pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Drumul spre Emaus
achizitionare: 22.11.2008; sursa: CatholicNewsAgency.com

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior A șaptea duminică de peste an (Anul B)

Prima lectură: Isaia 43,18-19.21-22.24b-25
Psalmul responsorial: Psalmul 40
A doua lectură: 2Corinteni 1,18-22
Lectura evanghelică: Marcu 2,1-12

Până în acest punct al Evangheliei lui Marcu (2,1-12), activitatea lui Isus a fost un succes necontestat. Oamenii au fost mereu uimiți să vadă ce face și ce spune. Dar acum Isus începe să provoace o oarecare opoziție. Pasajul pe care îl vom analiza începe o serie de cinci situații ostile care vor culmina cu momentul în care "fariseii au ieșit îndată și au ținut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte" (Marcu 3,6). Totul a început când Isus i-a spus paraliticului: "Fiul meu, ți se iartă păcatele" (Marcu 2,5).

 

O lectură din profetul Isaia

Cu mult timp în urmă, Dumnezeu a spus prin Isaia: "M-ai copleșit cu păcatele tale și cu fărădelegile tale tu m-ai chinuit. Eu, Eu sunt acela care șterge păcatele tale și nu-și mai aduce aminte de fărădelegile tale" (Isaia 43,24b-25). Acest pasaj din Isaia este rostit înaintea celor aflați în captivitate în Babilon. El apare în contextul mai larg al profețiilor lui Isaia despre un nou și mai mare exod. Auzim de exemplu că Domnul, "Cel ce croiește drum pe mare și cărare pe întinsele ape; Cel care scoate carele de război și caii, oștirea și căpeteniile, ca să se culce la pământ și să nu se mai scoale și să se stingă ca o feștilă de opaiț", spune: "Croi-voi în deșert o cale, în loc uscat izvoare de apă... ca să adăp pe poporul Meu cel ales" (Isaia 43,16.17.19.20.21).

Aceste cuvinte evocă imagini din primul exod, în care evreii au fost scoși din robia Egiptului. Să ne amintim că Dumnezeu a croit un drum prin Marea Roșie (cf. Exod 14). După aceea, când au intrat carele, caii și armatele Egiptului, "apele s-au retras la loc și au acoperit... întreaga oștire a lui Faraon, care intrase după israeliți în mare, și nu a rămas nici unui din ei" (Exod 14,28). Dumnezeu a croit apoi o cale pentru ei în pustiu, dându-le să bea apă.

În acest context, Isaia vorbește despre iertarea păcatelor. Mai târziu însă, Isaia va profeți că acest nou și mai mare exod va fi întârziat din cauza răutății poporului din timpul său. Daniel chiar profețise că robia lor nu va lua sfârșit timp de patru sute nouăzeci de ani. "Șaptezeci de săptămâni de ani sunt hotărâte pentru poporul tău și pentru cetatea ta cea sfântă, până ce fărădelegea va trece peste margini și se va pecetlui păcatul, și se va ispăși nelegiuirea, până ce dreptatea cea veșnică va veni" (9,24). Toate acestea se vor întâmpla atunci când "Cel Uns [Mesia, Cristos] va pieri" (9:26). Și aici vedem un accent pus pe iertarea păcatelor.

 

Marcu și noul exod

Marcu, la începutul Evangheliei sale, a adus deja în atenția noastră împlinirea noului și mai marelui exod. El l-a prezentat pe Ioan Botezătorul citând din același pasaj din Isaia care vorbește despre acest eveniment viitor. Și el se află în pustiu, la râul Iordan, chemând la pocăință și recunoașterea păcatelor și administrând un botez al pocăinței (cf. 1,1-8). Isus vine la Ioan să fie botezat, și astfel Isus devine Cel Uns (Mesia, Cristos) (1,9-11). După ispitirea în pustiu, Isus se întoarce spunând că "S-a împlinit timpul, și împărăția lui Dumnezeu este aproape! Convertiți-vă și credeți în Evanghelie" (1,15).

În timpul noului exod, Isaia a profețit: "Să vină poporul cel orb care are ochi, și cel surd care are urechi!" (43,8). El a mai profețit că Cel Uns va binevesti săracilor, va propovădui celor robiți libertatea, va mângâia pe cei întristați, etc. (cf. 61,1-4). În Evanghelia lui Marcu, Isus începe să elibereze oamenii alungând demoni (Marcu 1,21-28), vindecându-i de febră (1,29-34) și curățându-i de lepră (1,40-45). Acum ajungem la Evanghelia acestei duminici, în care Isus iartă păcatele paraliticului și îl vindecă de infirmitatea lui. Marcu încearcă să ne spună că noul și mai marele exod a început.

Despre ce fel de sclavie se vorbește în întreaga istorie a mântuirii? A fost Egiptul cu adevărat problema? Au constituit babilonienii cu adevărat o îngrijorare? Sunt romanii din vremea lui Isus adevărata problemă? Oricât de rele ar fi putut fi toate acestea, sclavia păcatului de-a lungul întregii istorii a mântuirii a fost mai rea. În noul și mai marele exod, Isus dorește să aducă în viețile noastre o eliberare de păcat. Acest lucru este demonstrat în lectura evanghelică. Acești patru bărbați, cuprinși de credință în Cristos și iubire pentru prietenul lor paralizat, îl aduc la Isus. Ei perseverează în depășirea obstacolelor și devin destul de creativi cu privire la cum să îl aducă pe prietenul lor la Isus, făcând o gaură în acoperiș și coborându-l pe acolo.

Isus răspunde credinței prietenilor paraliticului spunând: "Fiul meu, ți se iartă păcatele" (Marcu 2,5). Cărturarii ce se aflau în mulțime își spun în sine: "Este o blasfemie! Cine altul poate ierta păcatele, afară de Dumnezeu?" (Marcu 2,7). Isus îi întreabă atunci: "Ce este mai ușor: a spune celui paralizat 'Ți se iartă păcatele!', sau a spune 'Ridică-te, ia-ți targa și umblă!'? Însă ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ - i-a spus celui paralizat - îți zic: Ridică-te, ia-ți targa și du-te la casa ta!" (Marcu 2,9-11). Omul a fost vindecat imediat.

Ce se întâmplă mai exact aici? Ce este mai ușor să spui? Oricine poate rosti cuvintele: "ți se iartă păcatele", deoarece nu se poate verifica empiric dacă sunt cu adevărat iertate. Nimeni nu poate vedea cum are loc iertarea. Isus demonstrează că are puterea și autoritatea de a ierta păcatele făcând imediat ceva ce poate fi verificat empiric, faptul că bărbatul se ridică și umblă. Întrebarea nu este cu adevărat despre ce e mai ușor să spui, ci despre cine o poate spune, și despre faptul că ceea ce se spune se și petrece cu adevărat. Marcu evidențiază din nou divinitatea lui Isus, prin faptul că El iartă păcatele. Acordarea iertării lui Dumnezeu menționată în lectura din Isaia a fost condiția indispensabilă pentru eliberarea Israelului din sclavie. Isus inaugurează acum noul și mai marele exod.

După cum arată Mary Healy în comentariul ei la Evanghelia lui Marcu, cuvintele de iertare pe care Isus i le adresează paraliticului "sunt probabil departe de ceea ce se aștepta omul să audă. Ele merg la rădăcina unei paralizii mai profunde, infirmitatea interioară care vine din păcat" (56). Noul și mai marele exod pe care Isus dorește să îl împlinească în viețile noastre este o eliberare de păcat, prin apele botezului, în pustietatea acestui pelerinaj pe pământ în care El ne dă mană cerească, Trupul și Sângele Său în Euharistie, în timpul noului și mai marelui Paște, pentru ca să putem fi conduși în țara promisă a gloriei cerești.

* * *

DUMINICA a 7-a de peste an
Catedra sf. Ap. Petru; Sf. Margareta din Cortona

LECTURA I
Eu îți voi ierta fărădelegile tale de dragul meu.

Citire din cartea profetului Isaia 43,18-19.21-22.24b-25
Așa vorbește Domnul: 18 "Nu vă mai gândiți la ceea ce a fost mai înainte și nu vă mai amintiți de cele trecute. 19 Iată, eu fac o lume nouă; ea apare deja; voi nu o vedeți? Voi face să treacă un drum prin locuri neumblate și râuri prin pustiu. 21 Eu mi-am format acest popor, ca să vestească lauda mea. 22 Tu însă, Iacobe, nu m-ai invocat; tu nu te-ai ostenit pentru mine, Israele! 24b Prin păcatele tale m-ai tratat ca pe un sclav, m-ai chinuit cu nelegiuirile tale. 25 Iată, eu îți voi ierta fărădelegile tale prin bunăvoința mea și nu-mi voi mai aminti de păcatele tale".

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 40,2-3.4-5.13-14 (R.: 5b)
R.: Vindecă-mă, Doamne, căci am păcătuit împotriva ta!
2 Fericit este acela care se îngrijește de cel sărac,
căci Domnul îl salvează în ziua nenorocirii.
3 Domnul îl păzește și îl ține în viață,
îl face fericit pe pământ
și nu-l lasă la bunul plac al vrăjmașilor săi. R.

4 Domnul îl întărește pe patul de suferință,
îi alină toate durerile atunci când e bolnav.
5 Eu strig: "Doamne, ai milă de mine,
vindecă-mi sufletul, căci am păcătuit împotriva ta". R.

13 Tu m-ai păstrat nevătămat
și m-ai așezat pe veci înaintea ta.
14 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel,
din veci în veci. Amin! Amin! R.

LECTURA A II-A
Isus n-a fost "da" și "nu" în același timp. El a fost totdeauna "da".

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,18-22
Fraților, 18 Dumnezeu îmi este martor, că limbajul pe care l-am folosit față de voi nu este "da" și "nu" în același timp. 19 Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cel care este în voi, pe care noi: Silvan, Timotei și cu mine, îl vestim printre voi, nu a fost "da" și "nu" în același timp. El a fost întotdeauna "da". 20 Și toate promisiunile lui Dumnezeu au aflat pe "da" în persoana lui. Astfel prin Cristos noi spunem "amin" lui Dumnezeu, spre slava lui. 21 Cel care ne întărește pentru cauza lui Cristos, în relațiile noastre cu voi, cel care ne-a consacrat pe noi toți este Dumnezeu: 22 el a pus pecetea sa pe noi și ne-a dat ca o arvună a darurilor sale pe Duhul Sfânt, care locuiește în inimile noastre.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Lc 4,18ab
(Aleluia) Duhul Domnului m-a trimis să vestesc săracilor evanghelia; să propovăduiesc celor închiși eliberarea. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,1-12
1 Isus era din nou în Cafarnaum. Răspândindu-se vestea că se afla într-o casă, 2 s-a adunat acolo atâta lume, încât nu mai era loc nici în fața ușii; Isus le vestea cuvântul lui Dumnezeu. 3 Atunci au sosit patru oameni care i-au adus un paralitic. 4 Cum nu-l puteau aduce până la Isus din cauza mulțimii, au desfăcut acoperișul deasupra locului unde se afla Isus, și, prin deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paraliticul. 5 Văzându-le credința, Isus a spus paraliticului: "Fiul meu, ți se iartă păcatele". 6 Unii cărturari, care erau de față, se gândeau în sine: 7 "Cum poate să vorbească astfel? Este o blasfemie! Cine altul poate ierta păcatele, afară de Dumnezeu?" 8 Isus, în duhul său, a cunoscut imediat ce gândeau și le-a spus: "De ce vă gândiți astfel în inimile voastre? 9 Ce este mai ușor: a spune celui paralizat «Ți se iartă păcatele!», sau a spune «Ridică-te, ia-ți targa și umblă!»? 10 Însă ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ - i-a spus celui paralizat - 11 Îți zic: Ridică-te, ia-ți targa și du-te la casa ta!" 12 Omul s-a sculat imediat, a luat targa și a plecat în văzul tuturor. Toți au rămas uimiți; îl preamăreau pe Dumnezeu și spuneau: "Așa ceva n-am mai văzut niciodată!"

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire