșite, de la zămislire, a Maicii Domnulii, se răspândea tot mai mult, până când papa Clement al XI, în anul 1708, a extins-o la întreaga Biserică de Apus și a declarat-o sărbătoare de poruncă. A urmat actul solemn din 1854, prin care papa Pius al IX nu făcea decât să exprime convingerea de totdeauna a Bisericii.

Sărbătoarea "Neprihănitei Zămisliri" invită la contemplarea frumuseții inefabile a sufletului prea curat al Mariei, dar și la înțelegerea strălucirii suprafirești a fiecărui suflet sfințit prin harul dăruit de Cristos Mântuitorul "Dumnezeul cel inexprimabil, ale cărui căi sunt mila și adevărul, a cărui voință este atotputernicia și a cărui înțelepciune străbate universul de la un capăt la altul și rânduiește toate cu blândețe. El, de la început, mai înainte de veacuri, a ales și a statornicit Fiului său Unul Născut o Mamă din care să se întrupeze și să se nască în fericita împlinire a vremii. El a iubit-o mai mult decât pe toate celelalte creaturi, încât a arătat față de ea cea mai mare dărnicie. De aceea a îmbogățit-o în chip minunat cu belșugul tuturor harurilor cerești, scoase din nesfârșita plinătate a Dumnezeirii, mult mai presus decât toate spiritele cerești și decât toți sfinții, astfel încât, ferită cu desăvârșire și întotdeauna de orice pată a păcatului, cu totul frumoasă și perfectă, ea să înfățișeze înaintea Lui acea desăvârșire a nevinovăției și a sfințeniei, cum în afară de cea a lui Dumnezeu nu se poate închipui una mai mare și pe care, în afară de Dumnezeu, nimeni nu o poate cuprinde deplin cu mintea" (Pius al IX, în scrisoarea "Ineffabilis Deus").

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire