pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Drumul spre Emaus
achizitionare: 22.11.2008; sursa: CatholicNewsAgency.com

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Epifania (Anul B)

Prima lectură: Isaia 60,1-6
Psalmul responsorial: Psalmul 71
A doua lectură: Efeseni 3,2-3a.5-6
Lectura evanghelică: Matei 2,1-12

În această duminică sărbătorim Epifania. Lectura evanghelică ne prezintă cunoscutul pasaj de la Matei despre vizita Magilor și despre darurile lor pentru Isus. Deoarece povestea Magilor este atât de cunoscută, am fi tentați să nu ne concentrăm asupra semnificației acestei întâlniri și asupra detaliilor oferite în relatarea lui Matei. Există în mod particular trei sublinieri în acest pasaj: Isus ca fiul lui David, deci noul rege; includerea Neamurilor la mântuire; și umanitatea și divinitatea lui Cristos.

 

Isus, fiul lui David

Mai întâi, în contextul mai larg al lecturii de la Matei, observăm un accent special pus pe faptul că Isus este "fiul lui David" (Matei 1,1). Este un lucru important, deoarece Dumnezeu i-a promis lui David că cineva va domni pe tronul său pentru totdeauna (cf. 2Samuel 7,16). Dar timp de aproape cinci sute de ani nimeni nu a domnit ca rege. În primele două capitole Matei caută să ne arate că Isus este împlinirea legământului făcut cu David, că El este fiul lui David, adică noul și veșnicul rege davidic.

Să vedem sublinierile lui Matei: 1) Evanghelia începe cu "cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David" (1,1), și doar două persoane din genealogie au titluri: "David, regele" și "Isus, cel numit Cristos" (1,6.16). 2) Există un accent special pus pe numărul 14. Numele lui David este al 14-lea în listă, iar genealogia este împărțită în trei segmente de câte 14 generații. În limba ebraică nu există numere, astfel că fiecărei litere din alfabet îi este dată o valoare numerică. Nu este o coincidență faptul că numele lui David în ebraică are valoarea numerică 14. 3) Ni se spune că Iosif este un "fiu al lui David" (1,20).

4) Suntem informați că Isus s-a născut în Betleem, care nu este altul decât locul de naștere al lui David (cf. 1Samuel 17,12). 5) Matei subliniază împlinirea la ceea ce spune Miheia la 5,2: "Și tu, Betleeme [...] din tine va ieși Stăpânitor peste Israel" (Matei 2,6). 6) Magii întreabă unde se află regele nou-născut (cf. 2,2). Magii îi dau lui Isus un dar întreit, care este un semn al regalității și un dar potrivit pentru un rege (2,11).

 

Includerea Neamurilor

A doua subliniere pe care o găsim în pasajul evanghelic din această duminică este împlinirea planului lui Dumnezeu pentru mântuirea Neamurilor. Din acest punct de vedere, apariția Magilor este foarte semnificativă. Un lucru care trebuie spus explicit este că Dumnezeu a dorit dintotdeauna să fie Tatăl tuturor neamurilor. Doar ca urmare a păcatului a început să existe o favorizare specială pentru un anumit popor. Începând cu Adam, primul fiu uman al lui Dumnezeu, Dumnezeu a dorit să aibă o relație specială cu toți oamenii.

Același lucru se întâmplă și în cazul lui Avram/Avraam. Planul lui Dumnezeu este ca toate neamurile să vină în familia legământului Său. 1) Dumnezeu i-a spus lui Avram "binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; și se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului" (Geneză 12,3). Dumnezeu dorește ca toate neamurile să fie binecuvântate. 2) Dumnezeu schimbă numele lui Avram, care înseamnă tată măreț, în Avraam, "căci am să te fac tată a mulțime de popoare. Am să te înmulțesc foarte, foarte tare, și am să ridic din tine popoare" (Geneză 17,5-6). 3) Apoi promisiunea unei binecuvântări asupra întregii lumi, din Geneză 12, este dusă mai sus, într-un legământ jurat de Dumnezeu. "Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul [...] te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea și voi înmulți foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului [...] și se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului" (Geneză 22,16-18).

Urmează apoi profeții. Prin profeți vine promisiunea de a strânge neamurile în familia legământului lui Dumnezeu. Aici se așează prima lectură din Isaia, din această duminică. Isaia ne spune că splendoarea Ierusalimului va fi dată de faptul că "popoarele se vor îndrepta spre lumina ta [...] Vor veni toți cei din Saba, aducând aur și tămâie și cântând laudă Domnului" (60,3.6). Desigur, vedem împlinirea acestui început în vizita Magilor. Unii dintre primii vizitatori și adoratori ai lui Cristos provin tocmai dintre neamuri. Ni se spune că sunt din răsărit. Cel mai probabil erau din Persia. Faptul că vin din răsărit este semnificativ. De regulă, în Vechiul Testament, răsăritul este asociat cu a fi departe de prezența Domnului. De exemplu, după ce Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu, " izgonind pe Adam, l-a așezat la răsăritul grădinii celei din Eden și a pus heruvimi și sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieții" (Geneză 3,24). Ni se spune apoi, după ce Cain l-a ucis pe Abel, că "s-a dus Cain de la fața lui Dumnezeu și a locuit în ținutul Nod, la răsărit de Eden" (Geneză 4,16). De aceea, Neamurile care sunt departe de Dumnezeu sunt aduse în prezența Domnului prin călăuzirea stelei.

Semnificația stelei nu poate fi de asemenea subestimată. Ea ajută la explicarea reacției criminale a lui Irod, când a decretat uciderea tuturor copiilor mai mici de doi ani de sex masculin din regiunea Betleemului (cf. 2,16-18). Mergând înapoi până la Cartea Numerilor, îl găsim pe regele Balac al Moabului, poruncind profetului Balaam să blesteme poporul lui Dumnezeu înainte să intre în Țara Promisă. De trei ori Balaam merge să îi blesteme, dar nu poate rosti decât o binecuvântare. Merge a patra oară și profețește despre ce se va întâmpla mai târziu. El spune "îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacob; un toiag se ridică din Israel" (Numeri 24,17). Un rege se va ridica deci să conducă.

Am putea să ne întrebăm: de ce a reacționat atât de negativ Irod? În primul rând Irod nu era un israelit. Era un edomit numit de senatul roman în anul 40 îC ca să fie rege peste iudei. Și dacă ascultăm mai departe profeția lui Balaam, ne dăm seama de ce a reacționat el astfel. Balaam continuă spunând că cel cu toiag "va lovi pe căpeteniile Moabului și pe toți fiii lui Set îi va zdrobi. Lua-va de moștenire pe Edom" (Numeri 24,17-18). Irod nu dorea în mod clar să fie dezmoștenit.

 

Divinitatea și umanitatea lui Cristos

A treia subliniere pe care o găsim în lectura evanghelică din această duminică privește divinitatea și umanitatea lui Isus. Vedem subliniată divinitatea lui Isus în faptul că Magi au venit "să i se închine" (cf. Matei 2,2). Apoi, când l-au întâlnit pe Domnul, "căzând la pământ, l-au adorat" (Matei 2,11). Acest lucru împlinește de asemenea psalmul responsorial din această duminică, ce spune: "și se vor închina lui toți împărații pământului, toate neamurile vor sluji lui" (Psalmul 72,11). Un alt lucru care subliniază divinitatea lui Isus este darul tămâii. Așa după cum facem și noi, catolicii, tămâia se folosește în cultul adus lui Dumnezeu. Ea simbolizează rugăciunile noastre care se ridică la Domnul ca o mireasmă bine plăcută.

Există însă și o subliniere a umanității lui Isus. Magii au venit de departe pentru a i se închina lui Dumnezeu. Dar însuși faptul că au venit de departe pentru a face aceasta demonstrează că erau în căutarea unui rege uman, a "regelui iudeilor" (2,2). Darul mirului subliniază și el această umanitate. Mirul era folosit ca ulei pentru îngropare. Astfel, acești străini veneau să se închine unui rege divin/uman, despre care se așteptau că va muri.

Nu întâmplător avea să spună Sf. Paul într-o zi celor din Efes: "De aceea, amintiți-vă că voi odinioară erați păgâni după trup, [...]erați în timpul acela fără Cristos, lipsiți de cetățenia lui Israel, străini de alianțele promisiunii, fără să aveți speranță și fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară erați departe, v-ați apropiat prin sângele lui Cristos" (Efeseni 2,11-13). Prin moartea jertfelnică a lui Cristos au fost aduse Neamurile în familia legământului lui Dumnezeu.

* * *

EPIFANIA DOMNULUI
Ss. Gaspar, Melchior și Baltazar, magi

LECTURA I
Slava Domnului răsare deasupra ta.

Citire din cartea profetului Isaia 60,1-6
1 Scoală-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine și slava Domnului răsare deasupra ta. 2 Iată, întunericul acoperă pământul și bezna învăluie popoarele, dar peste tine răsare Domnul și slava lui strălucește deasupra ta. 3 Popoarele se vor îndrepta spre lumina ta și împărații spre strălucirea aurorii tale. 4 Ridică-ți ochii și privește împrejur; toți se adună și vin spre tine; fiii tăi vin de departe și fiicele tale sunt purtate pe brațe. 5 Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie, inima îți va bate puternic și îți va crește, căci se vor scurge către tine comorile de dincolo de mări, o dată cu bogățiile popoarelor. 6 Te va acoperi o mulțime de cămile, de dromaderi din Madian și Efa. Vor veni toți cei din Saba, aducând aur și tămâie și cântând laudă Domnului.

Cuvântul Domnului


PSALMUL RESPONSORIAL Ps 71,1b-2.7-8.10-11.12-13 (R.: cf. 11)

R.: Toate neamurile pământului te vor adora pe tine, Doamne.
1b Dumnezeule, dăruiește împăratului puterile tale
și înzestrează cu sfințenia ta pe fiul împăratului,
2 și el va judeca pe poporul tău cu dreptate
și pe săracii tăi cu nepărtinire. R.

7 În zilele lui va înflori dreptatea,
și belșug de pace veșnică.
8 El va domni de la o mare la alta,
de la Râu până la marginile pământului. R.

10 Regii din Tars și ai insulelor vor oferi daruri,
regii arabi și din Saba vor aduce prinosuri.
11 Toți împărații se vor închina înaintea lui,
toate popoarele îi vor sluji. R.

12 Domnul va ajuta pe săracul care strigă
și pe nenorocitul care cere ajutor.
13 Va avea milă de cel slab și lipsit
și va ușura viața săracilor. R.

LECTURA A II-A
Acum s-a descoperit că păgânii sunt moștenitori ai făgăduinței împreună cu noi.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 3,2-3a.5-6
Fraților, 2 cred că voi știți în ce constă harul pe care Dumnezeu mi l-a dăruit pentru voi: 3 el mi-a descoperit taina lui Cristos. 5 Această taină el n-a făcut-o cunoscută oamenilor din generațiile trecute, așa cum a descoperit-o acum sfinților săi apostoli și profeți prin Duhul; 6 taina stă în aceea că prin evanghelie păgânii sunt împreună moștenitori cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și sunt părtași cu noi la aceeași făgăduință în Cristos Isus.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Mt 2,2
(Aleluia) Am văzut steaua lui la răsărit
și am venit să ne închinăm Domnului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Am venit de la răsărit ca să ne închinăm Regelui.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 2,1-12
1 După ce s-a născut Isus la Betleem, în Iudeea, în timpul regelui Irod, iată au sosit la Ierusalim niște magi veniți din Răsărit. 2 Și au întrebat: "Unde este regele de curând născut al iudeilor? Fiindcă am văzut steaua lui răsărind și am venit să ne închinăm lui". 3 Auzind acest lucru, regele Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el. 4 A adunat pe toți arhiereii și cărturarii poporului și i-a întrebat unde trebuia să se nască Cristos. 5 Aceștia i-au răspuns: "La Betleem, în Iudeea, căci iată ce a fost scris prin profetul: 6 «Și tu, Betleeme, pământ al lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic între locurile de seamă ale lui Iuda, căci din tine va ieși un conducător, care va păstori poporul meu Israel»". 7 Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi, pentru a afla de la ei timpul precis în care li se arătase steaua. 8 Apoi i-a trimis la Betleem, zicându-le: "Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre prunc, și când îl veți găsi, dați-mi și mie de știre, ca să merg și eu să mă închin lui. 9 După ce l-au ascultat pe rege, ei au plecat. Și iată că steaua pe care o văzuseră răsărind mergea înaintea lor, ea a mers până ce s-a oprit deasupra locului unde era pruncul. 10 Ei, cum au văzut steaua, au fost cuprinși de mare bucurie. 11 Atunci, intrând în casă, l-au văzut pe copil cu Maria, Mama sa, și, căzând în genunchi, s-au plecat cu fața la pământ înaintea lui. Apoi, deschizându-și comorile, i-au oferit daruri: aur, tămâie și smirnă. 12 În cele din urmă, înștiințați de Dumnezeu în vis să nu mai meargă la Irod, pe alt drum, s-au întors în țara lor.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire