pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Cuvinte de viață veșnică.
Sfânta Scriptură în familia creștină
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 77, 27.04.2005
Cartea semnelor (cf. In 1,19-12,50) (IV)
Isus Cristos - pâinea vieții (cf. In 6,1-71)

Pentru evanghelistul Ioan viziunea lui Isus Cristos drept pâinea vieții este esențială și, de aceea, îi acordă un spațiu deosebit în evanghelie: de fapt, menționarea apropierii Paștelui, înmulțirea pâinilor, discursul pe care-l face în legătură cu această minune și cu interpretarea ei, sunt tot atâtea argumente să credem că, într-adevăr, Isus Cristos este pâinea și alimentul dătător de viață veșnică. Schematizarea pericopelor scripturistice ale celui de al VI-lea capitol este următoarea: înmulțirea pâinilor (cf. In 6,1-15), Isus Cristos umblă pe mare (cf. In 6,16-21), discursul despre pâinea vieții (cf. In 6,22-59), reacții la cuvintele lui Isus Cristos (cf. In 6,60-71).

Scena înmulțirii miraculoase a pâinii, de altfel, pericopă povestită și de ceilalți evangheliști, este una plină de semnificații, deoarece având loc înainte de sărbătoarea Paștelui ne oferă un suport teologic asupra înțelegerii ulterioare a acesteia (cf. In 1,61-15). Această minune are loc pe țărmul Mării Tiberiadei și precede altor minuni pe care mulțimea le interpretează drept semnul profetic al timpului venirii Mesiei. Sensul teologic al acestei minuni pare parcă enunțat deja: Isus Cristos vede mulțimea cuprinsă de foame, însă de la partea pur biologică și, prin intermediul ei, se prefigurează banchetul euharistiei care va fi dăruit celor care îl va mărturisi drept Dumnezeu. Evanghelistul, plasând această minune în preajma Paștelui, dorește să-i invite pe cititorii săi să vadă că adevăratul miel pascal este Isus Cristos, iar adevărata pâine care dă viață nu este cea pământească, ci aceea a trupului Fiului Omului. Provocarea pe care Isus Cristos o face discipolilor, răspunsul lor și înfăptuirea propriu-zisă a miracolului impresionează pe cei prezenți și-i determină să-l recunoască ca Mesia. Însă, pentru a scăpa de o falsă impresie și o eronată concepție a celui care avea să mântuiască omul, Isus Cristos se retrage și alge să stea deoparte împreună cu discipolii, decât să ofere o simplă hrană pământească ce nu poate mântui.

Făcându-se seară, discipolii aleg să meargă la Cafarnaum, lăsându-l pe Isus Cristos pe munte în rugăciune (cf. In 6,16-21). Datorită vântului puternic discipolii se găsesc în dificultate și, în același timp, Isus Cristos și-a făcut apariția mergând pe apă: câtă stupoare și câtă frică nu i-a cuprins. Și cu toate acestea Isus Cristos îi îndeamnă să fie calmi, să nu le fie frică, deoarece în momentul în care el este împreună cu ei nu li se poate întâmpla nimic rău, iar ceea ce spune se și întâmplă: marea se liniștește și ei ajung de îndată la țărm.

Discursul despre pâinea vieții (cf. In 6,22-59) este o cateheză minunată și pătrunzătoare, deoarece Isus Cristos încearcă să le explice ascultătorilor că nu trebuie să caute hrana care nu are în sine viață, ci, lăsându-se călăuziți de Duhul lui Dumnezeu, pot găsi acea pâine care satură foamea după eternitate. Cu toate că Isus Cristos le vorbește despre lucrurile cerești și vorbește acelora care i-au văzut minunile, aceștia nu par dispuși să înțeleagă cuvintele sale: fiind prea legați de pământ, în momentul în care el le vorbește despre sine ca fiind pâinea vieții, ei se scandalizează. Isus Cristos promițând euharistia, pâinea vieții o face prin intermediul binomului "carne și sânge", lucru care nu este înțeles de către ascultători, sau, mai bine zis, nu doresc să înțeleagă cuvintele sale. Învățătura Fiului Omului este foarte clară: cine mănâncă din trupul său și bea din sângele său devine părtaș la învierea sa, deoarece de învierea finală vor avea parte cei care au participat la ospățul euharistic.

Reacțiile de neacceptare a învățăturii asupra euharistiei nu au întârziat să apară (cf. In 6,60-71): chiar mulți dintre discipoli săi consideră că este prea greu să-l urmeze pe Isus Cristos pe acest drum și-l abandonează. Exigența credinței produce o ruptură, deoarece ea a făcut claritate în ceea ce privește cine sunt cei care efectiv cred în Isus Cristos și în învățătura sa, între cei care cred că Isus Cristos este trimisul lui Dumnezeu tatăl și cei care doreau să păstreze vechea lege a lui Israel. Totuși criza pe care o produc aceste cuvinte aduce în fața noastră încrederea și adeziunea celor doisprezece, de fapt, unsprezece, deoarece la sfârșitul acestui capitol se vorbește deja despre trădătorul Iuda Iscarioteanul, la învățătura lui Isus Cristos. Alegerea și vocația pe care Isus Cristos le-a adresat-o și oferit-o, în aceste momente cruciale devin practică, deoarece prin răspunsul lui Petru se clarifică în ce constă adeziunea și în ce constă relația unică dintre cei doisprezece și Isus Cristos. Afirmația lui prin care mărturisea că Isus Cristos este "sfântul lui Dumnezeu", îl scoate din sfera lumească și-l introduce în sfera divină, loc unde relația dintre om și Dumnezeu devine unică și inseparabilă prin taina euharistică. Cel care se hrănește cu euharistia, acela are viață veșnică în el și poate să-l mărturisească pe Isus Cristos drept Domn și sfânt al lui Dumnezeu.

Taina euharistiei este principalul izvor la vieții creștinului, masa și banchetul care ne prefigurează Împărăția lui Dumnezeu și locul în care vom fi pe deplin în comuniune cu Dumnezeu. Cu toate acestea, sacramentul euharistiei este de prea multe ori uitat, neglijat, nerespectat. În acest sens, familia creștină trebuie să aibă curajul a se reînnoi la masa euharistică, deoarece în momentul în care membrii ei sunt în deplină comuniune cu Dumnezeu, iar el și-a făcut locuință în sufletul lor, tot ceea ce înseamnă dumnezeire este prezent și locuiește în acele persoane și, implicit, în acea familie.

 

Familiaris consortium, 59:

"Biserica se roagă pentru familia creștină și o educă, pentru a trăi în generoasă coerență cu darul și misiunea preoțească primite de la Cristos, marele preot. În realitate, preoția Botezului primită de toți creștinii, preoție trăită în Căsătorie-sacrament, constituie pentru soți și pentru familie baza vocației și misiunii preoțești, pentru care faptele existenței lor zilnice se transformă în «sacrificii spirituale plăcute lui Dumnezeu prin mijlocirea lui Cristos». Iar aceasta se întâmplă - nu numai cu celebrarea sfintei Euharistii și a altor sacramente și cu jertfa de sine însuși a lui Dumnezeu, ci și cu viața de rugăciune, cu dialogul rugător cu Tatăl ceresc prin Isus Cristos și cu Duhul Sfânt.

Rugăciunea familială are caracteristicile sale specifice. Este o rugăciune făcută în comun, soț și soție împreună, părinți și copii împreună. Comuniunea rugăciunii este rodul acelei comuniuni dăruite de sacramentul Botezului și Căsătoriei. Membrilor familiei creștine se pot aplica în mod deosebit cuvintele cu care Cristos Domnul a făgăduit prezența sa: «Adevăr zic vouă: dacă doi dintre voi se vor aduna pe pământ pentru a cere ceva, Tatăl meu care este în ceruri, le va da. Pentru că unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, eu sunt în mijlocul lor».

O astfel de rugăciune are ca și conținut original, însăși viața de familie, care în toate circumstanțele sale este interpretată ca vocația lui Dumnezeu și este transpusă în viață ca răspuns familial la apelul lui Dumnezeu în toate împrejurările vieții: bucurii și dureri, speranțe și tristețe, nașteri și aniversări, aniversarea nașterilor părinților, plăceri, îndepărtări îndelungate și întoarceri, alegeri importante și decisive în viață, moartea persoanelor iubite... Înseamnă intervenția iubirii lui Dumnezeu în istoria familiei, așa cum trebuie să însemneze și momentul favorabil pentru rugăciuni de mulțumire, de cerere și de încredințare plină de încredere a familiei Tatălui comun din ceruri. Apoi demnitatea și responsabilitatea familiei creștine - biserica domestică - pot fi trăite numai cu ajutorul necontenit al lui Dumnezeu, care va fi dăruit, fără îndoială, dacă va fi cerut cu umilință și încredere" (FC 59).

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire