pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Psalmii comentați
achizitionare: 19.02.2007; sursa: Editura Sapientia

Psalmul 12 (11)
Rugăciune împotriva clevetirilor

1 Maestrului de cor. Pe harpa cu opt coarde. Psalm. Al lui David.

2 Mântuiește-mă, Doamne,
        căci nu mai este nici un drept;
        au dispărut cei credincioși dintre fiii oamenilor.
3 Oamenii își spun minciuni unii altora,
        pe buze au numai cuvinte înșelătoare,
        vorbesc cu inimă prefăcută.

4 Să nimicească Domnul toate buzele mincinoase
        și limba care vorbește cu îngâmfare,
5 pe cei care zic:
        "Prin limbile noastre vom fi puternici,
        buzele noastre sunt armele[a] noastre;
        cine va fi stăpân peste noi?"

6 "Pentru necazul celor sărmani
        și pentru suspinul celor săraci,
        mă voi ridica acum, zice Domnul;
        voi aduce mântuire celui pe care ei îl disprețuiesc".

7 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate,
        ca argintul purificat în foc
        și curățat de pământ de șapte ori[b];
8 tu, Doamne, ne vei ține
        și ne vei apăra de generația aceasta,
        pentru totdeauna.
9 Căci nelegiuiții umblă împrejur
        atunci când se ridică la putere ticăloșii
        printre fiii oamenilor.

Psalmul poate fi considerat o lamentație națională, o promisiune a eliberării Israelului de opresiunea puterii străine. Delimitarea între caracterul comunitar și cel individual este nesigură. În totalitatea lui, psalmul este o rugăciune pornită din comunitatea celor pioși (v. 2), care se numesc și fideli, săraci și neajutorați (v. 6). Conținutul lamentației (v. 2-5) este decadența generală cauzată de minciună, care se răspândește mereu mai mult în cercurile influente și din cauza căreia cei mai mulți au de suferit. Tema fundamentală este, de fapt, cea a relațiilor sociale care, într-o structură orală, cum era cea semitică, sunt bazate pe funcțiunea indispensabilă și esențială a cuvântului. De aceea, psalmul nu poate fi redus la un banal apel la sinceritate, nici la o condamnare a plăgii minciunii. În schimb, este un act dur de acuză împotriva unei structuri sociale viciate și nedrepte, un act de acuză paralel cu cele incandescente ale profeților. Dând la o parte adevărul cuvântului, se viciază legătura ordonată a drepturilor și a libertăților. Așadar, nu ne aflăm în fața unei descoperiri romantice a deziluziei pentru trădare a unui prieten, sau pentru o falsitate care distruge dialogul interpersonal și care generează neîncredere și singurătate. Dedublarea, ipocrizia, perfidia sunt, pentru psalmist, calea ideală pe care se construiește o putere nedreaptă (v. 5) și o arhitectură perversă a statului și a societății. Rugăciunii îi răspunde cuvântul lui Dumnezeu, care promite mântuirea celor ce se roagă, la fel ca în Is 33,10. Răspunsul comunității se transformă în imn ce preamărește fidelitatea cuvântului lui Dumnezeu și certitudinea ascultării (v. 8-9).

Domnul a menținut promisiunea formulată în psalm (v. 6). El s-a ridicat, în mijlocul celor sărmani și săraci, trimițându-l pe Cuvântul adevărului, în lumea care zăcea în puterea Celui Rău. Venit într-o lume dominată de tatăl minciunii, Isus a trebuit să lupte împotriva falsității și a ipocriziei oamenilor, aserviți puterii întunericului. A fost persecutat de gurile lor mincinoase și a fost condamnat la moarte de mărturiile lor false. Dar, înviind din morți, Cristos ne-a eliberat de minciună, a nimicit buzele mincinoase (v. 4-5) și ne-a dat puterea să-l cunoaștem pe Dumnezeul adevărat.

Psalmul 12 (11) este o rugăciune potrivită pentru momentele de ispită, de ariditate spirituală, de suferință fizică și morală. Insistența lamentației ne amintește cuvântul lui Isus: "Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide" (Mt 7,7).

Împărțirea: titlu (v. 1); duplicitatea în relațiile sociale (v. 2-3); rugăciune adresată lui Dumnezeu, cu strigăt puternic (v. 4-5); oracol divin: răspunsul oficial al lui Dumnezeu în liturgie (v. 6); comentariu asupra oracolului (v. 7-9).

Note:

[a] Lit.: sunt la noi.
[b] Alții traduc: purificat în cuptor de pământ, de șapte ori.

Traducere, note și comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu
© Editura Sapientia
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire