pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Drumul spre Emaus
achizitionare: 22.11.2008; sursa: CatholicNewsAgency.com

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior A treia duminică de peste an (Anul B)

Prima lectură: Iona 3,1-5.10
Psalmul responsorial: Psalmul 24
A doua lectură: 1Corinteni 7.29-31
Lectura evanghelică: Marcu 1,14-20

Lecturile din această duminică, din profetul Iona și din Evanghelia lui Marcu, se concentrează în mod special pe tema pocăinței. Să începem reflecția noastră analizând puțin contextul lui Iona.

 

Iona și asirienii

Iona a fost un profet care a trăit în perioada Regatului divizat. Era perioada în care un rege davidic domnea peste cele două triburi din sud, Regatul lui Iuda, și diverși alți regi domneau peste cele zece triburi din nord, Regatul lui Israel. Iona era din Regatul de Nord și a profețit în timpul domniei regelui Ieroboam al II-lea (cf. 2Regi 14,25). Ni se spune că regele Ieroboam al II-lea "a făcut fapte netrebnice în ochii Domnului" (2Regi 14,24). El vine după un lung șir de regi din Regatul de Nord care "au săvârșit fapte neplăcute înaintea ochilor Domnului", începând cu Ieroboam I, primul rege din nord (cf. 1Regi 15,24.26; 16,25.30; 2Regi 3,2; 13,2.11; 14,24; 15,9.18.24.28; 17,2).

Și alți profeți au rostit cuvântul Domnului înaintea celor din Nord, precum Ilie, Elisei, Amos și Osea. Fiecare dintre ei a vorbit despre păcatul lui Israel, care era în principal idolatria. Apoi, fiecare dintre ei a vorbit despre viitoarea pedeapsă care va cădea asupra celor din nord dacă nu se vor pocăi. Cu toate acestea, ei nu se pocăiau niciodată și astfel sufereau consecințele. Aici vine Iona. În cartea profetului Iona, el nu le profețește celor din nord, ci Dumnezeu îl trimite în Ninive, capitala Asiriei. Asiria era puterea conducătoare care domina atunci lumea, cam așa cum fusese Egiptul și cum urmau să fie Babilonul, Persia, Grecia și Roma.

Asiria era de asemenea o națiune imorală și cetățenii ei meritau pedeapsa pentru păcate dacă nu se pocăiau. Iona merge în cele din urmă acolo și rostește o profeție de doar o propoziție: "Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrus!" (3,4b). Care a fost răspunsul lor? "Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și toți, de la cel mai mare până la cel mai mic, au îmbrăcat haine de doliu" (3,5). Acesta este în puternic contrast cu răspunsul Poporului lui Dumnezeu din Regatul de Nord al Israelului, dar aruncă o lumină asupra motivului pentru care Iona nu dorise să meargă la Ninive.

Fiind profet, cunoștea planul lui Dumnezeu. Iona știa că poporul lui nu se va pocăi, și probabil presimțea că asirieni o vor face. El știa că mai apoi Dumnezeu se va folosi de asirieni pentru a aduce pedeapsa asupra Regatului de Nord. Și fiind un israelian patriotic, el nu dorea să se întâmple acest lucru. Poate că nu avea nimic împotrivă la a merge la Ninive, dar tocmai în ziua a patruzecia, pentru a vedea distrugerea orașului. Cu toate acestea, ninivitenii, spre deosebire de israelienii din nord, au crezut și s-au pocăit. Ca urmare, Dumnezeu a folosit Asiria pentru a abate judecata asupra celor din nord în 722 î.C. Să vedem cum se leagă toate acestea cu lectura evanghelică de duminică.

 

Isus, un Iona mai mare

După ce Isus a fost botezat de Ioan în Iordan, el merge în pustiu timp de patruzeci de zile și este ispitit de diavol. Isus iese din pustiu și își începe slujirea publică cu cuvintele: "Timpul s-a împlinit; împărăția lui Dumnezeu este aproape: convertiți-vă și credeți în Evanghelie!" (Marcu 1,15). Aici vedem o temă comună cu lectura din Vechiul Testament din cartea lui Iona, și anume pocăința și credința.

Așadar, așa cum Iona a predicat pocăința, și Isus a făcut-o. Așa cum Iona a predicat viitoarea distrugere a orașului Ninive dacă nu există pocăință, și Isus a predicat viitoarea distrugere a Ierusalimului și a Templului dacă nu va fi pocăință. Isus a spus: "Vezi aceste construcții mărețe? Nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată" (Marcu 13,2). Isus a arătat clar că "nu va trece această generație până nu se vor împlini toate acestea" (Matei 24,34). O generație înseamnă patruzeci de ani. Astfel, Iona a profețit distrugerea în patruzeci de zile și Isus a profețit distrugerea în patruzeci de ani. Și în anul 70 dC, Templul a fost distrus.

Isus a avertizat "această generație rea și adulteră" cu privire la ceea ce urma să se întâmple (Matei 12,39). Ei au venit căutând un semn, dar Isus le-a spus: "nu se va da alt semn decât semnul lui Iona profetul" (Matei 12,39). Care semn era semnul lui Iona? "Iona a fost trei zile și trei nopți în burta peștelui" (Matei 12,40). Desigur, după aceasta a mers Iona la Ninive. Isus a continuat: "tot așa Fiul Omului va fi trei zile și trei nopți în sânul pământului" (Matei 12,40).

Aceasta aruncă o anumită lumină asupra motivului pentru care s-au pocăit ninivitenii. Nu doar cuvintele lui Iona au provocat pocăința și credința, ci și faptul că Iona a trăit un fel de moarte și înviere. Ninivitenii au văzut acest semn, au auzit cuvintele lui Iona și astfel au crezut și s-au pocăit. Cu toate acestea, Isus spune că generația lui nu va crede și nu se va pocăi chiar dacă va primi un astfel de semn: moartea și învierea Lui. El spune: "și iată aici unul mai mare decât Iona" (Matei 12,41b).

Isus este un nou și mai mare Iona. Acest lucru este arătat în Scriptură în alte moduri care ar putea fi de interes. Este vorba de anumite paralele între ceea ce s-a întâmplat cu Iona și cu Isus atunci când a liniștit marea, în pasajul de la Matei 8,23-27. În ambele evenimente: 1. Oamenii pornesc pe mare într-o barcă. 2. Sunt prinși de furtună. 3. Cineva doarme. 4. Marinarii sunt înspăimântați. 5. Ei apelează la Domnul. 6. Iona, și mai apoi Isus, este esențial în a aduce calmul mării. 7. Marinarii se minunează de ceea ce s-a întâmplat.

Diferența pe care o vedem între aceste două evenimente este aceea că nu Iona a calmat marea, ci Dumnezeu. Apoi îl avem pe Isus, Domnul, fiind cel care calmează marea. Avem aici două miracole asupra naturii. Este interesant faptul că Vechiul Testament îi atribuie doar lui Dumnezeu puterea asupra mării. "Tu [Doamne] stăpânești puterea mării și mișcarea valurilor ei tu o potolești" (Psalmul 89,9). "Mai mult decât glasul apelor clocotitoare, mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este, întru cele înalte, Domnul!" (93,4). "Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i-a izbăvit; și a poruncit furtunii și s-a liniștit și au tăcut valurile mării" (Psalmul 107,29). Cu aceasta ajungem să înțelegem că Isus este cu adevărat Dumnezeu.

 

Simon, Andrei, Iacob și Ioan

Cum ar putea această temă a penitenței să se aplice lui Isus care trece pe malul Mării Galileii, chemându-i pe Simon, Andrei, Iacob și Ioan să îl urmeze, eveniment care formează de asemenea o parte a lecturii evanghelice din această duminică? Ceea ce putem presupune este că acești bărbați s-au pocăit. Este foarte clar în cazul lui Andrei. Știm că el era un discipol al lui Ioan Botezătorul, iar un astfel de discipol trebuia să fi trecut prin botezul pocăinței (cf. Ioan 1,40).

Am putea de asemenea considera plauzibil, din contextul de la Ioan 1,29-42, faptul că Simon, fratele lui Andrei, a fost și el un discipol al lui Ioan Botezătorul. Unii speculează că și Ioan Evanghelistul ar fi putut fi unul dintre cei doi discipoli menționați în acest pasaj, și astfel inițial un discipol al lui Ioan Botezătorul. În orice caz, promptitudinea răspunsului lor indică faptul că erau gata din punct de vedere spiritual să răspundă Domnului când i-a chemat ca să îl urmeze. Și noi, dacă dorim să fim gata să răspundem Domnului când ne cheamă, trebuie să trecem printr-o metanoia (pocăință), adică printr-o convertire totală a inimilor și vieților noastre la Domnul.

* * *

DUMINICA a 3-a de peste an
Convertirea sf. Paul, ap.

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.

Citire din cartea profetului Iona 3,1-5.10
1 Domnul i-a vorbit lui Iona astfel: 2 "Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare și vestește acolo ce-ți voi spune eu". 3 Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după porunca Domnului. Ninive însă era o cetate foarte mare: îți trebuiau trei zile ca să o străbați. 4 Iona a intrat în cetate, înaintând cale de o zi și strigând: "Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrus!" 5 Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și toți, de la cel mai mare până la cel mai mic, au îmbrăcat haine de doliu. 10 Văzând deci faptele lor de pocăință, că au părăsit calea lor cea rea, Dumnezeu a renunțat la pedeapsa cu care îi amenințase.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 24,4-5ab.6-7bc.8-9 (R.: 4b)
R.: Arată-ne, Doamne, căile tale.
4 Arată-mi, Doamne, căile tale,
condu-mă pe cărările tale.
5ab Povățuiește-mă în adevărul tău și învață-mă,
căci tu ești Dumnezeul mântuirii mele! R.

6 Amintește-ți, Doamne, de bunătatea și îndurarea ta,
pentru că ele sunt veșnice.
7bc Adu-ți aminte de mine în îndurarea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

8 Domnul este bun și drept,
el arată păcătoșilor calea.
9 El conduce pe cei umili în dreptate
și învață pe cei smeriți căile sale. R.

LECTURA A II-A
Lumea, așa cum o vedem, este trecătoare.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 7,29-31
Fraților, 29 trebuie să vă spun: timpul este scurt. Pe viitor, cei ce au soții să trăiască în așa fel ca și cum nu le-ar avea; 30 cei ce plâng ca și cum n-ar plânge, cei ce se bucură ca și cum nu s-ar bucura, cei ce cumpără ca și cum n-ar stăpâni, 31 cei ce se folosesc de această lume ca și cum nu a s-ar folosi de ea, căci lumea, așa cum o vedem noi, este trecătoare.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Mc 1,15
(Aleluia) Împărăția lui Dumnezeu este aproape, spune Domnul;
întoarceți-vă la Dumnezeu și credeți în evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Convertiți-vă și credeți în evanghelie.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,14-20
14 După ce l-au arestat pe Ioan Botezătorul, Isus a plecat în Galileea, predicând evanghelia împărăției lui Dumnezeu. 15 El spunea: "Timpul s-a împlinit; împărăția lui Dumnezeu este aproape: convertiți-vă și credeți în evanghelie!" 16 Trecând pe malul Lacului Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a zis: "Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni". 18 Lăsându-și îndată mrejele, ei l-au urmat. 19 Mergând ceva mai departe, a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui Iacob. Ei erau în barcă și își pregăteau mrejele. 20 Isus i-a chemat imediat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor Zebedeu în barcă, împreună cu zilierii lui, și au plecat după Isus.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire