pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Dominic Savio
Bosco Teresio

achizitionare: 29.08.2003; sursa: Editura Presa Bună

Inapoi la cuprins

Un copil care vorbește cu Dumnezeu

E decembrie, iar străzile orașului Torino sunt presărate cu zăpadă. Acum este noapte și pe străzi se aprind felinarele cu petrol. Ca în orice seară, don Bosco e la masa sa de lucru, în fața unui maldăr de scrisori care așteaptă răspuns și care-i vor ocupa timpul până după miezul nopții. La un moment dat cineva bate discret la ușă.

- Intră. Cine-i?

- Eu sunt, zice un copilaș palid la față, pășind înainte.

- O, Dominic! Ai nevoie de ceva?

- Repede, repede, veniți cu mine. E vorba de o faptă bună pe care trebuie să o faceți!

- Acum, noaptea? Unde vrei să mă duci?

- Grăbiți-vă, don Bosco, vă rog, grăbiți-vă!

Don Bosco ezita, dar privindu-l pe Dominic Savio, un copil care nu împlinise încă 14 ani, îi vede chipul, de obicei senin, acum serios. Chiar și cuvintele îi sunt hotărâte, parcă ar fi o poruncă. Don Bosco se ridică, își ia pălăria și îl urmează.

Dominic coboară în grabă scările, iese din curte, apucă hotărât pe o stradă, merge pe a doua, apoi pe a treia. Nu vorbește și nici nu se oprește. În acel labirint de străzi și străduțe întunecate merge cu siguranță, ca și cum ar fi condus de un radar. De-a lungul străzii, ușile se succed una după alta. Dominic se oprește în fața uneia. N-a citit numărul, nici n-a privit împrejur spre a se orienta. Hotărât, urcă pe scară. Don Bosco îl urmează. Primul etaj, al doilea, al treilea. Dominic se oprește, sună la ușă. Mai înainte ca cineva să deschidă se întoarce spre don Bosco:

- Aici trebuie să intrați. Fără a mai adăuga ceva, coboară și merge acasă.

Ușa se deschide. Se arătă o doamnă nepieptănată. Când îl vede pe preot ridică mâinile spre cer:

- Dumnezeu v-a trimis. Repede, repede, căci nu e timp de pierdut. Soțul meu a avut nefericirea să abandoneze credința cu mulți ani în urmă. Acum trage de moarte și dorește foarte mult să se spovedească.

Don Bosco se duse la patul bolnavului și găsește un biet om speriat, ajuns la capătul disperării. Îl spovedește, îi dă dezlegarea, împăcându-l cu Dumnezeu. După câteva minute moare.

După mai multe zile de la această întâmplare, don Bosco era încă foarte impresionat de cele petrecute. Cum a putut Dominic Savio să știe despre acel bolnav? S-a apropiat de el într-un moment când nimeni nu-i putea auzi:

- Dominic, în acea seară când ai venit la biroul meu ca să mă chemi, cine ți-a vorbit despre acel bolnav? Cum ai știut?

A urmat ceva la care don Bosco nu s-a așteptat. Dominic l-a privit serios, după care a început să plângă. Don Bosco n-a mai îndrăznit să-i pună alte întrebări. Și-a dat seama că în oratoriul său se afla un copil care vorbea cu Dumnezeu.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire