pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Cuvinte de viață veșnică.
Sfânta Scriptură în familia creștină
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 94, 24.08.2005
Introducere (cf. Fap 1,1-11)

Cartea Faptele Apostolilor se prezintă cititorilor săi, la începutul primului capitol, drept sursa autorizată de a explica și de a transmite învățătura primită de către apostoli de la Isus Cristos. De fapt, în această fază incipientă, Isus Cristos nu dispăruse cu totul fizic din mijlocul apostolilor, iar Biserica creștină, ca și comunitate de viață eclezială, era încă în formare. Cele trei pericope ale introducerii sunt următoarele: prologul cărții (cf. Fap 1,1-3), misiunea încredințată apostolilor de către Isus Cristos (cf. Fap 1,4-8), înălțarea lui Isus Cristos la cer (cf. Fap 1,9-11).

În momentul în care evanghelistul Luca începe să scrie această relatare a Bisericii, mișcarea creștină avea deja o istorie recentă (cf. Fap 1,1-3). Ea a părăsit ambientul strict iudaic și s-a implementat în marile centre culturale și comerciale ale Imperiului Roman, care erau cu precădere de formare elenistică. Ceea ce Luca dorește să scoată în evidență în aceste prime trei versete nu este atât importanța extinderii Bisericii, cât întâlnirea apostolilor cu Isus Cristos cel înviat, deoarece nu se poate uita punctul de plecare pentru răspândirea mesajului creștin decât de la el. Ca în multe alte cazuri, și aici este subliniat darul Duhului Sfânt, darul dătător de speranță și de încredere în reușita activităților lor zilnice.

Tocmai de aici rezultă misiunea încredințată de Isus Cristos cel înviat apostolilor (cf. Fap 1,4-8). Luca individualizează cu multă claritate cine sunt protagoniștii acestei istorii extraordinare a mântuirii care vor duce evanghelia până în capitala Imperiului. Aceștia sunt: în primul rând, Isus Cristos, care prin cuvintele și acțiunile sale îi pregătește pe apostoli la marea aventură a vestirii evangheliei; în al doilea rând, urmează Duhul Sfânt, acea putere mântuitoare și renovatoare care nu numai că l-a condus pe Isus Cristos în întreaga sa pelegrinare pământească, ci va însoți Biserica sa până la sfârșit; și, în al treilea rând, sunt apostolii care, prin inițiativa liberă și gratuită a lui Isus Cristos, sunt pregătiți pentru a exprima în lume învățătura autentică și autoritară a lui Dumnezeu. De fapt, protagonistul întregii acțiuni mântuitoare este Dumnezeu care, prin instaurarea Împărăției lui Dumnezeu în inimile credincioșilor săi, actualizează intervenția mântuitoare și definitivă a sa în istoria oamenilor. Ultimele cuvinte ale lui Isus Cristos sunt adresate discipolilor și ei sunt trimiși ca martori oculari ai măririi lui Dumnezeu pe întreaga suprafață a pământului.

Această introducere se încheie cu reamintirea înălțării la cer a lui Isus Cristos, moment în care le este prevestită venirea viitoare (cf. Fap 1,9-11). Chiar dacă ei rămân în extaz și contemplă lucrurile cerești, sunt imediat atenționați că nu trebuie să aștepte totul din cer, ci plecarea lui Isus Cristos din mijlocul lor lasă loc Bisericii să se desfășoare. Tensiunea dintre cer și pământ, dintre prezent și viitor, dintre lumea divină și realitatea umană se poate anihila numai în momentul în care discipolii vor înțelege care este misiunea lor și misiunea comunității înființate de el, adică reunirea tuturor oamenilor sub semnul crucii și învierii Fiului lui Dumnezeu. Și această reunire se poate face numai printr-o credință robustă și matură oferită de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, prin cuvântul lui Dumnezeu și acțiunea Bisericii sale.

Familia creștină nu este una singură și izolată în lumea contemporană: ea este asistată de Duhul Sfânt și prin puterea Fiului lui Dumnezeu se transformă în centrul de credință și de adevăr. Ceea ce este caracteristic familiei este tocmai disponibilitatea de a forma o comuniune, o adunare în care relațiile dintre membrii ei nu se rezumă numai la schimburi cordiale de păreri, ci la o trăire autentică și intensă a fiecărui moment din viață. Privirea ațintită spre cer a familiei reprezintă speranța de a vedea Împărăția lui Dumnezeu realizată, în primul rând, în interiorul ei și, în al doilea rând, până la marginile pământului.

 

Familiaris consortium, 75:

"Nu puțin folos aduc familiilor acei laici specializați, cum sunt: medicii, juriștii, psihologii, asistenții de acțiune socială, consultanții care, individual sau în diverse forme de asociații sau inițiative, prestează o muncă de îndrumare, de luminare, de orientare și de sprijin. Lor li se pot aplica îndemnurile pe care am avut ocazia de a le da Confederației consultanților creștini pentru sprijinul familiilor: «Truda voastră merită titlul de misiune, atât sunt de nobile scopurile pe care le urmăriți și așa de hotărâtoare rezultatele muncii voastre pentru binele societății și al comunității creștine. Tot ceea ce reușiți să faceți pentru susținerea familiei este destinat să aibă acea eficacitate care, trecând peste limitele proprii, ajunge la inima persoanelor și se răsfrânge asupra societății. Viitorul lumii și al Bisericii trece prin familie»" (FC 75).

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire