pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Dominic Savio
Bosco Teresio

achizitionare: 29.08.2003; sursa: Editura Presa Bună

Inapoi la cuprins Totul a pornit de la o sobă

Don Bosco era preot la Castelnuovo. În partea de jos a orașului Torino, între cocioabele oamenilor săraci, a deschis un oratoriu. La început, părea o adunătură de derbedei și uneori gardienii, cu arma la umăr, se învârteau în jur pe neașteptate. Mai apoi, locuitorii orașului au început să vorbească cu mult respect despre copiii lui don Bosco. Se duceau în grupuri la câte o biserică din oraș unde se rugau și cântau frumos. Mai apoi s-a zvonit că între acele ziduri sărace, în acea curte plină de veselie, don Bosco a organizat o "fabrică de preoți". De fapt preoții îi trimiteau copii săraci care nu aveau posibilitatea să meargă la seminar, iar don Bosco a deschis o școală și pentru ei.

Întâlnirea lui don Bosco cu Dominic Savio a fost determinată de... o sobă mare și veche. Lucrurile s-au petrecut astfel. Dominic frecventa școala elementară din Mondonio. Învățătorul era don Cugliero, un preot vrednic care, după obiceiul timpului, știa să-și educe copiii folosind uneori și varga și palma.

În zilele aspre de iarnă școala era încălzită și afumată de o sobă mare. Dar, într-o zi, când don Cugliero a întârziat iar afară ningea, doi ștrengari, după ce au vorbit și au râs prostește între dânșii, au ieșit afară înțeleși. După câteva minute au intrat cu doi bulgări mari de zăpadă și, fără ca cineva să bănuiască ce s-ar putea întâmpla, i-au băgat în sobă. Din sobă a început să iasă un nor gros de fum, după care a început să curgă un pârâiaș, răspândindu-se prin clasă.

Și iată că vine don Cugliero. Vede apa curgând din sobă, se apropie întunecat la față, ridică capacul... Se întoarce furios spre clasă:

- Cine a făcut acest lucru?

Cei doi vinovați s-au privit îngroziți; dacă cineva ar sufla numele lor, cu siguranță că vor fi eliminați din școală. Ce era de făcut? Prin semne s-au hotărât să dea vina pe altul. Cu o față care în nici un caz nu exprima vinovăția, unul dintre ei s-a ridicat și a arătat cu degetul spre Dominic Savio.

- El este!

Celălalt confirmă:

- Da, el!

Învățătorul a rămas uluit, iar fața i-a devenit serioasă și tristă.

- Dominic, chiar tu! N-aș fi crezut niciodată așa ceva!

Dominic s-a ridicat pe neașteptate, roșu la față de rușine și mânie. A privit în jurul lui. Cum, nimeni nu-i ia apărarea? Toți au văzut. Nimeni nu are curajul să dea mărturie pentru dânsul, deoarece cei doi sunt mari și periculoși. Învățătorul a continuat:

- Ai noroc că este prima ta greșeală, altfel te-aș fi eliminat din școală!

Dominic a lăsat capul în jos, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Ar fi fost de ajuns un singur cuvânt și cei doi vinovați ar fi fost demascați. Dar învățătorul a spus: "Ai noroc că este prima ta greșeală...". Nu, el nu dorea să fie eliminați cei doi colegi ai săi. Mai bine să sufere în tăcere. Învățătorul continuă să strige și să amenințe. Întreaga clasă își ținea respirația. Lecția se apropia de final.

La sfârșit, unul dintre aceia care i-a văzut pe adevărații vinovați nu s-a mai putut stăpâni și, după ce toți copiii au ieșit din clasă, s-a apropiat de don Cugliero și i-a spus totul. Nu era vorba de a fi pârâtor, era o problemă de dreptate. Preotul a rămas uluit pentru a doua oară.

- Dar atunci, de ce? Putea foarte bine să vorbească, să spună totul...

În ziua următoare, necăjit că a pedepsit pe un nevinovat, s-a apropiat de Dominic și i-a spus:

- De ce nu mi-ai spus că nu tu erai vinovatul?

Dominic a început să zâmbească.

- M-am gândit că cei doi ar fi fost eliminați din școală iar eu n-am vrut să se întâmple acest lucru. Și apoi... m-am gândit la Isus. Și el a fost acuzat pe nedrept.

Don Cugliero a tăcut. Dar s-a gândit că un asemenea copil merita o răsplată, o răsplată mare. Știa că una dintre dorințele lui cele mai arzătoare era să-și poată continua studiile. Atunci, și-a zis ca pentru sine: "Am să merg la don Bosco".

În prima zi liberă și-a luat pălăria și a mers la Torino. Când l-a văzut, don Bosco i-a ieșit în întâmpinare și l-a îmbrățișat. Erau vechi colegi de seminar, prieteni de o viață.

- Vechiul meu prieten, ce bine îmi pare că te revăd. Cu ce probleme ai venit?

- Am venit să te văd cum stai între acești derbedei. Apoi vreau să-ți fac și un cadou frumos.

- Ce fel de cadou?

- Mi s-a spus că, pe lângă acești pungași, în oratoriul tău primești și copii care doresc să ajungă preoți. M-am gândit să-ți trimit și eu un băiat. E din Mondonio și se numește Dominic Savio. Este cam bolnăvicios, dar cu privire la celelalte calități sunt gata să pun rămășag că niciodată n-ai cunoscut un băiat ca el. Un adevărat sfânt Alois.

- Exagerezi! În orice caz, vom vedea. Voi veni la Castelnuovo cu băieții mei în luna octombrie pentru sărbătoarea rozariului. Să-l trimiți la mine pe acest Dominic împreună cu tatăl său. Vom vorbi și vom vedea ce este de el.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire