pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Ecaterina Laboure (1806-1876)
28 noiembrie (calendarul latin)

Numele Sfintei Ecaterina este strâns legat de "medalia miraculoasă" cunoscută și purtată cu pietate de către mulți credincioși ai Bisericii Catolice, ca simbol al iubirii Preacuratei Fecioare Maria față de ei și al încrederii lor în ocrotirea Mamei Cerești. Forma, înscrisul și semnele de pe această medalie au fost transmise de către Maica Domnului în timpul unor arătări către Ecaterina Laboure, pe atunci călugăriță novice în mănăstirea surorilor "Sfântului Vincențiu de Paul" de pe Rue du Bac din Paris. Arătările au avut loc la 18 și 19 iulie din anul 1830, precum și la 27 noiembrie din același an. Cu o îndrăzneală ce depășea vârsta și temperamentul ei, Ecaterina a transmis superiorilor bisericești vedenia avută și dorința exprimată de Fecioara Neprihănită. Ca de obicei în asemenea situații, autoritatea a fost foarte rezervată, dar analizând lucrurile sub toate aspectele, în anul 1832 a permis ca medalia să fie turnată și multiplicată. Răspândirea ei a produs o neașteptată reanimare a credinței în rândurile credincioșilor; un val de convertiri și de vindecări neobișnuite au făcut să fie numită "medalia miraculoasă". O impresie extraordinară a produs îmbrățișarea religiei catolice de către bancherul de religie mozaică Alfons Ratisbone, în urma unei totale transformări sufletești petrecute la 20 ianuarie 1842, pe cînd însoțea un prieten în biserica "Sfântul Andrei delle Frate" din Roma. El însuși, precum și toți cunoscuții au atribuit această schimbare "medaliei miraculoase" pe care o purta la el, din complezanță față de o familie catolică cu care era prieten. Istorisindu-se favorurile spirituale obținute prin "medalia miraculoasă", foarte puțini se mai gîndeau la sufletul ales prin care Preacurata Fecioară Maria oferise acest dar.

Ecaterina Laboure s-a născut la 2 mai 1806, fiind al optulea copil al unei familii de mici proprietari din Bourgogne (Franța). Când ea avea șase ani, mama lor a murit și copiii au rămas în grija tatălui și a unei surori mai mari. În 1818 această soră a intrat în mănăstirea Fiicele Carității a Sfântului Vincențiu de Paul, urmând ca Ecaterina să preia conducerea treburilor casnice. După ce toți copiii și-au făcut o situație, Ecaterina a cerut să fie primită și ea în liniștitul colț de pe Rue du Bac nr. 140. Era în aprilie 1830. În noaptea de 18 spre 19 iulie i s-a arătat Fecioara Preacurată stând pe un scaun; ea a căzut în genunchi, și-a sprijinit mâinile de genunchii preafrumoasei doamne și au întreținut o convorbire îndelungată. Pentru Ecaterina a fost "cea mai dulce clipă", pe care ar fi voit să o păstreze în taina sufletului său. La 7 noiembrie, Preacurata Fecioară Maria i se arată din nou și îi cere irisistent să intervină pentru baterea și răspândirea medaliei ce va deveni "medalia miraculoasă". Când superioara mănăstirii și autoritatea bisericească au luat cunoștință de cele întâmplate, au dispus ca Ecaterina să fie trimisă în căminul de bătrâni "Hospice d'Enghien", ca soră îngrijitoare, pentru a-i pune la încercare sinceritatea și virtutea. Aici, timp de 45 de ani a slujit cu bunătate și dăruire, fără a vorbi despre arătările avute, lăsînd în urma ei parfumul ceresc al unui suflet curat și totdeauna senin. A murit la 31 decembrie 1876, la fel de senină ca și în tot timpul vieții sale, fericită că merge să îi întâlnească "pe Domnul nostru, pe Mama lui iubită și pe Sfântul Vincențiu".

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire