pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Sf. Tereza de Lisieux: viața este iubire
Antonio Maria Sicari

achizitionare: 29.07.2003; sursa: Părinții Carmelitani Desculți

Inapoi la cuprins

A EDUCA:
A-I CONDUCE PE COPII LA DUMNEZEU, ADEVĂRATUL LOR TATĂ

În primii ani de viață, copiii nu fac distincție între Dumnezeu și părinți: aceștia sunt bineînțeles imaginea Creatorului si Creatorul are bineînțeles chipul pe care părinții îl lasă să se vadă.

Și dacă rămâne vreo distanță neparcursă, mama este cea care trebuie s-o străbată oferind o iubire absolut reală, dincolo de orice merite. La rândul lui, tatăl le oferă copiilor experiența fundamentală pe care orice iubire adevărată îi ajută să crească și, deci, solicită atenție, venerație si ascultare. Astfel se trăia în casa Martin.

Tereza Martin are 3 ani si 10 luni.

Mama povestește:

Alaltăieri, mica Tereza m-a întrebat dacă o să meargă în Cer. I-am spus că da, dacă era bună. Ea mi-a răspuns: "Da, dar dacă eu nu aș fi bună, m-aș duce în iad...dar eu știu bine ce aș face: aș zbura cu tine care ești în Cer, cum ar putea Bunul Dumnezeu să mă prindă?... Tu m-ai ține foarte strâns în brațe!". Am văzut în ochii ei credința că Bunul Dumnezeu nu putea să-i facă nimic dacă era în brațele mamei sale... .

(Manuscrisul A)

Considerațiile Terezei asupra tatălui ei:

Nu pot spune cât îl iubeam pe Tata, totul la el îmi stârnea admirația; când îmi explica gândurile sale (ca și cum aș fi fost o copilă mare), îi spuneam cu naivitate că în mod sigur, dacă le-ar fi zis toate acestea marilor oameni de la guvernare, l-ar fi luat ca să-l facă Rege, și atunci Franța ar fi fost fericită așa cum nu mai fusese niciodată... Dar de fapt eram bucuroasă (și mi-o reproșam ca pe-un gând egoist) că eram numai eu cea care-l cunoștea bine pe Tata, pentru că dacă ar fi devenit Regele Franței și al Navarei știam că ar fi fost nefericit, pentru că asta este soarta tuturor monarhilor, și mai ales că nu ar mai fi fost doar Regele meu!...

(Manuscrisul A)

După moartea mamei, cea care va avea grijă de Tereza este una din surorile mai mari; - doar trezindu-te înseamnă să te întâlnești cu propriul Dumnezeu:

Chiar de dimineață venea la mine, mă întreba dacă-mi oferisem inima bunului Dumnezeu, apoi mă îmbrăca vorbindu-mi de El și apoi, lângă ea, îmi spuneam rugăciunea. Urma lecția de lectură, primul cuvânt pe care am reușit să-l citesc singură a fost acesta: "Ceruri".

(Manuscrisul A)

La 6 ani și jumătate, Tereza vede pentru prima oară marea:

Seara, la ora la care soarele pare să se cufunde în imensitatea valurilor trasând o dâră luminoasă, mergeam să mă așez pe o stâncă singură cu Paulina... Atunci mi-am amintit povestea impresionantă a "Urmei de aur". Contemplam mult timp acea dâră luminoasă, imaginea harului care luminează drumul pe care trebuie să-l străbată mica corăbioară cu frumoasa ei velă albă... Lângă Paulina am luat hotărârea de a nu-mi îndepărta niciodată sufletul de privirea lui Isus, ca să plutească în pace spre Patria Cerească!....

(Manuscrisul A)

Când Tereza va fi pe patul morții (la 24 de ani), o călugăriță va povesti:

Zilele trecute am întrebat-o pe Sora Tereza: "Vi s-a întâmplat să-i refuzați ceva bunului Dumnezeu?", și Tereza mi-a răspuns: "Nu-mi amintesc să o fi făcut. Deja de când eram foarte mică, de la vârsta de 3 ani, am început să nu refuz nimic din ceea ce bunul Dumnezeu îmi cerea". Este rar să auzi un astfel de răspuns, chiar și în Carmelurile noastre!

(Scrisoarea Surorii Maria a Euharistiei, din 20 iulie 1897)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire