pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Sf. Tereza de Lisieux: viața este iubire
Antonio Maria Sicari

achizitionare: 29.07.2003; sursa: Părinții Carmelitani Desculți

Inapoi la cuprins

A EDUCA: A FACE CASA FRUMOASĂ CA O BISERICĂ
ȘI BISERICA FAMILIARĂ CA O CASĂ

Casa Terezei era una burgheză, confortabilă, de la sfârșitul anilor 1800 unde sentimentele erau îngrijite în fiecare zi, iar viața se alimenta de bună voie din credința comună transmisă cu bucurie. Fiind cea mai mică, Tereza era și cea mai iubită și absorbea fiecare lucru ca și cum ar fi fost pregătit și oferit tocmai pentru ea. A învățat astfel să trăiască în casă ca într-o ambianță sacră și dulce, unde Isus era prezent în fiecare zi, și a învățat să meargă la Biserică așa cum se merge la o întâlnire solemnă și veselă. Duminica, în special, casa și Biserica deveneau o singură locuință.

Ce zi, duminica!

Iubeam foarte mult sărbătorile!... Dacă cele mari erau rare, fiecare săptămână aducea una foarte dragă inimii mele: "Duminica". Ce zi, duminica!... Era sărbătoarea Bunului Dumnezeu, sărbătoarea odihnei. În primul rând, rămâneam în pătuț mai mult decât în celelalte zile și apoi, mama Paulina o răsfăța pe copila ei, aducându-i ciocolata la pătuțul său, după aceea o îmbrăca ca pe-o mică regină... iar Regele (tatăl) ei în acea zi o săruta și mai gingaș decât de obicei, apoi toată familia mergea la Liturghie.

(Manuscrisul A)

(În timpul Sfintei Liturghii) se părea că toți găsesc atât de drăgălașă imaginea unui Bătrân Respectabil așa de frumos cu o fetiță atât de mică, încât lumea se muta ca să le cedeze lor locul... Eu nu mă îngrijoram deloc că sunt privită, pentru că ascultam foarte atent predicile din care însă nu înțelegeam mare lucru iar prima pe care eu am înțeles-o și care m-a impresionat profund a fost o predică despre Patimă, și de atunci am înțeles toate celelalte predici. Când predicatorul vorbea de Sfânta Tereza, tata se apleca și îmi spunea în șoaptă: "Ascultă cu atenție, mica mea regină, se vorbește de Sfânta ta Patroană". În realitate ascultam cu atenție, dar îl priveam mai des pe tatăl meu decât pe preot, chipul său frumos îmi spunea multe lucruri!... Câteodată ochii săi se umpleau de lacrimi pe care el degeaba se străduia să și le rețină, părea că nu mai aparține pământului, atât de mult sufletul lui iubea să se cufunde în adevărurile eterne....

(Manuscrisul A)

(La sfârșitul zilei) urcam în camera tatei ca să ne rugăm împreună iar mica regină stătea singură lângă Regele său, nu trebuia decât să-l privească ca să știe cum se roagă sfinții...

(Manuscrisul A)

Prima Spovadă: o sărbătoare pentru mine:

Ce amintire dulce pentru mine!... Maica iubită (astfel i se adresează superioarei), cu câtă grijă mă pregătise, spunându-mi că nu unui om, ci Bunului Dumnezeu îi voi fi spus păcatele, eram într-adevăr convinsă și am făcut astfel spovada mea cu mult spirit de credință, și am întrebat-o chiar și dacă trebuia să-i spun părintelui Ducellier că îl iubeam din toată inima, dat fiind că îi vorbeam Bunului Dumnezeu prin persoana sa....

(Manuscrisul A)

Prima Împărtășanie (cu Isus și cu toate persoanele iubite) este ca un sărut:

Ce dulce a fost primul sărut pe care Isus i l-a dat sufletului meu!... A fost un sărut de iubire, mă simțeam iubită, și de aceea spuneam: Te iubesc, mă dăruiesc ție pentru totdeauna.

Deja de mult timp, Isus și mica Tereza s-au privit și s-au înțeles...Dar ziua aceea nu mai era o privire, ci o fuziune, nu mai erau doi, Tereza dispăruse, ca picătura de apă care se pierde în adâncul oceanului. Rămânea doar Isus: El era Domnul, Regele.

(Manuscrisul A)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire