pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprins 1. Suntem frați, pentru că suntem fii

Adam e fratele meu. În corzile inimii lui, adie același suflu divin care vibrează în mine aceeași simfonie și același destin, de căderi dese și urcușuri grele, de lut apăsător și de spirit vioi. Adam e fratele meu, și Eva, și Noe, Avram, Sara, Iosif, profeții, Iob cel drept și îndrăzneț. Noul Adam, Cristos e fratele meu, a luat același lut asupra sa pentru ca de la el încoace, toate să-și îndrepte fața spre Lumină. Un singur Tată avem cu toții, dar tocmai paternitatea comună ne face pe toți fii în Fiul, în Spiritul aceleiași familii.

Anul 2007, proclamat "anul Sfintei Scripturi" de papa Benedict al XVI-lea este fără îndoială un semn al timpului, un kairos salvific în care preot și credincioși au posibilitatea să ia în mâini cu mai multă râvnă Cuvântul lui Dumnezeu. Nu e ușor să lași ca lumina revelației să te străbată ca o sabie cu două tăișuri.

Și într-un timp în care legăturile familiale sunt supuse unor presiuni fără precedent - emigrație, invidie, probleme de moștenire, despărțiri, certuri, și altele - este salutar ca prima reflecție pentru Postul Mare să pornească de la Iosif și frații săi. Este istoria unei familii, din alte timpuri, dar parcă e făcută pentru noi. Vom găsi mai mult decât un tratat biblic de psihologie familială. Cât de bogată poate fi această pagină a Scripturii a dovedit, în secolul trecut, și scriitorul german Thomas Mann cu tetralogia sa omonimă. După o lectură accidentală a paginilor biblice despre Iosif, Mann rămâne fascinat. Cuvintele încep să-i curgă ca un fluviu și pune imediat în scris avalanșa de motive inspirate din textul sacru. Publică imediat primul volum, apoi un altul, până la al patrulea, ultimul. Zeci de mii de pagini, scrise la mână! "Mă găseam - scrie romancierul premiat cu Nobel - într-o condiție ce nu era doar rezultatul timpului meu personal și al unui stadiu al vieții mele, ci un rezultat epocal, al timpului nostru caracterizat de răsturnări, aventuri și suferințe prin care chestiunea omului și problema umanității înseși ne-au fost puse înaintea ochilor și impuse conștiinței noastre ca un tot unitar, ceea ce nu se mai întâmplase cu alte generațiile care ne-au precedat". Ceea ce nu se întâmplase înaintea vieții lui, avea să se repete punctual cu generațiile noastre și chiar dincolo de noi.

În cartea Genezei (capitolele 37-50) găsim ca protagoniști istorici pe Iosif și frații săi. Este istoria unei familii cu probleme. Conflictul creste zi de zi: Iacob, tatăl acestor doisprezece fii, are o predilecție pentru Iosif, nu se știe bine motivul acestei iubiri preferențiale, dar e cert că Iosif s-a născut când Iacob era la bătrânețe. Așadar, o iubire preferențială, iubirea prin care cineva iubește o persoană mai mult decât pe toate celelalte. Este și problema care stă la baza alegerii lui Israel: de ce a ales Dumnezeu pe Israel și l-a preferat mai mult decât pe toate celelalte popoare din jur, mult mai puternice, mai culturale, mai civilizate, mai dezvoltate? Alegerea lui Dumnezeu are întotdeauna ceva misterios, nu poate fi înțeleasă pe deplin niciodată. De cele mai multe ori, preferințele n-au explicații raționale, dar în familii și comunități, provoacă tensiuni insuportabile. Între frați și surori, apar inevitabil situații de diferență între ei și fiecare simte o preferință sau o iubire minoră.

Într-un anumit sens, aceasta era și problema dintre Cain și Abel. Și aici avem o familie, chiar prima familie a umanității este lovită de o tragedie, tocmai din cauza unei iubiri preferențiale nedigerată. Adevărul e că predilecția, ca orice iubire, este gratuită și iubirea preferențială nu înseamnă că celălalt nu este iubit, dar vrea să spună pur și simplu că iubirea față de alții are alte nuanțe și forme de manifestare. Cine nu este capabil să accepte această diversitate a iubirii, crede că este la mijloc o preferință nedreaptă. Și acest lucru înseamnă neacceptarea celuilalt ca diferit, deci, neacceptarea celuilalt ca frate, mai mult, neacceptarea tatălui ca tată. Peste Abel se revarsă ura lui Cain, pentru că acesta din urmă nu este capabil să accepte modul în care se manifestă iubirea lui Dumnezeu, nu numai modul în care Dumnezeu îl iubește pe Abel, dar nici modul în care îl iubește pe el. Dacă acesta ar fi înțeles modul în care Dumnezeu îl iubește, ar fi fost fericit și mulțumit, nu ar fi avut nicio problemă cu faptul că Abel este iubit în mod diferit. Dacă cineva descoperă modul în care îl iubește Dumnezeu, nu are probleme cu faptul că Dumnezeu îl iubește pe un altul în mod diferit, chiar dacă acest "altul" poate fi mai bun. Omul care primește iubirea lui Dumnezeu se consideră rodul împlinit al acestei iubiri. Când începe în schimb invidia, rivalitatea, există într-adevăr o problemă între frați, dar fondul de bază este contestarea iubirii paterne, acceptarea sau nu a tatălui.

Dacă pentru Cain și Abel, la începuturi, tatăl de referință era Dumnezeu, aici, pentru acești frați din istoria lui Iosif, tatăl este un părinte în carne și oase, Iacob. Și Iacob îl iubește în mod deosebit pe Iosif. Textul biblic, de o rară finețe literară, are un orizont psihologic extraordinar de actual. Prezintă situații care se întâlnesc zilnic în familiile și comunitățile noastre. Iacob a avut probleme de preferință cu tatăl său Isaac, care îl prefera pe Esau, în timp ce mama, pe Iacob. Așadar, Iacob, potrivit unui mecanism al subconștientului, reproduce aceeași situație în propria familie. Când fiii resping paternitatea care i-a chemat la viață, este pus sub semnul întrebării și darul fraternității între ei.

Preferința față de Iosif era insuportabilă pentru frații lui. Se decid imediat: ce să facem cu el? Să-l ucidem, să scăpăm de această povară, să eliminăm cauza iubirii noastre minore. Apoi, la sugestia unui alt frate, îl aruncă într-o fântână fără apă, să moară singur, fără a vărsa sânge nevinovat. Dar trece o caravană de târgoveți, merg în Egipt, piața economică cea mai rentabilă a timpului. Ei cumpără orice și vând orice, chiar și oameni. Îl dau pe mâna lor, nu înainte de a cere un preț. Și după ce l-au vândut pe fratele lor, convinși că au rezolvat problema, ba chiar au ieșit în câștig cu 20 de arginți, se așează și mănâncă... Frumos mod de a arăta falsul echilibru redobândit! Gestul însă subliniază cruzimea și exasperarea lor radicală. Acum, pare să sugereze textul, s-au liniștit, gata, pot continua să mănânce pâinea unei vieți normale. La tatăl lor, nici nu se gândesc: îi vor spune că a murit și cu asta, basta. Ei încep să mănânce. Lipsa unui frate de la masă, nu-i deranjează: o gură mai puțin. Dar textul este mult mai profund: după ce se eliberează de fratele incomod, încep să mănânce, însă vor veni zile când nu vor mai avea de mâncare, și atunci vor trebui să meargă pe urmele caravanei în Egipt și acolo se vor trezi cu Iosif înaintea ochilor, viu, fără să-l recunoască, tocmai ei care se gândeau că în acest fel s-au eliberat de el pentru totdeauna. Hrana, într-un anumit fel, aici este firul unitar care alimentează continuitatea existenței și consistența dramei.

Însoțit mereu de ocrotirea divină, Iosif își croiește un drum în noua condiție din țara străină. Ajunge important, este stimat și pe mâna lui ajung toate rezervele de hrană din regiune. Foametea îi conduce pe toți la el. Inclusiv pe frații lui care fără să-și dea seama, ajung să se închine înaintea fratelui pe care cândva l-au vândut. Dar nu, Iosif nu vrea acest lucru: dacă pentru ei un frate mai puțin nu contează, pentru el fraternitatea este în continuare o perlă ce trebuie păstrată ca un tezaur nestemat. El nu vrea închinarea fraților, vrea să-i ajute să redescopere frumusețea fraternității pe care au trădat-o cu atâta ușurință. Și când gelozia va fi înghițită picătură cu picătură, iubirea fraternă va deveni iubire filială. Acceptarea fratelui ca drum de redescoperire a tatălui. Aici voia Iosif să-i conducă pe frații săi. Voia să-i facă să se simtă din nou frați, pentru ca astfel să redevină fii. Acum, după suferințe și expediții, acest lucru s-a verificat. Păcatul a fost absorbit complet și motivul care a dus la vânzarea fratelui și la negarea tatălui, acum a devenit temelia unei iubiri mai mari, dispusă până la sacrificiul vieții. Iosif se arată fraților așa cum este, dincolo de veșmântul carierei politice: un frate care-și poate îmbrățișa frații în prezența tatălui! Și acest lucru a fost posibil pentru că cel vândut, a știut să ierte! Pentru că Iosif a iertat, familia devine din nou ceea ce este, comuniune de iubire care nu mai cunoaște obstacole și inimi împietrite.

Cel mai slab, s-a dovedit a fi cel mai tare: la răul suferit, nu a răspuns cu rău, ci cu tot binele de care era în stare. Dumnezeu a transformat tristețea unei pagini de moarte într-o splendidă primăvară a vieții, un lucru posibil oridecâteori iertarea lui Dumnezeu ia trup și sânge în iertarea omului față de frații săi. Acum răul e transformat în bine și visurile lui Iosif se adeveresc: nu umilirea fraților, ci asumarea unei fraternități pe care au pierdut-o când au respins iubirea paternă.

Aveau să privească la cel pe care l-au vândut și astfel să redescopere că sunt frați ai aceleiași familii. Și alții, peste veacuri, "vor privi la cel pe care l-au străpuns" (cf In 19,37), pentru ca descoperind complicitatea în rău, să-l distrugă prin iubirea celui care s-a lăsat vândut și străpuns pe Cruce. Și să redevină ceea ce sunt: frați născuți din același Tată. Sub Cruce, alături de Maria, mama celui străpuns, stau alți frați, și ei fii, frați cu toții, pentru că iubiți fiecare cu o iubire preferențială. Dumnezeu, se spune, știe să numere până la unu. În fața lui nu stau mase de oameni, ci fii care au un nume și o chemare la fericirea fără apus.

după Paul Maiberger – Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizată de pr. Adrian Dancă
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire