pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Psalmii comentați
achizitionare: 19.02.2007; sursa: Editura Sapientia

Psalmul 7

Rugăciunea celui drept vorbit de rău

1 Lamentare. A lui David.
        Pe care a cântat-o Domnului din cauza lui Cuș beniamitul.


2 Doamne, Dumnezeul meu, în tine mi-am pus speranța.
        Mântuiește-mă de toți prigonitorii mei și eliberează-mă,
3 ca nu cumva să-mi răpească viața, să mă sfâșie, ca leul,
        fără ca cineva să mă salveze!

4 Doamne, Dumnezeul meu,
        dacă am săvârșit aceasta,
        dacă este nedreptate în mâinile mele,
5 dacă am răspuns prietenului meu cu rău
        și fără motiv mi-am jefuit dușmanul,
6 atunci dușmanul să mă prigonească și să mă ajungă
        și să culce la pământ viața mea,
        și cinstea mea în praf să o arunce. Selah

7 Ridică-te, Doamne, în mânia ta,
        înalță-te împotriva furiei asupritorilor mei
        și scoală-tea, Dumnezeul meu,
        la judecata pe care ai rânduit-o!
8 Adunarea neamurilor să te înconjoare:
        întoarce-teb asupra ei din înălțime!
9 Domnul judecă popoarele;
        judecă-mă, Doamne, după dreptatea
        și după nevinovăția care este în mine!
10 Pune capăt răutății păcătoșilor
        și întărește-l pe cel drept,
        tu, care pătrunzi cu privirea inimile și rărunchii,
        Dumnezeule preadrept.
11 Ajutorul meu este la Dumnezeu,
        cel care îi mântuiește pe cei drepți cu inima.
12 Dumnezeu este un judecător dreptc,
        cared se poate mânia în fiecare zi.

13 Oare nu este el cel care își ascute din nou sabia,
        își întinde arcul și țintește?
14 Își pregătește armele morții
        și își încinge săgețile în foc.

15 Iată, cel rău a urzit fărădelegea,
        a zămislit silnicia și a născute nelegiuirea.
16 A săpat groapă și a adâncit-o
        și a căzut în groapa pe care a făcut-o.
17 Se întoarce răutatea lui asupra capului său
        și pe creștetul lui coboară nedreptatea.

18 Îl voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea lui
        și voi cânta numele Domnului Preaînalt.

Genul literar al psalmului oscilează între lamentația individuală, apelul pasionant la mântuire, declararea nevinovăției și liturgia judecății lui Dumnezeu în templu. De teama unui adversar care îi amenință viața, psalmistul își caută refugiul la Dumnezeu (v. 2-3), își declară nevinovăția (v. 4-6) și invocă judecata lui Dumnezeu (v. 7-9). Ar putea fi vorba de o situație asemănătoare cu cea din 1Rg 8,31-32. Un acuzat pe nedrept invocă judecata lui Dumnezeu în templu, Dumnezeu îi face dreptate și îl pedepsește pe dușmanul calomniator (v. 10-17).

S-ar putea ca psalmul să fie, în anumite aspecte, rodul unei redactări unitare de formule diferite incluse într-o singură rugăciune. Elementul dominant este "jurământul de nevinovăție". Acesta reprezenta una dintre instituțiile fundamentale în ambientul juridic al dreptului sacral al alianței cu Dumnezeu. Atunci când cercetarea unui caz nu reușea să ajungă la o concluzie, sau atunci când acuzatul nu putea să aducă martori, pentru a-l dezvinovăți, făcea acest jurământ. În felul acesta, Dumnezeu este chemat în cauză pentru a atesta că omul este nevinovat.

Declarația celui care se roagă, în psalmul 7, adresată tribunalului suprem de la templu, accentuează, în special, aspectul moral și social, mai mult decât cel ritual sau, pur și simplu, juridic. Capetele mărturisirii negative se referă la acțiuni de morală socială și propun un ideal etic, animat de teologia Decalogului și a alianței și confirmat de rigoarea "Legii talionului", care este un apel exigent la dreptatea distributivă și la echilibru în raporturile interpersonale. Pornind de la acest jurământ, psalmul se dezvoltă într-o lamentație al cărei centru este de nezdruncinat: intervenția lui Iahve, judecătorul cel drept.

Dreptul calomniat, care își prezintă nevinovăția și face apel la dreptatea lui Dumnezeu, este Cristos. El, singurul drept și nevinovat dintre oameni, poate să facă apel la judecarea dușmanilor săi din partea lui Dumnezeu. Putem, acum, să înțelegem în ce sens Cristos continuă să recite psalmul 7 în cadrul Bisericii. El se întruchipează în acele membre care suferă nedreptăți și sunt judecate de lume pe bază de minciuni și de judecăți nedrepte.

Totodată, acest psalm este expresia unui sentiment profund de dreptate și de adevăr, pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare om, creându-l după chipul și imaginea sa. Dumnezeu însuși se face garant și apărător al acestui sentiment și îl răzbună, atunci când el este încălcat, atât în exterior, cât și în intimitatea omului.

Împărțirea: titlu (v. 1); rugăciune de început (v. 2-3); apărarea nevinovăției proprii (v. 4-6); invocarea judecății lui Dumnezeu (v. 7-12); sancțiuni împotriva celor răi (v. 13-14); reflecție sapiențială asupra răului (v. 15-17); laudă finală (v. 18).

Note:

[a] LXX și Vg au: Scoală-te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit.
[b] Citind aici o altă rădăcină, unii traduc: Așază-te în înălțime.
[c] LXX și Vg adaugă: încet la mânie.
[d] Textul ebraic folosește cuvântul "el" care poate însemna: negația "nu", "Dumnezeu" sau "puternic". LXX și Vg folosesc atât negația "nu", cât și "puternic".
[e] Psalmistul folosește imaginea vieții care trebuie să apară pentru a arăta monstruozitatea crimei ce distruge: acțiunea criminală pleacă de la gând, trece parcă printr-o perioadă de gestație în premeditare și ajunge la moarte.

Traducere, note și comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu
© Editura Sapientia
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire