pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Psalmii comentați
achizitionare: 19.02.2007; sursa: Editura Sapientia

Psalmul 3

Dumnezeu este ocrotitorul celui persecutat

1 Psalm. Al lui David.
        Pe când fugea din fața lui Absalom, fiul său.

2 Doamne, cât de mulți sunt vrăjmașii mei!
        Mulți se ridică împotriva mea!
3 Mulți spun despre mine:
        "Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!" Selaha
4 Tu însă, Doamne, ești scutul meu,
        tu ești gloria mea, tu îmi înalți capul.
5 Cu glasul meu strig către Domnul
        și el îmi răspunde din muntele său cel sfânt. Selah
6 Ma culc și adorm și mă trezesc iarăși,
        pentru că Domnul mă susține.
7 Nu mă tem de mulțimile de popoare
        care mă împresoară din toate părțile.
8 Ridică-te b, Doamne, mântuiește-mă, Dumnezeul meuc;
        pentru că tu ai lovit peste obraz
        pe toți dușmanii meid;
        tu ai zdrobit dințiie păcătoșilor.
9 A ta, Doamne, este mântuirea
        și binecuvântarea ta peste poporul tău. Selah

În liturgia orientală, este considerat rugăciune de dimineața, iar în ritualul sinagogal al evreilor, este considerat ca o cântare la apusul soarelui, când se considera că este începutul unei noi zile. Este o rugăciune care oscilează

între lamentație și încredere. Se deduce din psalm că cel care se roagă este un suveran care se află în fața unui mare număr de dușmani, într-o situație disperată. Înconjurat de ostilitate și sarcasm, el își înalță rugăciunea, plina de încredere și de speranță, spre Dumnezeu. Psalmul aparține, probabil, ritualului regal (titlul psalmului ambientează rugăciunea într-unul dintre momentele cele mai dramatice ale existenței lui David, rebeliunea condusă de fiul său, Absalom), în care ideea războiului lui Iahve împotriva dușmanilor constituie situația istorico-salvifică ce ne permite înțelegerea stării specifice a celui care se roagă. Dar, de la emoția și invocația personală, poezia se tipizează, progresiv, astfel încât toți se pot recunoaște în această rugăciune. Față de această lectură, un pic romantică, trebuie să ținem cont și de atmosfera comunitară legată de ceremonialul de la templu. Probabil, "a se culca" și "a dormi" pot sa fie o referință tehnică, cultuală precisă, la un rit, prin care un suveran sau un deservent al cultului petrece noaptea în templu, în rugăciune, așteptând o comunicare din partea lui Dumnezeu (este experiența pe care o face noul rege, Solomon, la Gabaon: 1Rg 3,4-16).

Prin psalmul 3, liturgia celebreaza învierea lui Cristos. Tatăl l-a făcut pe Fiul victorios asupra unei mulțimi de dușmani. Chiar dacă sunt, în continuare, numeroși dușmanii și cei care se ridică împotriva ei, Biserica este acum întărită de învierea și victoria lui Cristos. Existența umană este, în totalitatea ei, ca un câmp de luptă, aflându-se mereu între pericole, capcane și mizerii de tot felul. Omul se află, în el însuși, împărțit. De aceea, orice viață umană, atât individuală, cât și colectivă, prezintă caracteristicile unei lupte dramatice dintre bine și rău, dintre lumină și întuneric. Acest psalm, care este o rugăciune înflăcărată, este expresia omului căzut în puterea Celui Rău, prizonier al legii păcatului, în lupta cu el însuși, cu semenii săi și cu lumea exterioară.

Împarțire: titlu (v. 1); presiunea dușmanilor (v. 2-3); certitudinea ajutorului divin (v. 4-7); rugăciune împotriva dușmanilor (v. 8); concluzie (v. 9).

Note:
[a] Termenul ebraic selah apare de 71 de ori în Psalmi. Spre deosebire de indicațiile masoretice, care sunt pe margine, acesta este inclus în textul psalmilor, fiind o indicație pentru a marca împărțirea în strofe. Era o pauză în care se cânta din instrumente sau, în lipsa lor, se repeta un refren. În liturgia creștina, termenul nu mai este o indicație muzicală, de aceea, unele traduceri nici măcar nu-l menționează.
[b] Deși în context (v. 6) s-a vorbit de trezire din somn, în acest verset nu se face apel la un Dumnezeu care doarme, ci la comandantul oștirilor lui Israel, așa cum îl invoca și Moise (Num10,35). Acesta era strigătul cu care israeliții se aruncau în lupta împotriva dușmanilor, purtând arca alianței ca pe un stindard al victoriei. Aici, suferința celui drept devine suferința întregului Israel, la strigătul căruia Dumnezeu trebuie să intervină. Forma gramaticală a celui de al doilea verb, "salvează-mă", este un perfect deprecativ sau optativ care exprimă certitudinea eficacității intervenției eliberatoare a lui Dumnezeu.
[c] În LXX și Vg, v. 8 începe la: pentru că tu ai lovit.
[d] LXX și Vg au: pe cei care mă dușmănesc fără motiv.
[e] Nu trebuie să ne șocheze descrierea antropomorfică a intervenției lui Dumnezeu. Cel care se roagă, după ce a suferit atâta nedreptate și prigoană, își imaginează o intervenție răzbunătoare a lui Dumnezeu, al cărei rezultat este total și definitiv.

Traducere, note și comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu
© Editura Sapientia
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire