pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Sf. Tereza de Lisieux: viața este iubire
Antonio Maria Sicari

achizitionare: 29.07.2003; sursa: Părinții Carmelitani Desculți

Inapoi la cuprins

PREZENTAREA LUCRĂRII

Tereza Martin se naște la Alençon în 1873 și moare de tuberculoză în 1897, în mânăstirea carmelitană din Lisieux, unde intrase la 15 ani.

Din ascultare față de Superioară, scrie mai întîi amintirile ei din copilărie, apoi câteva reflecții asupra experienței sale monahale. Când respectivele scrieri se publică, deja în 1898, cu titlul "Istoria unui suflet", Biserica întreagă pare să exulte de uimire și de bucurie.

Tereza este definită mai întâi ca "fata cea mai iubită de pe pământ", apoi ca "cea mai mare sfântă a timpurilor moderne".

Este canonizată în 1925, și deja atunci mai mult de 4000 de miracole erau atribuite mijlocirii sale. Între timp Autobiografia se răspândea în lume, fiind tradusă în peste 60 de limbi. Chiar și imaginile "Micii Sfinte" umplu pământul de milioane de copii.

Este revendicată de credința populară dar se interesează de ea și teologi (care văd în ea începutul unei "renașteri spirituale") și oameni de cultură (literați, filosofi, artiști), fascinați de misterul său.

Este o Sfântă catolică iubită și venerată și de ortodocși și protestanți, și onorată chiar și în lumea arabă. Un privilegiu pe care-l împarte doar cu Sf. Francisc de Assisi.

Este proclamată apoi "Patroana misiunilor catolice universale" (1927), "Protectoarea Rusiei" (1932), "Patroana Franței" (1944) și "Doctor al Bisericii" (1997).

Cum a fost posibil un astfel de "uragan de glorie" (expresia este a lui Pius al XI-lea) în jurul unei fete normande care a trăit doar 24 de ani, din care nouă petrecuți în absoluta izolare a unei mânăstiri de clauzură?

Expresia care s-a răspândit în pas cu credința populară, și care a servit la sintetizarea "noii doctrine" aduse de Sfânta de Lisieux, a fost următoarea: "calea cea mică a copilăriei spirituale".

Azi cineva spune că este o expresie incompletă si limitată. E clar însă că Tereza a venit ca să amintească creștinilor că a deveni sfinți nu este un lucru supraomenesc, nici sarcina dificilă a sufletelor eroice, ci simpla abandonare a celui care acceptă să traverseze cu iubire toate circumstanțele vieții.

Experiențele noastre de slăbiciune, de micime, și până și sensul nimicului care-i obsedează pe mulți din contemporanii noștri - experiențe care sunt de altfel tot timpul în conflict cu dorințele noastre de glorie, de mărire și de putere - pot deveni înălțătoare dacă sunt unite în actul celui care se abandonează în brațele lui Dumnezeu Tatăl, pentru ca El însuși să devină Mărirea noastră, Puterea noastră, Sfințenia noastră.

Cu această publicație noi vrem să parcurgem din nou drumul Terezei: cel biografic și cel spiritual.

Dar vrem să oferim și o provocare, amintind că Sfânta din Lisieux nu a dat lumii ca exemplu copilăria sa (indiferent dacă cea reală sau cea spirituală), ci actul ei de deplină acceptare a unuia din cele mai neglijate mistere ale vieții în Cristos: cel al "copilăriei lui Isus" care - din leagăn până pe Cruce - ne-a arătat cum se devine adulți rămânând mereu "fii", mereu copii care se încredințează brațelor Tatălui lor, tânjind după o iubire ascultătoare.

Contemplând împreună, încontinuu, cu o singură privire, pe Copilul din Betleem și Sfânta Față - așa a înțeles Tereza misterul maturității creștine.

Și în Biserica întreagă - în cer și pe pământ - ea s-a mișcat, în consecință, ca o copilă iubită, căreia totul i se datorează și totul îi este permis.

Pentru că "viața e iubire".

Pr. Antonio Maria Sicari o.c.d.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire