pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Dominic Savio
Bosco Teresio

achizitionare: 29.08.2003; sursa: Editura Presa Bună

Inapoi la cuprins Clienți din prima și a doua categorie

Societatea s-a apucat de lucru. În una din primele adunări s-a luat hotărârea de a se încredința fiecărui membru câte un "client particular". La începutul fiecărui an școlar, în oratoriu, ca în toate școlile din lume, sosesc noi elevi. Se întâmpla că primele zile erau pentru dânșii foarte dificile: nu cunoșteau pe nimeni, nu știau să se joace, vorbeau numai în dialectul din regiunea lor, le era dor de casă. Erau zile triste și pline de lacrimi.

Membrii asociației, în limbajul lor secret, i-au numit pe noii veniți "clienți". Orice nou venit era încredințat unui membru care trebuia să-l ajute și să-l înveselească.

Unul dintre primii clienți ai lui Dominic Savio a fost Francesco Cerutti, care a ajuns mai târziu un renumit salezian. Iată ce a scris el:

"Am intrat în oratoriu în seara de 11 noiembrie și sufeream mult gândindu-mă la mama, pe care o lăsasem singură. În ziua următoare sosirii mele, după prânz, eram trist și stăteam rezemat de o stâlp, când mi-a ieșit în cale un tânăr vesel și, politicos, mi-a zis:

- Cum te numești?

- Cerutti Francesco, i-am răspuns eu.

- Din ce regiune?

- Din Saluggia.

- La ce școală ești?

- A doua de gramatică (a doua medie).

- Atunci știi latină! Știi din ce cuvânt derivă "somnambul"? Și am început să stăm de vorbă.

Deodată, l-am întrebat:

- Dar tu cine ești?

- Eu sunt Dominic Savio din Mondonio. Vom fi buni prieteni. Așa este, nu?

- Desigur!

Din acel moment am avut ocazia să fiu cu dânsul în cele mai diverse împrejurări. Dominic a fost pentru mine un adevărat prieten."

În curând societatea a ales o a doua categorie de "clienți", copiii mai leneși, indisciplinați, cei ce blestemau cu ușurință și se băteau. Chiar și pe acești "clienți" mai dificili, prietenii Imaculatei i-au împărțit între ei așa încât, cu bunătate și delicatețe, i-au dirijat pe calea cea bună. Dar lucrul nu era totdeauna ușor. Lui Dominic i s-a răspuns uneori cu insulte, vorbe urâte și chiar cu palme. Iată ce povestește același Francesco Cerutti:

"În iarna anului 1857, o iarnă foarte grea, cineva se distra aruncând cu bulgări de zăpadă în parloar, unicul loc protejat unde se adunau în recreație pentru a sta la căldură. Era o sobă mare, unica din oratoriu. Când elevii se întorceau înfrigurați din oraș, toți se refugiau în parloar. Un meșteșugar cu numele Rattazzi, într-o zi, a intrat în fugă, bătându-se cu bulgări de zăpadă cu un coleg. Dominic i-a zis lui Rattazzi:

- Mergeți afară și vă jucați. Nu dați cu zăpadă aici înăuntru.

Rattazzi, care era de felul lui cam necioplit, auzind acele cuvinte s-a înfuriat, apoi l-a acoperit de insulte și amenințări, ca în final să-l pălmuiască. Eu eram de față. L-am văzut pe Dominic înroșindu-se și strângându-și pumnii, dar asta a fost tot. N-a reacționat cu nici un cuvânt violent".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire