pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Drumul spre Emaus
achizitionare: 22.11.2008; sursa: CatholicNewsAgency.com

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Duminica Floriilor (Anul B)

Prima lectură: Isaia 50,4-7
Psalmul responsorial: Psalmul 21
A doua lectură: Filipeni 2,6-11
Lectura evanghelică: Marcu 14,1-15,47

Cu privire la misterele divine ale intrării lui Isus în Ierusalim, instituirii Euharistiei, agoniei Lui în Grădina Getsimani, încercărilor Lui și suferinței și morții Lui, se pot spune atât de multe lucruri, dar cel mai adesea suntem tentați să rămânem în tăcere în fața iubirii milostive a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, m-am angajat să comentez lecturile duminicale din întregul an liturgic, așa că trebuie să comentez. După cum veți vedea, toate lecturile pentru celebrarea Duminicii Floriilor a Patimilor Domnului, de la Isaia, Psalmi, Filipeni și Marcu, sunt întregime legate și astfel aruncă lumină una asupra celeilalte.

Începem cu lecturile din Vechiul Testament din această duminică din profetul Isaia. Cartea lui Isaia este frecvent numită drept a cincea Evanghelie, datorită faptului că de multe ori sună ca și când ar fi fost scrisă după evenimentele revelației lui Cristos. Acest lucru se adeverește poate cel mai mult în ceea ce numim cele patru cântări ale slujitorului din Isaia (cf. 42,1-7; 49,1-6; 50,4-10; 52,13-53,12). S-a profețit cu mult timp în urmă că Mesia care va veni va fi plin de Duhul Domnului, dar și că va fi unul care va suferi nevinovat de dragul celorlalți. Auzim în lectura din Isaia: "Spatele l-am dat spre bătăi și obrajii mei spre pălmuiri, și fata Mea nu am ferit-o de rușinea scuipărilor" (Isaia 50,6).

Isus îndeplinește acest rol. El este Slujitorul în suferință. Marcu ne spune că Pilat a pus să fie biciuit Isus (15,15). Instrumentul folosit pentru biciuire era numit flagrum. Era făcut dintr-un mâner cu mai multe fâșii de piele care erau îngreunate de bile de metal și adesea bucăți ascuțite de oase de oaie erau legate la diferite intervale pe fâșiile de piele. A fost probabil lovit de cel puțin treizeci și nouă de ori. Apoi soldații și-au bătut joc de Isus încoronându-l cu spini, "și-L băteau peste cap cu o trestie și-L scuipau..." (Marcu 15,19). Coroana nu a fost doar un cerc de spini în jurul capului, ci acoperea întreg capul. Spinii din Ierusalim sunt cunoscuți a fi de până la cinci centimetri lungime, foarte ascuțiți și rigizi.

Mai departe în Isaia citim mai multe despre suferințele slujitorului. "Dar El a luat asupra Sa durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat. Toți umblam rătăciți ca niște oi, fiecare pe calea noastră, și Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus și nu și-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, așa nu Și-a deschis gura Sa" (Isaia 53,4-7).

Petru vorbește despre Cristos având acest pasaj în minte. El spune: "El, care nu a săvârșit păcat, și nici nu s-a găsit înșelăciune în gura lui, care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu amenința, ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecă cu dreptate. El însuși, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile lui ați fost vindecați" (1Petru 2,22-24).

 

Vine noul Fiu al lui David

Să analizăm acum intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, prin intermediul Evangheliei din această duminică citită la procesiunea cu ramuri de palmier (cf. Marcu 11,1-10). Evenimentul este plin de semnificații. Îl vedem aici pe Isus intrând în Ierusalim ca noul Rege davidic. Legământul lui Dumnezeu cu David se împlinește în Cristos (cf. 2Samuel 7). Acest eveniment trezește amintiri despre Poporul lui Dumnezeu descris în 1Regi. Fiul lui David, Solomon, a fost pus "călare pe catârul regelui David și l-au dus până la Ghihon. Și a luat preotul Țadoc cornul cu untdelemn sfințit din cort și a uns pe Solomon [...] și tot poporul a strigat: Trăiască regele Solomon!" (1,38-39).

Așa după cum Matei citează în Evanghelia sa, este vorba de împlinirea a ceea ce s-a spus prin profetul Zaharia: "Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei" (9,9; cf. Matei 21,5). În plus, hainele așezate în fața lui Cristos au o conotație regală. În contextul ungerii lui Iehu ca rege al Israelului, citim: "Atunci ei s-au grăbit să-și ia fiecare haina sa și i-au așternut-o pe trepte, au trâmbițat și au zis: Iehu s-a făcut rege!" (2Regi 9,13).

Un alt aspect important al acestui eveniment este acela că se află în contextul Paștilor. Trebuie că erau mii și mii de pelerini care se îndreptau spre Ierusalim pentru această sărbătoare. Isus și acești pelerini intrau în Ierusalim cu cinci zile înainte de Paști. Contextul Paștilor este evident după strigătele oamenilor: "Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!" (Marcu 11,9). Acest strigăt de exaltare este de fapt un vers dintr-un psalm (118,26) din seria psalmilor de laudă (hallel psalms). Haller înseamnă "laudă lui Elohim (Dumnezeu)". De aici avem aleluia, care înseamnă "laudă lui Yahwe Elohim (Domnului Dumnezeu)". Acești psalmi erau cântați de oamenii ce mergeau în pelerinaj la Ierusalim, precum și în celebrarea Paștilor în primul secol.

Faptul că ne aflăm cu cinci zile înainte de Paști este de asemenea semnificativ. În primul secol exista o turmă de sacrificiu crescută în afara Ierusalimului, astfel încât pelerinii care veneau să poată să cumpere un miel pentru jertfa la templu. În Ieșirea 12, când se amintește de instituirea Paștilor, oamenii trebuiau să ia un miel de un an de zile și în a zecea zi a lunii se începea verificarea mielului de pete până în a paisprezecea zi a lunii, care era ziua Paștilor. În primul secol turma pentru jertfă era adusă în Ierusalim în a zecea zi a acelei luni. Nu este o coincidență că Isus vine în Ierusalim în a zecea zi și că apoi este supus unor verificări din partea lui Caiafa, a lui Irod și a lui Pilat. Ioan Botezătorul deja spunea despre Isus că este "Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii" (Ioan 1,29). Nu este de asemenea o coincidență faptul că în timp ce este verificat de Pilat este găsit fără de pată (fără greșeală - cf. Ioan 18,28; 19,4.6).

Interesant, unii bibliști notează o absență suspectă în relatarea Cinei de Taină, care era o cină de Paști, și anume nemenționarea mielului. Dimpotrivă, există de fapt un miel pomenit. Isus este mielul. Nu este nevoie de vreun alt miel. Rămâne de asemenea adevărat că la celebrarea Paștilor trebuie mâncat mielul ca și condiție pentru mântuire. Isus, prin cuvintele consacrării, dă Apostolilor adevăratul Miel care trebuie mâncat: Trupul și Sângele Său, divinitatea Sa. Iar aceasta ca să aibă viața veșnică (cf. Ioan 6,53-56).

Jertfa Mielului începe în cenacol și continuă pe drumul spre Calvar. Ioan, care s-a aflat la picioarele Crucii, se asigură că înțelegem dincolo de dubiu faptul că Isus este noul și veșnicul Miel al lui Dumnezeu. El dorește ca noi să știm că cu o ramură de isop au fost udate buzele lui Isus. Isopul fusese folosit la primele Paști pentru a pune sângele mieilor pe cadrul ușilor și pe pragul caselor (cf. Ieșirea 12,22). El dorește de asemenea ca noi să știm că lui Isus nu i-a fost strivit nici un os, pentru ca să sublinieze împlinirea celor scrise în Ieșirea 12,46: "Nu i se va zdrobi nici un os" (Ioan 19,36).

 

Isaac și Isus

Pe lângă această legătură cu Paștile, contextul general al patimilor și răstignirii ne ajută să conștientizăm faptul că există o împlinire a ceea ce avusese loc în zilele lui Avraam. Acesta a fost chemat de Dumnezeu să își aducă iubitul fiu Isaac ca jertfă. Isaac va întreba: "Unde este mielul pentru jertfă?" (Facerea 22,7). Avraam răspunde: "Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de mielul jertfei Sale!" (Facerea 22,8). Încă de atunci oamenii au tot așteptat mielul. Dumnezeu Tatăl le-a dat de fapt un miel spre jertfă, pe preaiubitul Său Fiu, a doua Persoană a Sfintei Treimi care s-a întrupat pentru mântuirea noastră.

 

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu

Știm însă că Mielul nu va rămâne ucis. Știm aceasta din contextul cântecelor slujitorului în suferință din Isaia, din contextul jertfirii lui Isaac și în mod paradoxal din cuvintele rostite de Isus pe Cruce: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Marcu 15,34). Din Isaia aflăm că slujitorul în suferință, mielul care era condus spre jertfă, "va propăși, Se va sui, mare Se va face și Se va înălța pe culmile slavei [...] va vedea pe urmașii Săi, își va lungi viața și lucrul Domnului în mâna Lui va propăși" (52,13; 53,10). În contextul oferirii de către Avraam a lui Isaac aflăm că primul se aștepta că el și fiul său vor merge acolo, vor da cult, după care se vor întoarce (Facerea 22,5). Scrisoarea către Evrei face mai clar ce se petrece în mintea lui Avraam: "El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morții" (11,19). Și, interesant, Isaac este eliberat ca să meargă la tatăl său "în a trei azi" (Facerea 22,4).

Noi știm că Mielul nu va rămâne mort din strigătul lui Isus: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Marcu 15,34). Isus, de pe cruce, este citat în psalmul responsorial din această duminică, și astfel întreg psalmul este luat ca referință. Sunt primele rânduri din Psalmul 22. Acest psalm se deschide cu o plângere de părăsire, dar mai important este că se încheie cu o așteptare încrezătoare în eliberarea adusă de Dumnezeu. După cum Mary Healy spunea într-un comentariu, în Evanghelia lui Marcu "tânguirea se transformă într-un cântec de laudă. Cel care suferă începe să celebreze eliberarea de către Dumnezeu și jură să proclame măreția lui Dumnezeu semenilor său în mijlocul adunării" (321).

 

Concluzie

Începând celebrarea Săptămânii Mari să ne amintim faptul că aceeași oameni care au strigat "Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!" au strigat și "Răstignește-l!" (Marcu 11,9; 15,13). Aceeași oameni care îl salutau la intrarea sa triumfală au ales eliberarea cunoscutului Baraba. Interesant, numele de Baraba înseamnă "fiul tatălui". Desigur, noi știm că Isus era adevăratul Fiul al Tatălui. Dar în fiecare moment al fiecărei zile ne putem întoarce împotriva Lui prin păcatele noastre, ceea ce echivalează cu a striga "Răstignește-l!" Să ne rugăm Domnului să fim eliberați de sclavia păcatelor pe care le facem pentru ca să putem trăi în adevărata libertate, ca fii și fiice ale Dumnezeului Tată, în uniune cu Cristos, prin puterea Duhului Sfânt.

* * *

DUMINICA FLORIILOR
Sf. Vincențiu Ferrer, pr.

PROCESIUNEA

EVANGHELIA
Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 11,1-10
Cu câteva zile înainte de sărbătoarea Paștelui, Isus și ucenicii săi s-au îndreptat spre Ierusalim. 1 Când au ajuns la Betfaghe și Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi din ucenicii săi, zicându-le: 2 "Mergeți în satul din fața voastră; chiar la intrare veți găsi un măgăruș legat, pe care nu a încălecat nimeni;dezlegați-l și aduceți-l. 3 Dacă vă întreabă cineva: «Pentru ce faceți lucrul acesta?», răspundeți: «Pentru că Domnul are nevoie de el, dar îl va trimite îndată înapoi»". 4 Ucenicii s-au dus, au găsit măgărușul legat afară lângă o ușă, la o răspântie și l-au dezlegat. 5 Unii dintre cei ce se aflau acolo le-au zis: "Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?" 6 Ei au răspuns după cum le poruncise Isus și au fost lăsați să plece. 7 Au adus măgărușul la Isus și au pus hainele pe el, iar Isus a încălecat deasupra. 8 Mulți își așterneau hainele pe drum, alții presărau frunziș tăiat de pe câmp. 9 Atât cei care mergeau înainte, cât și cei care mergeau în urma lui Isus strigau: "Osana, binecuvântat să fie cel care vine în numele Domnului! 10 Binecuvântată să fie împărăția care vine, împărăția părintelui nostru David. Osana întru cei de sus!"

Cuvântul Domnului

sau la alegere:

EVANGHELIA
Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,12-16
În acel timp, 12 mulțimea imensă, care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmier și a ieșit în întâmpinarea lui, strigând: "Osana! Binecuvântat să fie cel care vine în numele Domnului, regele lui Israel!" 14 Și Isus, găsind un măgăruș, l-a încălecat. Astfel el îndeplinea cuvântul Scripturii: 15 "Nu-ți fie teamă, fiica Sionului! Iată, regele tău vine călare pe mânzul măgăriței". 16 Acestea nu le-au înțeles ucenicii lui la început, dar când a fost preamărit Isus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise despre el și, făcând pentru El acestea, au împlinit Scriptura.

Cuvântul Domnului

În timpul procesiunii se pot cânta acești psalmi sau alte cântări potrivite.

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 23,1-10
R.: Copiii evreilor cu ramuri de măslin în mână
l-au întâmpinat pe Domnul,
strigându-i cu toții: "Osana întru cei de sus!"

1 Al Domnului este universul cu tot ce este în el,
pământul cu toți locuitorii lui;
2 căci el l-a întemeiat pe mări
și l-a întărit peste râuri. R.

3 Cine va putea să urce pe muntele Domnului?
Cine va sta în locul cel sfânt al său?
4 Cel care are mâinile nepătate și inima curată,
cel care nu ia în zadar numele Domnului. R.

5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul
și mântuire de la Dumnezeu.
6 Iată poporul celor care îl caută pe Domnul,
al celor care caută fața Dumnezeului lui Iacob. R.

7 Deschideți-vă, porților,
deschideți-vă, voi porți veșnice,
ca să intre regele măririi!
8 Cine este acest rege al măririi?
E Domnul cel tare și puternic,
Domnul cel viteaz în luptă! R.

9 Deschideți-vă, porților,
deschideți-vă, voi porți veșnice,
ca să intre stăpânul măririi!
10 Cine este acest rege al măririi?
E Domnul oștirilor:
El este regele măririi. R.

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 46,2-3.4-5.6-7.8-9.10
R.: Copiii evreilor își așterneau veșmintele pe drum și strigau cu toții:
Osana Fiul lui David:
binecuvântat să fie cel care vine în numele Domnului.

2 Bateți din palme, voi, toate popoarele,
înălțați lui Dumnezeu strigăte de bucurie!
3 Căci Domnul, Cel Preaînalt este înfricoșător,
el este împărat peste tot pământul. R.

4 El ne supune popoarele
el așază neamurile sub picioarele noastre.
5 El ne alege ca moștenire o țară
care este mândria lui Iacob, pe care îl iubește. R.

6 Dumnezeu se înalță în strigăte de bucurie,
Domnul înaintează în sunete de trâmbiță.
7 Cântați-i lui Dumnezeu, cântați-i!
Cântați-i regelui nostru, cântați-i! R.

8 Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul,
cântați-i o cântare aleasă.
9 Dumnezeu stăpânește peste popoarele păgâne,
Dumnezeu stă în tronul său cel sfânt. R.

10 Stăpânitorii popoarelor se adună
împreună cu poporul Dumnezeului lui Abraham.
Căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile pe pământ;
el este preamărit. R.

LITURGHIA
LECTURA I
Fața nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau și mă scuipau.

Citire din cartea profetului Isaia 50,4-7
4 Domnul mi-a dat o inimă înțeleaptă, ca să știu să vorbesc celor deznădăjduiți. În fiecare dimineață el mă trezește: de dimineață mă trezește, ca să ascult ca un ucenic. 5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. 6 Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii spre a fi pălmuiți și fața nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau și mă scuipau. 7 Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea nu m-au doborât ocările. De aceea le-am oferit o față ca de cremene și știu că nu voi rămâne de rușine.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 21,8-9.17-18a.19-20.23-24 (R.: 2a)
R.: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?
8 Toți care m-au văzut, au râs de mine,
au clătinat din cap, au strâmbat din buze:
9 "S-a încrezut în Domnul, să-l mântuiască,
să-l scape, pentru că îl iubește". R.

17 Iată, o mulțime de câini mă împresoară,
o ceată de nelegiuiți dau târcoale în jurul meu;
mi-au străpuns mâinile și picioarele,
18 îmi pot număra toate oasele. R.

19 Își împart hainele mele între ei
și trag la sorți pentru haina mea.
20 Dar tu, Doamne, nu te îndepărta,
tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu. R.

23 Voi vesti fraților mei numele tău,
te voi lăuda în mijlocul adunării.
24 Cei care vă temeți de Domnul, aduceți-i laudă,
toată seminția lui Iacob, lăudați-l. R.

LECTURA A II-A
S-a înjosit pe sine; de aceea și Dumnezeu l-a înălțat.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,6-11
Fraților, 6 Isus Cristos rămânând Dumnezeu, nu a ținut cu orice preț să apară egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a înjosit pe sine luând firea sclavului și devenind asemenea oamenilor. După înfățișare era considerat un om ca toți ceilalți. 8 S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce. 9 De aceea și Dumnezeu l-a înălțat și i-a dăruit un nume, care este mai presus decât orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus, toată făptura în cer, pe pământ și în adâncuri să-și plece genunchiul 11 și orice limbă să proclame spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl: Isus Cristos este Domnul!

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA
Căutau să-i întindă o cursă, ca să-l poată aresta și condamna la moarte.

Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 14,1-15,47
E. 1 După două zile urma Paștele; arhiereii și cărturarii căutau să-i întindă o cursă ca să-l poată aresta și condamna la moarte, 2 dar își ziceau:
A. "Nu în zi de sărbătoare, ca nu cumva să se facă tulburare în popor".

Mi-a uns mai înainte trupul spre îngropare.

E. 3 Isus se afla în Betania în casa lui Simon leprosul. În timp ce stătea la masă a venit o femeie cu un vas de alabastru plin cu parfum de nard fin, foarte scump. A spart vasul și a turnat parfumul pe capul lui. 4 Atunci, unii s-au indignat în sine și au zis:
A. "Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? 5 Căci s-ar fi putut vinde parfumul acesta cu mai mult de trei sute de dinari, pentru a fi dat săracilor".
E. Și o criticau.
6 Dar Isus a spus:
+ "Dați-i pace! Pentru ce o supărați? A făcut o faptă bună pentru mine. 7 Pe săraci îi aveți totdeauna printre voi și, când veți vrea, veți putea să-i ajutați, dar pe mine nu mă veți avea totdeauna. 8 Ea a făcut tot ce putea face; mi-a uns trupul de mai înainte spre îngropare. 9 Vă spun adevărul: oriunde se va predica evanghelia aceasta, în toată lumea se va povesti în amintirea ei și ceea ce a făcut ea".

I-au făgăduit lui Iuda Iscarioteanul, că-i vor da bani.

E. 10 Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, a mers la arhierei ca să li-l vândă pe Isus. 11 Aceștia, auzindu-l, s-au bucurat și i-au promis că-i vor da bani. De atunci el căuta un prilej potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

Unde este locul în care să mănânc Paștele cu ucenicii mei?

12 În ziua întâi a sărbătorii Azimelor, când se jertfea mielul de Paști, ucenicii l-au întrebat pe Isus:
A. "Unde vrei să mergem să-ți pregătim masa de Paști?"
E. 13 Isus a trimis doi dintre ucenicii săi, zicându-le:
+ "Mergeți în oraș: acolo vă va ieși în cale un om purtând un urcior cu apă; 14 luați-vă pe urma lui și unde va intra spuneți stăpânului casei: «Învățătorul ne-a trimis să te întrebăm: unde este o sală în care aș putea să iau masa cu ucenicii mei?» 15 Și el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, cu masa gata așternută. Acolo să ne pregătiți".
E. 16 Ucenicii au plecat și, ajungând în oraș, totul s-a petrecut după cum li se spusese. Acolo au pregătit masa de Paști.

Unul dintre voi, care mănâncă împreună cu mine, mă va vinde.

17 Când s-a înserat, Isus a venit cu cei doisprezece. 18 Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a spus:
+ "Vă spun adevărul: unul dintre voi, care mănâncă împreună cu mine, mă va vinde".
E. 19 Ei au fost cuprinși de întristare și au început să-l întrebe unul după altul:
A. "Nu cumva sunt eu?"
E. 20 Isus le-a răspuns:
+ "Unul dintre voi doisprezece, care mănâncă din același blid cu mine. 21 Fiul Omului merge precum este scris despre el, dar vai de omul care îl va trăda pe Fiul Omului! Mai bine era pentru acel om dacă nu s-ar fi născut".

Acesta este trupul meu.
Acesta este sângele meu al Noului Testament.

E. 22 În timp ce stăteau la masă, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor, zicând:
+ "Luați, acesta este trupul meu".
E. 23 Apoi, luând paharul și mulțumind, l-a dat lor și au băut din el toți. 24 El le-a zis:
+ "Acesta este sângele meu, sângele noului legământ, vărsat pentru toți. 25 Vă spun adevărul: nu voi mai bea din rodul viței de vie până în ziua în care voi bea un vin nou în împărăția lui Dumnezeu".

Înainte de a fi cântat cocoșul de două ori,tu de trei ori te vei lepăda de mine.

E. 26 După ce au cântat psalmii de mulțumire, au plecat spre Muntele Măslinilor. 27 Isus le-a spus:
+ "Toți veți avea un prilej de poticnire în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi bate păstorul și se vor împrăștia oile». 28 După ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea".
E. 29 Atunci Petru i-a zis:
A. "Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu".
E. 30 Isus i-a răspuns:
+ "Îți spun adevărul: astăzi, chiar în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul de două ori, tu de trei ori te vei lepăda de mine".
E. 31 Dar Petru spunea cu și mai multă tărie:
A. "Chiar dacă ar trebui să mor cu tine, nu mă voi lepăda de tine".
E. Și toți ziceau la fel.

A început să se înspăimânte și să se întristeze.

32 Au ajuns la o grădină numită Ghetsemani. Isus a spus ucenicilor săi:
+ "Stați aici cât timp mă voi ruga".
E. 33 A luat cu el pe Petru, pe Iacob și pe Ioan și a început a se întrista și neliniști. 34 Și le-a spus:
+ "Sufletul meu este cuprins de o tristețe de moarte. Rămâneți aici și vegheați".
E. 35 Iar el, îndepărtându-se puțin, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a rugat, dacă este cu putință, să se îndepărteze de la el ceasul acela.
36 El spunea:
+ "Abba, Părinte, toate îți sunt cu putință: îndepărtează de la mine paharul acesta: totuși facă-se nu ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu".
E. 37 Apoi s-a întors la ei și i-a găsit dormind. Isus i-a spus lui Petru:
+ "Simon, dormi? N-ai fost în stare să veghezi măcar un ceas?
38 Vegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită. Căci duhul este râvnic și trupul este neputincios".
E. 39 S-a dus iarăși și s-a rugat cu aceleași cuvinte. 40 Întorcându-se, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau grei de somn și nu știau ce să-i răspundă. 41 A venit a treia oară și le-a spus:
+ "De acum puteți să dormiți și să vă odihniți. Gata, a sosit ceasul;
iată, Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor. 42 Sculați-vă, să mergem! Iată, cel care mă va vinde este aproape".

Arestați-l și duceți-l sub pază.

E. 43 Pe când vorbea Isus, a venit Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, urmat de o mulțime mare înarmată cu săbii și ciomege,
trimisă de arhierei, de cărturari și de bătrâni; 44 trădătorul le dăduse un semn zicând:
A. "Pe care îl voi săruta, acela este. Arestați-l și duceți-l sub pază".
E. 44 Cum a ajuns, s-a apropiat de Isus și i-a zis:
A. "Învățătorule".
E. Și l-a sărutat. 46 Ceilalți au pus mâna pe Isus și l-au arestat.
47 Unul dintre cei care stăteau lângă el, scoțând sabia, l-a lovit pe slujitorul arhiereului și i-a tăiat urechea. 48 Isus le-a zis:
+ "Ați ieșit cu săbii și cu ciomege să mă prindeți ca pe un tâlhar.
49 În fiecare zi eram printre voi în templu, învățându-vă, și nu m-ați arestat. Dar trebuie să se împlinească Scripturile".
E. 50 Atunci ucenicii l-au părăsit și au fugit. 51 Un tânăr, înfășurat numai cu un giulgiu, mergea în urma lui Isus; 52 au pus mâna pe el. El însă lăsând giulgiul, a fugit fără nimic pe el.

Tu ești Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?

53 Pe Isus l-au dus la marele preot și s-au adunat acolo toți arhiereii, bătrânii și cărturarii. 54 Petru îl urmase pe Isus de departe până în curtea interioară a palatului marelui preot și ședea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc. 55 Arhiereii și tot sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus, ca să-l poată condamna la moarte, dar nu găseau. 56 De fapt mulți dădeau mărturii false împotriva lui,
dar mărturiile lor nu se potriveau între ele. 57 Unii s-au ridicat și au dat împotriva lui această mărturie falsă:
A. 58 "Noi l-am auzit zicând:
«Voi dărâma acest templu făcut de mână de om și în trei zile voi clădi altul nefăcut de mână de om»".
E. 59 Dar nici în această privință mărturia lor nu era la fel. 60 Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul lor și l-a întrebat pe Isus:
A. "Nu răspunzi nimic la mărturiile pe care le depun împotriva ta?"
E. 61 Dar el tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou:
A. 62 "Ești tu Mesia, Fiul Celui Binecuvântat?"
E. Isus a spus:
+ "Eu sunt; îl veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind pe norii cerului".
E. 63 Marele preot, sfâșiindu-și hainele, a zis:
A. "Ce ne mai trebuie martori? 64 Ați auzit blasfemia; ce părere aveți?"
E. Și toți au hotărât că merită moartea. 65 Atunci au început să-l scuipe și acoperindu-i fața, îl loveau cu pumnii, zicându-i:
A. "Ghicește, profetule!"
E. Și slugile îl băteau cu palmele.

Nu-l cunosc pe omul despre care îmi vorbești.

66 Pe când Petru stătea jos în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot. 67 Văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el și i-a zis:
A. "Și tu erai cu Isus Nazarineanul".
E. 68 El însă a tăgăduit, zicând:
A. "Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să spui".
E. Apoi a ieșit în pridvor; atunci a cântat cocoșul. 69 Slujnica, văzându-l, a început iarăși să zică celor de față:
A. "Și acesta este dintre ei".
E. 70 Iar el a tăgăduit din nou. După puțin timp, cei de față i-au zis lui Petru:
A. "Cu siguranță că ești dintre ei, căci ești galileean".
E. 71 Atunci el a început să se blesteme și să jure:
A. 72 "Nu-l cunosc pe omul acesta despre care îmi vorbiți".
E. Și îndată a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: "Înainte de a cânta cocoșul de două ori, tu de trei ori te vei lepăda de mine". Și a izbucnit în plâns.

Vreți să vi-l eliberez pe regele iudeilor?

E. 15,1 Dis-de-dimineață, arhiereii, ținând sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu tot sinedriul, l-au legat pe Isus, l-au dus și l-au predat lui Pilat. 2 Pilat l-a întrebat:
A. "Tu ești regele iudeilor?"
E. Iar el a răspuns:
+ "Da, așa este".
E. 3 Iar arhiereii îl învinuiau de multe. 4 Pilat l-a întrebat din nou:
A. "Nu răspunzi nimic? Iată câte învinuiri aduc împotriva ta".
E. 5 Dar Isus nu a mai răspuns nimic, încât Pilat se mira. 6 La fiecare sărbătoare a Paștelui le elibera un deținut pe care îl cerea poporul. 7 Pe atunci se afla la închisoare unul cu numele Baraba, arestat împreună cu niște răzvrătiți, care într-o răscoală săvârșiseră o crimă. 8 Mulțimea, venind sus, a cerut de la Pilat favorul pe care li-l făcea de obicei. 9 Pilat i-a întrebat:
A. "Vreți să vi-l eliberez pe regele iudeilor?"
E. 10 Fiindcă știa că arhiereii îl dăduseră pe mâna lui din invidie. 11 Dar arhiereii au ațâțat mulțimea ca să ceară eliberarea lui Baraba. 12 Pilat i-a întrebat din nou:
A. "Ce să fac atunci cu acela pe care voi îl numiți regele iudeilor?"
E. 13 Ei au strigat:
P. "Răstignește-l!"
E. 14 Pilat le-a zis:
A. "Dar ce rău a făcut?"
E. Iar ei și mai tare au strigat:
P. "Răstignește-l!"
E. 15 Vrând să facă pe placul mulțimii, Pilat l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să fie biciuit, l-a dat pe mâna lor ca să-l răstignească.

Împletindu-i o cunună, i-au pus-o pe cap.

16 Soldații l-au adus pe Isus în pretoriu, adică în curtea interioară a palatului și au adunat toată cohorta. 17 L-au îmbrăcat într-o haină de purpură și, împletindu-i o cunună de spini, i-au pus-o pe cap. 18 Au început să facă plecăciuni în fața lui, zicând:
P. "Să trăiești, rege al iudeilor!"
E. 19 Îl loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau și cădeau în genunchi, aducându-i omagii. 20 După ce și-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de haina de purpură și l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

Și l-au dus la Golgota.

21 L-au silit pe un trecător, care venea de la câmp, pe Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, ca să ducă crucea lui Isus, 22 și l-au dus la locul numit Golgota, care înseamnă "Locul Căpățânii".
A fost socotit cu nelegiuiții la un loc.

23 I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar el n-a luat. 24 După ce l-au răstignit, și-au împărțit între ei hainele lui, trăgând la sorți pentru ele, care ce să ia. 25 Când l-au răstignit era ora nouă. 26 Deasupra era scris motivul condamnării: "Regele iudeilor". 27 Și, împreună cu el, au răstignit doi tâlhari: unul la dreapta și altul la stânga. 28 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: "Cu cei fărădelege a fost pus alături".

Pe alții i-a salvat, dar pe sine nu se poate salva.

29 Cei care treceau pe acolo îl batjocorau, dând din cap:
A. "Hei, tu care dărâmi templul și în trei zile îl zidești la loc!
30 Salvează-te pe tine însuți și dă-te jos de pe cruce!"
E. 31 Tot așa și arhiereii își băteau joc zicând între ei:
A. "Pe alții i-a salvat, dar pe sine nu se poate salva! 32 Mesia, regele lui Israel, să se dea jos acum de pe cruce, ca să vedem și să credem".
E. Chiar și cei răstigniți împreună cu el îl batjocorau.

Scoțând un strigăt puternic, Isus și-a dat sufletul.

33 Pe la amiază s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ora trei. 34 Iar la ora trei Isus a strigat cu glas puternic:
+ "Eloi, Eloi, lema sabactani!"
E. Ceea ce înseamnă:
+ "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit".
E. 35 Auzindu-l unii dintre cei care stăteau acolo, ziceau:
A. "Iată, îl strigă pe Ilie".
E. 36 Unul a alergat și a înmuiat un burete în oțet; l-a înfipt într-o trestie și i-a dat să bea, zicând:
A. "Ia să vedem dacă vine Ilie să-l dea jos".
E. 37 Dar Isus, scoțând un strigăt puternic, și-a dat sufletul.

Aici se îngenunchează și se face o pauză.
38 Perdeaua templului s-a rupt în două de sus până jos. 39 Sutașul care stătea în fața lui Isus, văzând cum a murit a zis:
A. "Acest om era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!"
E. 40 Se mai aflau și niște femei care priveau de departe; printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel mic și a lui Iosif, și Salomea, 41 care, și când era Isus în Galileea, mergeau după el și îl slujeau, și multe altele, care urcaseră cu el la Ierusalim.

Iosif a prăvălit o lespede la intrarea mormântului.

42 Când s-a lăsat seara, fiindcă era ziua de pregătire pentru sărbătoare, adică ajunul sâmbetei, 43 a venit Iosif din Arimateea, un om de seamă, membru al Sinedriului, care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu. El s-a încumetat să intre la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat că a murit atât de repede și, chemându-l pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. 45 Primind confirmarea din partea sutașului, i-a dăruit lui Iosif trupul mort. 46 Iosif, cumpărând un giulgiu și coborându-l pe Isus de pe cruce, l-a înfășurat în giulgiu și l-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o lespede la intrarea mormântului. 47 Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif, stăteau privind locul unde-l pusese.

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire