pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Psalmii comentați
achizitionare: 19.02.2007; sursa: Editura Sapientia

Psalmul 1

Cele două căi

1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor răi,
        nu zăbovește pe calea păcătoșilor
        și nu se așază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar își găsește plăcerea în legeaa Domnului
        și la legea lui cugetăb ziua și noaptea.
3 El este ca pomul sădit pe malul apeic,
        care aduce rod la timpul potrivit;
    frunzele lui nu se veștejesc
        și tot ce începe duce la bun sfârșit.
4 Nu tot așa este cu cei răi, nu tot așad;
        ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântule.
5 De aceea nu se vor ridicaf cei răi la judecată,
        nici păcătoșii în adunarea drepților.
6 Căci Domnul cunoașteg calea celor drepți,
        iar calea celor răi duce la pieireh.

Psalmul 1 este numit de sfântul Ieronim "prefatio Spiritus Sancti". El reprezintă portalul de intrare în lumea bogată a psalmilor. Este un poem sapiențial anonim. Sunt prezentate două destine ale omului: al celui credincios și al nelegiuitului. Autorul se pare că este un maestru al înțelepciunii (cf. Ier 8,9; 18,18; Prov 8,1 o.u.), care și-a propus să-i inițieze pe cei tineri în a cunoaște viața și a fi capabili de a trăi prudent și corect, din punct de vedere religios. Psalmul îl preamărește pe omul care își găsește bucuria în meditarea revelației divine, conținută în Sfintele Scripturi (v. 2). În acest om se concretizează imaginea "celui drept", plin de harurile divine, în contrast clar cu "cei răi", destinați pieirii veșnice (v. 6).

În primele secole ale creștinismului, s-a evidențiat un proces de fuziune între psalmul 1 și psalmul 2, găsindu-se, astfel, o sinteză a celor două perspective hermeneutice ale întregii Psaltiri: perspectiva antropologico-etică a vieții celui drept, (Ps 1) și cea teologico-mesianică a speranței, (Ps 2). Psalmul 1 ar fi, în acest caz, un fel de oglindă a suveranului, un portret ideal al celui care urma să fie întronat, un fel de manual pentru o guvernare dreaptă, în timp ce psalmul 2 ar fi ritualul propriu-zis al încoronării.

Imaginile simbolice ale psalmului fac apel la pomul vieții, plantat, la început, de Dumnezeu, în paradisul pământesc, și la fluviul ce ieșea din Eden, pentru a iriga grădina. Cursul de apă este simbolul vieții divine și pomul este simbolul fecundității aceleiași vieți divine, participată de om.

În aceste simboluri este sugerat misterul întrupării prin care omenitatea lui Cristos, ca un pom viguros și prosper, își înfige rădăcinile în viața divină a Cuvântului. Roadele lui Cristos sunt misterele răscumpărării.

Biserica îl recunoaște pe Cristos în "cel drept" preamărit de psalm, și orice creștin care trăiește în har poate să se recunoască în el.

Împărțirea: portretul celui drept (v. 1-3); soarta celor răi (v. 4-5); concluzie; (v. 6).

Note:
[a] Lit.: Tora. Înainte de a deveni termen tehnic pentru Legea lui Moise, Tora indica toata învățătura revelată de Dumnezeu în diferite etape și transmisă atât în scris, cât și oral.
[b] A cugeta. Termenul ebraic indică acțiunea de a murmura, a recita în șoaptă, cugetând asupra sensului cuvintelor. Imaginea se regăsește în modul în care evreii pioși recită și azi textele sacre, în timp ce se mișca din toate încheieturile pentru a-l lăuda pe Dumnezeu și cu trupul.
[c] Lit.: canal de apă folosit pentru irigație. Pe teritoriul Palestinei nu mai cad precipitații din aprilie până în noiembrie, de aceea, există un sistem de irigații foarte dezvoltat. Spre deosebire de copacii de stepă destinați arderii, pomii fructiferi specifici climei mediteraneene au o vegetație foarte bogată, având nevoie de irigații pentru a rodi.
[d] Numai LXX și Vg adaugă aici: nu tot așa, dar prezența expresiei este cerută de metrica poetică.
[e] LXX și Vg adaugă: de pe fața pământului.
[f] LXX și Vg dau verbului o nuanța escatologică: nu vor învia. Însă psalmistul se referă la judecata pe care Dumnezeu o face de-a lungul istoriei în desfășurarea evenimentelor: nu se vor ridica la proces pentru a vorbi, pentru a se apăra.
[g] Verbul "a cunoaște" are în ebraică o arie larga de semnificații, cuprinzând intelectul, voința, pasiunea, gingășia, grija. Astfel se explică varietatea de nuanțe din traducerile moderne: iubește, favorizează, are la inima, are grijă, păstrează în siguranță etc.
[h] Lit.: va pieri.

Traducere, note și comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu
© Editura Sapientia
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire