pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Sf. Tereza de Lisieux: viața este iubire
Antonio Maria Sicari

achizitionare: 29.07.2003; sursa: Părinții Carmelitani Desculți

Prezenta lucrare ne-a fost pusă la dispoziție de Părinții Carmelitani prin pr. Tarcisio Favaro, căruia îi mulțumim în mod deosebit. Autorul lucrării este pr. Antonio Sicari, iar traducerea aparține Comunității Carmelite din București.
 
Prezentare lucrării

  1. Povestea unei familii
  2. A educa: a-i conduce pe copii la Dumnezeu, adevăratul lor Tată
  3. A educa: a face casa frumoasă ca o biserică și biserica familiară ca o casă
  4. Copilăria este expusă durerii și miracolului
  5. Harul de Crăciun
  6. O fetiță carmelitană?
  7. Tatăl își încredințează fiica Părintelui Ceresc
  8. "Este o fetiță care cere să intre în Carmel!"
  9. "Țărmul binecuvântat" al Carmelului
  10. Viața carmelitană
  11. Ca Sfânta Fecioară
  12. Tereza Pruncului Isus și a Sfintei Fețe
  13. În inima Bisericii, eu voi fi iubirea
  14. Doctrina Terezei: "un drum mic, cu totul nou"
  15. Marile principii teologice ale Terezei
  16. Act de dăruire Iubirii Milostive
  17. Bătălia credinței
  18. Ca Isus: tenebrele din Vinerea Sfântă și Inima Rănită
  19. A muri din iubire
  20. Eu nu mor, intru în viață
  21. Amintește-ți: viața e iubire

 

Ce bucurie să apărem de nebune în ochii lumii! Fiecare îi judecă pe ceilalti după propria persoană și, deoarece lumea este smintită, se gândește bineînțeles că smintitele suntem noi! Dar la urma urmelor, noi nu suntem primele. Singura crimă care i-a fost reproșată lui Isus de către Irod a fost aceea că este nebun, iar eu gândesc la fel ca Irod! Da, era o nebunie să cauți inimile mici ale muritorilor... Era nebun Dumnezeul nostru să vină pe pământ ca să caute niște păcătoși cu scopul de a-i face prietenii lui, apropiații lui, semenii lui.

Și nu suntem niște trândave!

Isus ne-a apărat în persoana Mariei Magdalena; el era la masă, Marta servea, Lazăr mânca cu el și cu discipolii. Pe când Maria nu se gândea să mănânce ci să-i facă pe plac Aceluia pe care-l iubea. Astfel că a luat un vas plin cu un parfum foarte scump și, spărgând vasul, a turnat parfumul în părul lui Isus...Atunci toată casa a fost invadată de acel parfum, dar APOSTOLII au murmurat împotriva Magdalenei!...

E exact cum ni se întâmplă nouă: creștinii cei mai înfocați, preoții, consideră că suntem exagerate, că ar trebui să servim precum Marta, în loc să-i consacrăm lui Isus vasele vieților noastre cu parfumul pe care-l conțin...

Și totuși, ce contează că vasele noastre sunt sparte, dacă Isus e consolat și lumea, împotriva voinței sale, e constrânsă să simtă parfumul care se răspândește și care folosește la purificarea aerului otrăvit pe care aceasta o respiră incontinuu?

Sf. Tereza de Lisieux
(Scrisoarea 169, din 19 august 1894)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire