pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Dominic Savio
Bosco Teresio

achizitionare: 29.08.2003; sursa: Editura Presa Bună

Inapoi la cuprins A izbucnit holera

Vara și toamna acelui an au fost foarte călduroase. În vreme ce asupra orașului Torino părea că se lasă o mantie apăsătoare, s-a răspândit repede o știre înfricoșătoare: a izbucnit holera. Boala îngrozitoare, care ori de câte ori apărea despuia orașele și satele ca un război atomic, a fost poate adusă în Piemont de unii dintre aceia care au fost în războiul din Crimeea.

Regele Victor Emanuel al II-lea și întreaga familie regală, în cea mai mare grabă, au părăsit orașul Torino într-o trăsură închisă și s-au refugiat în castelul solitar de la Caselette.

Epidemia s-a abătut asupra orașului. Erau peste o sută de bolnavi în fiecare zi. Familiile încă sănătoase se închideau în case, baricadau porțile și refuzau orice legătură cu alte persoane. Cei loviți de boală mureau singuri, părăsiți de toți.

În aceste condiții, primarul orașului Torino a făcut un apel la cei curajoși. Era nevoie de a intra în case, de a duce bolnavii la spital și de a-i îngriji. Trebuia să-ți riști viața pentru a salva orașul.

Don Bosco i-a adunat pe cei 500 de copii și le-a zis:

- Primarul a lansat un apel la oamenii curajoși. Dacă cineva dintre voi se simte în stare să iasă împreună cu mine ca să îngrijim pe cei bolnavi, eu îi garantez în numele sfintei Fecioare că nici unul nu va fi atins de boală. Condiția este ca fiecare dintre voi să fie în starea harului sfințitor și să aibă asupra lui o medalie a sfintei Fecioară.

Patruzeci și patru de băieți mai mari s-au oferit ca voluntari chiar în acea seară. Printre ei era și Dominic.

Au fost zile de muncă foarte grea. Abia aveau vreme să mănânce ceva, apoi mergeau pe străzi, prin case. Pe tărgi improvizate duceau pe cei bolnavi la spital. Totuși, unii nu mai erau în stare să fie transportați. Băieții îi îngrijeau și îi încurajau în ultimele ceasuri ale vieții.

Odată cu răcirea vremii și holera a dat înapoi. Cei loviți de boală erau tot mai puțini, iar orașul a reînceput să trăiască.

Trecând într-o seară pe strada Cottolengo, Dominic a fixat fațada unei case și, ca și cum o voce l-ar fi chemat, a urcat repede pe scări. Fără a șovăi a bătut la ușă. După câteva minute s-a arătat stăpânul casei.

- Vă rog să mă scuzați, a zis Dominic, dar aici trebuie să fie o persoană lovită de holeră și are nevoie de îngrijire.

Bietul om s-a uitat foarte mirat la el.

- Nu, nu, aici nu-i nimeni bolnav. Asta ne-ar mai trebui!

- Dar sunteți sigur?

- Foarte sigur!

- Totuși, poate vă înșelați. Îmi îngăduiți să arunc o privire?

Omul a rămas uluit. Știa bine că în familia lui, slavă Domnului, toți sunt sănătoși. Însă acel băiat are o insistență care seamănă tocmai...

- Intră, intră. Să mergem și să vedem, dar vei vedea că te înșeli.

Au mers prin camere, pe la bucătărie și prin magazie, dar n-au găsit nimic.

- Nu mai aveți vreo altă cămăruță, vreo odaie în pod?

- Ah, zise omul, lovindu-se cu mâna peste frunte. Cămăruța în care stă Maria.

Au urcat la mansardă unde, într-o cămăruță mizerabilă, ghemuită într-un colț, cu fața încruntată, în agonie, o sărmană femeie se lupta cu moartea.

- Chemați un preot repede, a șoptit Dominic, și a mers spre patul muribundei pentru a-și face datoria de infirmier.

- Maria! Dar cine s-a gândit la ea? a continuat bietul om în vreme ce alerga pe scări ca să-l cheme pe paroh. Sărmana femeie care lucra în diferite familii, le ceruse permisiunea să doarmă în acea cămăruță. Întrucât pleca dis-de-dimineață și revenea seara târziu, stăpânii casei au uitat de dânsa.

A venit parohul și a administrat ultimele sacramente muribundei. Într-un colț, cu pălăria în mână, stăpânul casei repeta mereu: "Sărmana Maria!... Dar băiatul acesta de unde a știut?"

Datorită frigului iernii holera a dispărut. Cei 500 de copii ai lui don Bosco, dintre care niciunul nu fusese atins de holeră, puteau să se întoarcă liniștiți la lecțiile lor. La fel și Dominic, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, s-a întors la școala lui don Francesia.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire