pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Psalmii comentați
achizitionare: 19.02.2007; sursa: Editura Sapientia

Psalmul 5

Rugăciunea de dimineață pentru ajutor
1 Maestrului de cor. Pentru flaut. Psalm. Al lui David.
2 Pleacă-ți urechea la cuvintele mele, Doamne!
        Ascultă-mi suspinele!
3 Ia aminte la strigătelea mele,
        regele meu și Dumnezeul meu,
4 pentru că mă rog către tine, Doamne!
        Dimineața vei auzi glasul meu;
        de dimineață voi stab înaintea ta și voi aștepta,
5 căci tu nu ești un Dumnezeu căruia să-i placă răul,
        cel nelegiuit nu-și află adăpostc în preajma ta;
6 cei mândri nu pot sta înaintea ochilor tăi.
        Tu îi urăști pe toți cei care săvârșesc fărădelegea
7 și nimicești pe cei mincinoși.
        Domnul îl disprețuiește pe cel care varsă sânge
        și pe cel care înșală.
8 Dar eu, prin îndurarea ta cea mare,
        voi intra în casa ta
        și te voi adora cu teamă în templul tău cel sfânt.
9 Doamne, povățuiește-mă în dreptatea ta,
        înaintea dușmanilor mei!
        Netezește calea ta înaintea mea.
10 Pentru că nu este adevăr în gura lor,
        inima lor nu este decât o capcană;
        mormânt deschis este gâtul lor,
        iar limbile lor sunt înșelătoare.d
11 Judecă-i, Dumnezeule,
        să cadă ei în uneltirile lor.
        Alungă-i, pentru mulțimea nelegiuirilor lor,
        pentru că s-au răzvrătit împotriva ta.
12 Să se bucure toți cei care se încred în tine
        și în veci să tresalte.
        Căci tu îi ocrotești
        și toți cei care iubesc numele tău se vor bucura în tine.
13 Tu îl binecuvântezi pe cel drept, Doamne,
        ca un scut îl încoronezi cu bunăvoința ta.

Tonul dominant al psalmului este cel de lamentațiune și era recitat în templu (8) în timpul sacrificiului de dimineață (4; cf. 2Rg 3,20; Am 4,4). Autorul aparține comunității celor drepți amenințați de un grup de nelegiuiți și cere, în rugăciune, judecata lui Dumnezeu (11) împotriva atentatelor celor intriganți punându-și speranța în protecția lui Dumnezeu (12-13). Numai cel drept poate fi oaspete al Domnului (8.12-13). Probabil aici este o aluzie la dreptul de azil, al celui nevinovat, în sanctuar și în spațiul lui sacru, inviolabil. spa?iul lui sacru, inviolabil. Tonalitatea prevalentă este aceea a unei lamentațiuni intense. Dacă exista un ateism păcătos, al celor nedrepți și al celor violenți, împotriva cărora se ridică protestul sever al celui care se roagă, există și o absență a lui Dumnezeu, nevinovata și neimputabilă omului. În gândirea biblică, privarea de Dumnezeu și ateismul nu coincid. Psalmul 5 este, în felul acesta, și strigătul amar înaintea unui Dumnezeu mut și surd, ca să reapară la orizontul gol și dezolat al celui care "crede fără Dumnezeu". Toată atmosfera psalmului poate să se nască, în inima poetului, numai când se află în templu, sub aripa protectoare a cortului divin. Deși, substanțial, clima psalmului este cea cultuală, textul nu pierde referința precisă și punctuală la existență și la societate.

O tradiție veche consideră psalmul 5 ca fiind rugăciunea lui Cristos. La începutul misiunii sale, el își îndreaptă rugăciunea spre Tatăl, proclamă sfințenia lui înaintea oamenilor care zac cu toții sub stăpânirea păcatului, și își arată dorința de a împlini voința Tatălui, pentru a da mărturie despre adevăr în fața dușmanilor săi. Cristos denunță corupția lor și invocă asupra lor condamnarea meritată. Rugăciunea lui Isus este iluminată de siguranța că binecuvântarea Tatălui îl însoțește și îl protejează, și acest fapt va fi motiv de bucurie și de speranță pentru toți cei care vor fi învățat de la el să-l iubească pe Tatăl.

Sfinții părinți comentează, în general, acest psalm ca rugăciune a Bisericii și identifică dușmanii despre care este vorba în psalm cu ereticii și schismaticii. Motivul principal pe care îl dezvoltă psalmistul în rugăciunea lui este acesta: Dumnezeu urăște răul, duce la pieire pe cel mincinos și-i detestă pe vărsătorii de sânge; el binecuvântează pe cel drept și-l protejează cu scutul bunăvoinței sale. Acest motiv ne ajută și pe noi să ne adecvăm rugăciunea și viața în funcție de acest mod de a acționa al lui Dumnezeu și de a colabora cu el pentru triumful dreptății și al iubirii, împotriva oricărei forme de corupție și de rău.

Împărțirea: rugăciune (2-4); dreptul de acces la prezența lui Dumnezeu (5-9); cei nelegiuiți sunt aspru judecați (10-11); binecuvântarea celor drepți (12-13).

Note:

[a] Termenul ebraic folosit aici este destul de rar întâlnit și indică două atitudini: 1) strigăt sfâșietor prin care omul, conștient de situația sa de păcătos, se adresează lui Dumnezeu în mod direct prin expresia tipică lamentărilor orientale; 2) o rugăciune specifică liturgiei sinagogale în care recitarea se unește cu meditația, cu participarea întregii ființe.
[b] Expresia poate indica fie prezentarea unei cereri, fie prezentarea unor daruri pentru jertfă. Aici nu este indicat complementul direct.
[c] Rădăcina verbală ebraică provine de la "străin", cel care nu avea cetățenie, considerat, împreună cu văduva și orfanul, printre cei de care Dumnezeu se îngrijește în mod special.
[d] Imaginile din acest verset sunt deosebit de expresive: sunt evidențiate lipsa de "sinceritate", "interiorul lor ca un abis" în care victima cade ca într-un "mormânt", fără nici o posibilitate de a se agăța de ceva, limbile lor fiind "lunecoase".

Traducere, note și comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu
© Editura Sapientia
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire