pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Nicolae (sec. IV)
6 decembrie (calendarul latin)
6 decembrie (calendarul bizantin)

Sfântul Nicolae a fost episcop în orașul Mira din provincia Lichia, provincie în sud-vestul Asiei Mici, dar rămășitele sale pământești se află în catedrala din portul italian Bari, pe malul mării Adriatice, în sudul Italiei, deoarece în anul 1087, mai mulți corsari italieni le-au aflat părăsite de către locuitorii din Mira, fugiți din oraș de teama unei invazii a turcilor. Datorită iconografiei (picturi, vitralii, miniaturi), și literaturii ("Legenda de aur"), viața sfântului episcop al Mirei, este între cele mai cunoscute vieți de sfinți, iar sărbătoarea lui este așteptată cu nerăbdare de copiii din multe regiuni. Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Petru Damian, Sfântul Bonaventura și alții s-au întrecut în a-i aduce laude.

Conform datelor păstrate de tradiție, Nicolae era fiul unor părinți creștini din Patara, în Sichia, și de mic copil a dat semne de o alegere, deosebită din partea lui Dumnezeu; respecta cu sfințenie zilele de post, se ținea departe de jocuri și vorbe necuviincioase, petrecea în rugăciune o mare parte din timpul său și arăta o bunătate îngerească față de toți. A vizitat mănăstirile din ținutul Tebaida, unde a rămas mai multă vreme printre pustnici, dar s-a reîntors în orașul natal. Episcopii întruniți la Mira pentru desemnarea unui succesor al episcopului de Mira decedat, nereușind să cadă de acord asupra persoa-nelor propuse, au hotărât să-l aleagă pe omul care a doua zi dimineață avea să intre cel dintâi în biserică; și deoarece Nicolae a venit primul la sfântul lăcaș pentru a se ruga, ei l-au ales episcop. La început s-a împotrivit, dar înțelegând că este voia lui Dumnezeu a primit, și după cuvenita pregătire a fost consacrat episcop.

Ca păstor sufletesc a dovedit dragoste și grijă față de turma sa nu numai în trebuintele sufletești, dar și în lipsurile materiale. Se aminteșite cazul unui om sărac care nu reușea să-și mărite pe cele trei fete ale sale, și în disperare le-a îndemnat sa urmeze și ele exemplul persoanelor ușuratice. Aflând despre aceasta, sfântul episcop a pregătit o pungă mare de bani și în timpul nopții a aruncat-o pe fereastră în casa nefericitului tată; peste câteva zile, fiica mai mare se pregătea de nuntă. Așa s-a întâmplat și cu a doua fată. Plin de mirare, tatăl a început să stea la pândă într-un loc ascuns, pentru a-l descoperi pe binefăcătorul său atât de mărinimos. Astfel a aflat că episcopul Nicolae îl salvase pe el și pe fiicele lui de la o faptă necugetată; cu lacrimi în ochi a căzut în genunchi, i-a cerut iertare și i-a mulțumit; deși episcopul i-a interzis să vorbească despre cele întâmplate, el nu a încetat să laude bunătatea și delicatețea păstorului lor sfânt.

Un alt fapt amintit de cronici este învierea a trei copii omorâți de un hangiu lacom de bani și de câștig necinstit. Tocmai în noaptea crimei, Sfântul Nicolae se odihnea în hanul acela, fiind în trecere, probabil, spre Niceea, pentru a lua parte la primul Conciliu ecumenic. Înștiințat de Dumnezeu în vis, a coborât în beciul unde hangiul așeza trupurite tăiate ale copiilor într-un vas de lemn; văzându-se descoperit, a căzut la pământ de groază. Sfântul Nicolae a făcut semnul sfintei Cruci și deodată copiii au revenit la viață, ca dintr-un somn adânc, și au înconjurat cu drag pe bătrânul episcop. Apoi s-a îndreptat spre călăul lipsit de inimă și l-a ajutat să-și recunoască greșeala și să se împace cu Dumnezeu. În amintirea acestei minuni, ziua Sfântului Nicolae a devenit pentru mulți copii zi de mare sărbătoare.

Și marinarii îl cinstesc pe Sfântul Nicolae ca ocrotitor al lor, deoarece se spune că pe când era încă în viață a fost invocat în gând de marinarii aflați într-o mare primejdie și el s-a arătat în mijlocul lor și a liniștit uraganul, precum și furtuna din sufletele lor. Consemnarea în cronici a acestor fapte și istorisirea lor din generație în generație păstrează vie icoana sufletului plin de bunătate al Sfântului Nicolae, trecut din această lume pe la jumătatea secolului al IV-lea, și reamintesc marea poruncă a dragostei față de aproapele.

Nicolae este unul dintre numele personale cele mai îndrăgite și mai răspândite, chiar din antlchitate. El este format din cuvintele grecești: nike = victorie, biruință, și: Jaos = popor, și are înțelesul de "om ce face parte dintr-un popor victorios"( Sărbătoarea lui are și numele de Sin Nicoară, o posibilă derivație din "Sanctus Nicolaus"). În limba română are foarte multe variante, datorate grupurilor lingvistice diferite prin care au ajuns la noi. Mai frecvente sunt: Nicolae, Nicolaie, Niculai, Neculai, Nicoliță, Coliță, Neculuță, Niculăiță, Necula, Nică, Nicu, Naie, Năică, Năiță, Laie, Nicorici, Nicoriță, Sânicoară, Nicke), Klaus, Nils, Mikloș, Miki, Miklo, Nikolai, Mikola; pentru femei: Nicoleta, Nicorina, Nicola, Coletta, etc. Cei care poartă aceste prenume au prilejul să-și amintească din viața Sfântului Neculai că cea mai frumoasă biruință este biruință asupra egoismului.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire