pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Apostol Andrei (sec. I)
30 noiembrie (calendarul latin)
30 noiembrie (calendarul bizantin)

Între cei doisprezece apostoli aleși de Domnul nostru Isus Cristos să fie «pescari de oameni», un loc deosebit îl ocupă Sfântul Andrei, fratele lui Simon Petru; el a fost chemat mai înainte de ceilaiți și pentru acest motiv grecii îi acordă supranumele de «protocletul»; de asemenea, el este acela care a mijlocit întâlnirea dintre fratele său și Mesia, precum și întîlnirea unui grup de străini cu Isus (loan XII, 20), motiv pentru care unii sfinți părinți îl mai numesc și «mijlocitorul».

Împreună cu fratele său Simon și cu tatăl lor Iona se ocupau cu pescuitul și locuiau pe malul lacului Genezaret, în orașul Cafarnaum, unde se stabiliseră venind din Betsaida. Când s-a răspândit vestea că pe malul de jos al Iordanului a apărut un profet care predica și boteza, cerând tuturor o schimbare a vieții, Andrei i-a lăsat pe ai săi și a coborît în jos, pe lângă firul apei, dornic să afle dacă nu cumva au început a se împlini spusele proorocilor de demult. Aici l-a întâlnit pe Ioan, fiul lui Zebedeu, un alt pescar, mai tânăr decât el, necăsătorit, și amîndoi și-au propus să rămână mai multă vreme aproape de profetul tânăr și înflăcarat. Spre uimirea lor, Ioan Botezătorul într-una din zile le-a atras atenția asupra unui străin ce se apropia de dânșii, spunându-le : «Iată Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe Acela care ia asupra sa păcatele lumii» (loan I, 35). Mânați de un îndemn tainic, cei doi prieteni au pornit pe urmele străinului și l-au rugat să le arate locuința lui, ca să știe unde-l pot afla când vor dori sa-l mai vadă, dar Isus i-a reținut la dânsul toată dupăamiaza, stând de vorbă până seara târziu; le-a răsplătit astfel dorință lor fierbinte de a înțelege semnele timpului. Andrei și Ioan s-au atașat cu toată inima de Isus; au înțeles că El este cel vestit de Cărțile Sfinte și au început să împărtășească bucuria lor celor eu care se întâlneau. Primul pe care l-a întâlnit Andrei a fost fratele său Simon și are meritul de a-l fi convins că într-adevăr Mesia se află între oameni; Simon are meritul de a fi crezut cel dintâi mărturiei date de un om despre Mesia; poate că această credință l-a îndemnat pe Isus să-i schimbe numele din Simon în Piatră, pregătindu-l pentru misiunea ce avea să i-o încredințeze mai târziu.

Andrei și Petru s-au reîntors la activitatea lor de pescari, la familiile și viața lor obișnuită. Isus însuși, după întemnițarea și decapitarea lui loan Botezătorul, a părăsit Nazaretul și a venit în orașul Cafarnaum, probabil împreună cu Sfânta Fecioară Maria, având ocazia să se întâlnească și să discute de mai multe ori cu prietenii săi de pe malul lordanului, pe care, în cele din urmă, i-a chemat să i se alăture: «Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni» (Matei, IV, 20) Andrei și Simon au pornit cu dragoste și încredere pe drumul care îl va duce prin multe țări străine, să împartă oamenilor «Vestea cea Bună».

Despre Sfântul Andrei se mai vorbește de două ori în Noul Testament, și atunci când se dau numele apostolilor lui Isus, el este amintit totdeauna după fratele său Simon, devenit Petru. După înălțarea la cer a Domnului, numele său nu mai este amintit în Noul Testament, dar tradiția și multe scrieri apocrife ne dau unele indicații. După cum afirmă istoricul Eusebiu (256-340), Sfântul Andrei și-a desfășurat activitatea apostolică în ținuturile din jurul Mării Negre și a sfârșit viața în Grecia, la Patras, unde a fost răstignit pe o cruce în formă de X. Rămășițele sale pământești s-au păstrat cu venerație la Patras, apoi au fost transportate la Constantinopol, de unde au fost aduse la Amalfi, în Italia; în anul l462 corpul Sfântului Andrei a fost adus la Roma. Papa Paul al Vl-lea, în spiritul ecumenic promovat de Conciliul Vatican II, a dispus ca prețioasa relicvă să fie predată Bisericii din Răsărit, având în vedere că Sfântul Andrei este patronul orașului Constantinopol și al Patriarhatului Ecumenic. Sărbătoarea Sfântului Andrei se ține la 30 noiembrie, încă de pe vremea Sfântului Grigorie din Nazianz (335-390).

Pornind de la cuvintele grecești aner - andros = om, și andieios - curajos, s-au format multe nume de persoane, exprimând calitatea de om energic, curajos, bărbat vrednic. Există și o formă feminină Andreea; amândouă prenumele au multe variante și diminutive. Credințele populare au făcut din Sfântul Andrei «mai marele peste lupi» deoarece 30 noiembrie este considerat «cap de iarnă», începutul «lunii lupilor», luna decembrie, care mai este numită «luna lui Andrei», popular «îndrea». Această asociere între Sfântul Andrei și primejdiile timpului de iarnă poate aminti misiunea încredințată apostolilor de a «scoate pe diavoli», de a întări sufletele oamenilor împotriva uneltirilor nimicitoare ale Duhului Rău. Sfântul Andrei ne spune împreună cu fratele său Petru: «Fiți cumpătați și privegheați, căci potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu și caută pe cine să înghită; căruia să-i stați împotrivă, rămânând tari în credință» (Petru, 5, 8-9).

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire