pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Dominic Savio
Bosco Teresio

achizitionare: 29.08.2003; sursa: Editura Presa Bună

Inapoi la cuprins Pietrele și sângele

Primăvara sângele circulă mai repede și copiii au adesea dorința de a se bate. Aceasta se întâmpla și în școala pe care o frecventa Dominic. Uneori se auzeau provocări de felul: "Să te văd azi, dacă nu ești fricos ca un iepure". "Afară încheiem socotelile!" Abia ajunși afară, lăsau gențile deoparte, se băteau bine, apoi mergeau acasă rupți și murdari pentru a primi restul de la părinți.

Într-o zi, lucrurile au devenit și mai grave. Doi "cocoși" au început să se uite cu ochi răi unul la celălalt și să se insulte. Unul dintre ei a avut ideea năstrușnică de a insulta familia celuilalt. Era prea de tot. Celălalt și-a pierdut capul și a răspuns la provocare. În final, au ajuns la un duel în toată regula. Cei doi nu se încăierau oriunde. Supărarea era mare. Fiecare voia să facă rău celuilalt și de aceea s-au hotărât să se întâlnească undeva departe de ochii lumii, pe o pajiște aproape de oraș. Cu lovituri de piatră, aveau de gând să-și spargă capul unul celuilalt.

Câțiva colegi știau, dar au fost amenințați.

- Dacă cineva suflă o vorbă, primul cap spart va fi al său. Și nu glumeau.

Faptul a ajuns și la urechile lui Dominic. Cei doi nu erau din oratoriu, altfel Dominic l-ar fi înștiințat pe don Bosco. Nu-i era frică să vorbească, deși nu era vorba de a o face pe-a spionul. Se punea problema numai de a-i împiedica să-și facă rău unul altuia. În vreme ce alții s-au spălat pe mâini (cu oarecare lașitate), Dominic s-a apropiat e cei doi dușmani și le-a dovedit, le-a spus clar și deschis că sunt pe punctul de a supăra grav pe Dumnezeu. Nu s-a putut face nimic. Atunci, Dominic le-a scris câte un bilet prin care îi înștiința că dacă continuă cu planul el va anunța profesorul lor și pe părinți. Cei doi au pus biletele în buzunar și, după terminarea orelor, s-au îndreptat spre locul unde au hotărât duelul. Erau însoțiți de "prieteni" care, în loc să toarne apă pe foc, îi ațâțau și mai tare ca să se poată bucura de priveliștea spectacolului.

Au adunat cinci pietre mari și au ales arbitrul duelului. Au mers la capătul pajiștei și au măsurat 20 de pași distanță.

Pe când se petreceau aceste lucruri preliminare, cineva a mers și l-a anunțat pe Dominic.

- E gata să înceapă duelul! Vino repede!

Dominic a alergat până la pajiște, și-a făcut loc printre cei care erau adunați să admire spectacolul și a intrat în spațiul liber dintre cei doi.

- Dă-te înapoi, i-a strigat acela care apucase deja prima piatră. Trebuie să mă răfuiesc cu acel ticălos și n-are rost să încerci să mă împiedici.

Dominic l-a privit cu întristare. Ce să facă? O idee i-a trecut prin minte. A scos repede micul crucifix ce-l purta la gât și a alergat spre cel mai apropiat.

- Privește crucifixul! i-a spus. Iar acum, dacă ai curajul, repetă: Isus a murit iertând pe călăii săi. Eu în schimb nu vreau să iert, vreau să mă răzbun până la capăt!

Băiatul l-a privit și a bombănit:

- Ce contează?

Dominic a făcut cei 20 de pași care-l despărțea de celălalt și i-a repetat și lui pe un ton poruncitor:

- Privește crucifixul! Și dacă ai curaj, repetă: Isus a murit iertând pe călăii săi. Eu în schimb nu vreau să iert, vreau să mă răzbun până la capăt!

Acesta, un băiat voinic, a rămas fără răsuflare. Dominic l-a apucat de mână și l-a tras până la celălalt.

- De ce vreți să vă faceți rău? De ce vreți să supărați pe Dumnezeu și pe părinți? Isus i-a iertat pe călăii săi, iar voi nu sunteți în stare să vă iertați o ofensă făcută într-un moment de supărare?

Acum, Dominic tăcea, dar continua să fixeze cu tristețe pe cei doi dușmani și strângea în mâini micul crucifix. Pietrele au început să cadă pe pământ una câte una. Duelul n-a mai avut loc. Mulți ani mai târziu, unul dintre ei, își aducea aminte de această scenă. "M-am simțit plin de rușinea de a fi silit un prieten atât de bun să se folosească de măsuri extreme pentru a împiedica acea tristă aventură și l-am iertat din toată inima pe cel care mă ofensase".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire