pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Psalmii comentați
achizitionare: 19.02.2007; sursa: Editura Sapientia

Psalmul 10 (9 B)

Dumnezeu, judecătorul cel drept, este refugiul celui asuprit

Lamed1(22) Pentru ce, Doamne, stai departe,
        de ce te ascunzi la vreme de restriște?

2(23) Cel rău, în mândria lui, asuprește pe cel sărman,
        care cade în cursele pe care acesta i le întinde.
3(24) Căci nelegiuitul se laudă în orgoliul său,
        iar cel lacom de câștig se consideră binecuvântat.
4(25) Păcătosul îl disprețuiește cu aroganță pe Domnul:
        "Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!"
5(26) Acestea sunt toate gândurile lui.
        La fiecare pas îi merge bine întotdeauna,
        judecățile tale sunt prea înalte pentru el;
        îi disprețuiește pe toți dușmanii săi.
6(27) El spune în inima sa: "Nu mă clatin,
        din neam în neam nu mi se va întâmpla nici un rău!"
Pe7(28) Gura lui e plină de blasfemii,
        de înșelăciune și asuprire;
        sub limba lui este răutate și violență.
8(29) Stă la pândă după tufișuri ,
Ain    ca să-l ucidă, din ascunzători, pe cel nevinovat;
9(30) ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit.
        Stă pitit în ascunzătoare ca un leu în vizuină,
        stă pitit ca să-l prindă pe cel sărman.
        Îl prinde pe cel sărman și îl trage în lațul său.
10(31) Cel rău se năpustește, stă la pândă
        și cei săraci se prăbușesc sub puterea brațului său.
11(32) El spune în inima lui: "Dumnezeu uită,
        își întoarce fața și nu vede nimic".

Qof 12(33) Scoală-te, Doamne Dumnezeule, ridică-ți mâna
        și nu uita de cel sărman.
13(34) De ce să-l disprețuiască cel nelegiuit pe Dumnezeu,
        spunând în inima lui: "Nu va cere socoteală"?

Reș 14(35) Dar tu vezi, tu iei în seamă truda și durerea
        și le iei în mâinile tale.
        În tine se abandonează cel nenorocit;
        tu vii în ajutorul orfanului.
Sin 15(36) Zdrobește brațul celui păcătos și al celui nelegiuit,
        pedepsește-i răutatea, ca să nu mai fie.
16(37) Domnul este rege în veac și în veacul veacului;
        vor pieri păgânii de pe pământul lui.
Tau 17(38) Doamne, tu ai ascultat dorința celor săraci,
        le întărești inima și îți pleci spre ei urechea,
18(39) ca să faci dreptate celui orfan și celui asuprit
        și să nu-i mai înspăimânte omul făcut din țărână.

Psalmul începe cu un apel dramatic: "Pentru ce, Doamne, stai departe, de ce te ascunzi la vreme de restriște?" Este o pagină dominată în mod explicit de motivul răului, care triumfă, și al binelui, care este umilit și ofensat (Iob; Ps 49; 73). Este o lamentație dominată de scandalizanta întrebare despre tăcerea lui Dumnezeu, un punct de pornire poetic prezent frecvent și denunțat de Psaltire (Ps 22,2.12.20; 35,22; 42,10; 43,2; 44,24-25; 74,1; 88,15). Dumnezeu este departe, izolat în lumea lui senină, iar lumea pământească este încredințată trufiei celui nedrept. De aici izvorăște rugăciunea-întrebare a psalmului 10 (9 B).

Logica de fond care gestionează textul este cea a răsturnării de situații, la fel ca în "fericiri-blesteme", din Lc 6,20-26, și în parabola bogatului și a lui Lazăr cel sărac, Lc 16,19-31. Judecata divină schimbă radical echilibrele pământești bazate pe forța economică și politică, pe alegerile celor puternici și pe oprimarea celor săraci. Aceasta este situația lumii, descrisă cu amărăciune de psalmist (v. 2-11). Intervenția lui Dumnezeu răstoarnă logica celor puternici și este cântată ca speranță și siguranță, în ultima parte, de o intensitate rară. Iahve, apărătorul celui sărac, "vede", ba, mai mult, privirea lui este pătrunzătoare și totală. Privirea lui se îndreaptă spre cel aflat în suferință, de care nimeni dintre cei puternici nu se ocupă. Rădăcina acestei schimbări a echilibrelor mondiale stă în faptul că Iahve este regele cosmic și veșnic, afirmație de credință fundamentală a psalmului 10 (9 B).

Rugăciunea pasională din acest psalm amintește strigătul lui Isus de pe cruce. El este sărmanul împotriva căruia s-a descătușat violența celor nelegiuiți, care i-au umilit omenitatea și i-au negat divinitatea. În pătimirea sa, Cristos s-a rugat și a suferit pentru toți cei umili, pentru toți cei care, asemenea lui, sunt victime ale prepotenței și sunt persecutați din cauza credinței lor. Tradiția a considerat psalmul ca o profeție a morții și învierii lui Cristos. Psalmul 10 (9 B) prezintă două imagini diferite: în prima, apare o lume răvășită de dezordine, invadată de rău, în care se agită cei nelegiuiți, care conspiră și întind curse celor nevinovați (v. 1-3); în a doua, Dumnezeu, din tronul său ceresc, controlează fiecare lucru și este hotărât să intervină pentru a face dreptate. În aceste două imagini se reflectă existența creștină pe pământ și viața fiecărui credincios: când se cutremură temelia, ce poate face cel drept?

Biserica invocă întoarcerea Domnului, în timp ce diavolul face ultimele sale tentative, pentru a crea iluzia că în lume totul este sub puterea lui, că s-ar putea comite, fără a fi pedepsiți, orice tip de violență și că ar putea fi călcați în picioare săracii care nu se pot apăra.

Împărțirea: strigăt pentru ajutor (v. 1); situația prezentă: cel puternic triumfă, cel drept este oprimat (v. 2-11); al doilea strigăt de implorare (v. 12-13); intervenția divină: cel prepotent este umilit, dreptul este mărit (v. 14-18).

Note:

[a] Textul ebraic se referă la un "cătun", "sat". LXX are: "cu cei bogați". Multe traduceri recente, presupunând o vocalizare diferită pentru termenul ebraic, interpretează cuvântul drept "tufiș", "gard viu".

Traducere, note și comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu
© Editura Sapientia
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire