pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Barbara (?-235)
4 decembrie (calendarul latin)
4 decembrie (calendarul bizantin)

În rândul celor 14 sfinți pe care evlavia evului mediu i-a numit "sfinții ajutători", Sfânta Barbara, sau Varvara, ori Vîrvara, era invocată împotriva primejdiei de moarte subită și de fulgere. Ea a fost martirizată în orașul Nicomedia, din Bitimia, pe vremea împăratului Maximin Tracul (235-238), un om de statură herculeană, care consuma o amforă de vin pe zi și zdrobea cu o lovitură de pumn capul unui cal și care a voit să persecute pe creștini numai pentru că antecesorul său Alexandru Sever fusese îngăduitor fată de ei.

Actele Sfintei Barbara ne spun că era fiica unui om bogat din Nicomedia. Tatăl ei, Dioscor, a închis-o într-un turn înalt pentru a o pune la adăpost de vizitele unor pețitori nedoriți, dar aici ea primea pe filozofii, oratorii și poeții angajați să o introducă în tainele științei și artelor. Nemulțumită de ceea ce afla de la dânșii, a chemat la ea și pe renumitul Origene; acesta 1-a trimis pe ucenicul său Valentinian, care i-a expus pe larg adevărurile învățăturii creștine și apoi, la dorința ei, a botezat-o în secret. Urmînd convingerile sale noi, a distrus toate statuile zeilor din castelul său și a făcut semnul crucii pe pereții casei. Când tatăl a văzut acestea, cuprins de mânie a voit să o omoare cu mâna lui, dar ea a scăpat și a fugit în pădure. El a alergat după dânsa, a prins-o și trăgând-o de păr a dus-o direct la judecătorul Marcian, trimisul împăratului pentru condamnarea creștinilor. Deoarece a refuzat să sacrifice zeilor, a fost bătută cu vergi, zgâriată cu ghiarele de fier înroșite, strânsă între plăci metalice înfierbântate; în cele din urmă, tatăl a cerut să i se facă onoarea de a pune el însuși capăt vieții acestei ființe care a insultat pe zeii imperiului; a scos-o afară din cetate și cu o lovitură de secure i-a tăiat capul. În aceeași clipă, un fulger ca din senin l-a transformat în cenușă pe acest tată lipsit de omenie. De atunci Sfânta Barbara este invocată împotriva primejdiei de moarte neașteptată și de loviturile fulgerului.

Numele personal Barbara vine din limba greacă și are la origine un cuvânt care înseamnă "bâlbâit", adica om care nu vorbește bine, și se atribuia tuturor celor care nu vorbeau limba greacă; de aici s-a dat numele de "barbari" celor străini de poporul grec, sau roman. Ulterior, creștinii au numit "barbari" pe cei ce nu aveau religia creștină; astăzi acest nume se atribuie în mod figurat celor care calcă normele de civilizație și buna cuviință. Ca nume propriu este departe de aceste sensuri, și amintește de tânăra din Nicomedia, plină de credință și curaj, care a căzut victimă barbariei. În limba română are mai multe variante: Varvara, Vărvara, Vîrvara, Fărvara, Vărvăruca, Văruca etc... Purtătoarele acestor prenume o cinstesc pe Sfânta Barbara ca patroana lor cerească.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire