pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Psalmii comentați
achizitionare: 19.02.2007; sursa: Editura Sapientia

Psalmul 18 (17)
Imn regal de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru eliberare și victorie

1 Maestrului de cor. Slujitorului Domnului, David,
        care a spus Domnului cuvintele acestui imn în ziua în care Domnul
        l-a eliberat din mâna tuturor dușmanilor săi și din mâna lui Saul.


2 Și a spus:
        Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3 Doamne, stânca mea,
        fortăreața mea și eliberatorul meu;
        Dumnezeul meu, ajutorul meu,
        în care mi-am pus speranța,
        scutul meu, cornul mântuirii mele și scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
        și sunt eliberat de dușmanii mei.

5 M-au înconjurat legăturile morții
        și m-au îngrozit râurile pieirii;
6 m-au înfășurat lanțurile infernului
        și m-au prins lațurile morții.
7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul
        și am strigat către Dumnezeul meu;
        din lăcașul lui, el mi-a auzit glasul
        și strigătul meu a ajuns până la urechea lui.

8 S-a zguduit și s-a cutremurat pământul;
        temeliile munților s-au zdruncinat
        și s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat.
9 S-a ridicat fum[a] din nările lui
        și foc mistuitor din gura lui;
        cărbuni aprinși țâșneau din el.
10 A aplecat cerurile și s-a coborât
        și negura era sub picioarele lui.
11 A încălecat pe un heruvim și a zburat,
        era purtat pe aripile vântului.
12 Și-a pus întunericul împrejur ca un văl,
        s-a înconjurat ca de un cort
        de ape întunecoase și de nori deși.
13 În fața strălucirii chipului său,
        s-au împrăștiat norii, grindina și cărbunii de foc[b].
14 Și a tunat din cer Domnul,
        Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul:
        grindină și cărbuni de foc.
15 Și-a trimis săgețile și i-a risipit,
        a aruncat fulgere și i-a umplut de groază;
16 și au apărut izvoarele apelor
        și s-au descoperit temeliile lumii
        la mustrarea ta, Doamne,
        la suflarea duhului mâniei tale.
17 A trimis din înălțime și m-a luat,
        m-a salvat din apele cele mari.
18 M-a mântuit de dușmanii mei puternici
        și de cei care mă urăsc,
        deși erau mai tari decât mine.
19 M-au împresurat în ziua necazului meu,
        dar Domnul mi-a fost sprijinitor;
20 m-a scos la loc larg, m-a mântuit,
        pentru că și-a găsit bucuria în mine.

21 Domnul m-a răsplătit după dreptatea mea,
        după curăția mâinilor mele îmi va da înapoi,
22 pentru că am păzit căile Domnului,
        n-am păcătuit depărtându-mă de Dumnezeul meu.
23 Căci toate judecățile lui sunt înaintea mea
        și îndreptările lui nu le-am lăsat deoparte,
24 ci am fost fără prihană înaintea lui
        și m-am păzit de fărădelege.
25 Iar Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea
        și după puritatea mâinilor mele înaintea ochilor săi.
26 Cu cel credincios, tu ești credincios,
        cu omul nevinovat, ești nevinovat;
27 cu cel curat, ești curat,
        dar cu cel viclean te arăți iscusit.
28 Căci tu mântuiești poporul celor sărmani
        și ochii celor trufași îi umilești.

29 Într-adevăr, tu aprinzi lumina mea, Doamne;
        Dumnezeul meu schimbă în strălucire
        întunericul meu.
30 Prin tine înfrunt trupele dușmane
        și cu Dumnezeul meu trec și peste ziduri.
31 Calea lui Dumnezeu este desăvârșită.
        Cuvântul Domnului este lămurit în foc,
        el este un scut pentru toți cei care speră într-însul.
32 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
        Sau cine e stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu mă încinge cu tărie
        și face desăvârșită calea mea,
34 el face picioarele mele ca ale cerbului
        și mă așază pe înălțimi;
35 el învață mâinile mele la război
        și brațele mele întind arcul de aramă.
36 Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale,
        dreapta ta mă sprijină
        și bunăvoința[c] ta m-a ajutat să cresc.
37 Ai lărgit calea sub pașii mei
        și nu s-au clătinat gleznele mele.
38 Îi voi urmări pe dușmani și îi voi prinde
        și nu mă voi întoarce până nu-i voi nimici.
39 Îi voi lovi și nu vor mai putea să se ridice,
        se vor prăbuși sub picioarele mele.
40 M-ai încins cu tărie pentru luptă,
        ai răpus pe potrivnicii mei înaintea mea.
41 Pe dușmanii mei i-ai pus pe fugă[d]
        și pe cei ce mă urăsc i-am nimicit.
42 Au strigat, dar nu era nimeni ca să-i salveze,
        au strigat către Domnul, dar nu le-a dat răspuns.
43 I-am zdrobit ca pulberea în bătaia vântului,
        ca pe noroiul din ulițe i-am călcat.
44 Tu m-ai scăpat de răzvrătirea poporului,
        m-ai așezat în fruntea neamurilor.
        Un popor pe care nu-l cunoșteam
        a ajuns să mă slujească;
45 cu luare-aminte îmi dau ascultare,
        fiii străinilor mă lingușesc;
46 fiii străinilor și-au pierdut vlaga[e]:
        ies tremurând din locurile lor de refugiu.

47 Viu este Domnul și binecuvântată este stânca mea
        și preaînălțat este Dumnezeul mântuirii mele!
48 Dumnezeu este cel care îmi dă revanșa
        și îmi supune popoarele;
49 el mă eliberează de dușmanii mei înfuriați.
        Tu mă înalți mai presus de dușmanii mei,
        tu mă mântuiești de omul violent.
50 De aceea, Doamne,
        te voi preamări înaintea popoarelor
        și numele tău în psalmi îl voi cânta.
51 El dă mari izbânzi regelui său,
        își arată bunăvoința față de unsul său,
        față de David și urmașii lui pe veci.

Ca formă, este un imn de mulțumire al regelui care se gândește la salvarea dintr-o grea încercare și la victoria asupra dușmanilor. Textul este paralel cu 2Sam 22 și cu Ps 144,1-11. Conține multe genuri literare diferite: lamentațiuni (v. 5-7), teofanie (v. 8-16), mărturisirea nevinovăției (v. 21-28), relatarea faptelor divine de răscumpărare (v. 29-46) și doxologia (v. 47-51). Este un psalm solemn, dar vivace, cu mare putere expresivă și creatoare, pitoresc și curajos, irigat cu multe antropomorfisme și susținut de o rețea simbolică bogată, în care este luminată figura unui Dumnezeu transcendent și irezistibil, și totuși, aproape și atent față de om. Compunerea acestui psalm în timpul lui David, pentru a celebra faptele acestui rege, și atribuirea psalmului lui David nu sunt contrazise nici de conținut, nici de forma textului, chiar dacă în transmiterea psalmului de-a lungul veacurilor au mai putut interveni mici modificări.

Această realitate nu exclude faptul ca acest Te Deum regal să fi putut fi cântat în epoci succesive și ritualizat după noi coordonate istorico-literare. După unii comentatori, a fost reluat ca imn național teocratic după exilul din Babilon și, probabil, a fost cântat și în timpul epopeii macabeilor și pe timpul dinastiei succesive a asmoneilor. Poemul devenise atunci un text liturgic național și primea și nuanțe escatologice.

Sfântul Paul pune în gura lui Cristos versetul 50 (Rom 15,9). Urmându-l, sfinții părinți și tradiția au interpretat psalmul 18 (17) ca pe o rugăciune de mulțumire a lui Cristos înviat către Tatăl. Persecuțiile și luptele susținute de David au apărut în ochii sfinților părinți ca o profeție a pătimirii Domnului. În dușmanii lui David, ei au identificat puterile răului.

Victoriile regelui au vestit pentru tradiția patristică victoria lui Cristos asupra Satanei și asupra instrumentelor lui, care lucrează în lume. Și cum luptele, victoriile și succesele regelui erau în același timp luptele, victoriile și succesele poporului, este clar că acestea sunt interpretate ca luptele și triumfurile noului popor al lui Dumnezeu, Biserica. În descendența promisă de Dumnezeu lui David, părinții Bisericii au văzut descendența glorioasă a lui Cristos, exprimată în trupul său mistic.

Împărțirea: titlu (v. 1); introducere (v. 2-4); lamentație (v. 5-7); intervenția divină (v. 8-20); mărturisirea nevinovăției (v. 21-28); mulțumire (v. 29-46); concluzie doxologică (v. 47-51).

Note:

[a] LXX are: în mânia lui. [b] LXX omite acest vers. [c] TM are, lit.: umilința, iar LXX: educația ta mă învață. [d] Lit.: i-ai făcut pe dușmanii mei să-mi arate spatele. [e] LXX are: au îmbătrânit.

Traducere, note și comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu
© Editura Sapientia
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire