pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Cuvinte de viață veșnică.
Sfânta Scriptură în familia creștină
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 125, 29.03.2006
Trecerea de la păcat la mântuire prin credință (cf. Rom 1,16-4,25) (II)
Păcatul la iudei (cf. Rom 2,17-3,20)

După ce sfântul Paul vorbește despre păcat în ambientul lumii păgâne, se adresează iudeilor, poporului ales de Iahve, și le amintește că și ei sunt în păcat. Nu este vorba despre o condamnare și un reproș neîntemeiat, ci despre afirmarea unei realități care, de prea multe ori, era trecută cu vederea atât de conducătorii religioși, cât și de popor, adică de încălcarea alianței pe care Iahve a încheiat-o cu poporul ales înainte de intrarea în țara făgăduită. Pericopele scrisorii care tratează această temă sunt următoarele: iudeii au păcătuit (cf. Rom 2,17-29), privilegiile iudeilor nu sunt un avantaj (cf. Rom 3,1-8), nimeni nu este drept în fața lui Dumnezeu (cf. Rom 3,9-20).

Printr-un discurs aproape virulent sfântul Paul demască faptul că mulți dintre membrii poporului ales nu sunt decât niște impostori, deoarece nu păstrează Legea (cf. Rom 2,17-29). Aceștia se dovedesc buni cunoscători ai Legii, însă în momentul în care trebuie să-o împlinească găsesc diferite scuze, sau chiar o ignoră complet. În acest caz, apostolul neamurilor le reproșează că ei trăiesc, de fapt, în păcat așa cum trăiesc și păgâni și că nu există nici o diferență între ei. Circumcizia, semnul apartenenței la poporul lui Dumnezeu, nu mai are nici o putere, deoarece ea se actualizează prin respectarea poruncilor lui Iahve și nu prin simpla amintire sau enumerare a unor cunoștințe acumulate în timp. De fapt, sfântul Paul le spune cititorilor săi că toate păcatele înfăptuite de păgâni devin proprii aceluia care, deși cunoaște legea lui Dumnezeu, se comportă ca și cum nu ar cunoaște-o. De asemenea, apostolul neamurilor le face cunoscută o nouă interpretare a Legii: circumciziunea inimii, în duh și nu în litera legii care aduce cu sine moartea și păcatul.

Plecând de la această expunere sfântul Paul le aduce sub privire anumite argumente în ceea ce privește semnul exterior al apartenenței la poporul ales și printr-un raționament iudaic numit midrahs, le spune că privilegiile lor nu sunt un avantaj atât timp cât ele nu-și ating scopul, adică căutarea și îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu (cf. Rom 3,1-8). Apostolul neamurilor este categoric în afirmațiile sale și le redescoperă iudeilor valoarea Legii lui Iahve și confirmă faptul că circumciziunea, avantajul poporul în decursul istoriei, nu este de domeniul trecutului, ci devine mod de viață dacă este trăit în deplinătatea sa. Deoarece Iahve le-a încredințat cuvintele sale ("dabar" - "cuvânt"; "cuvinte" în limba ebraică) poporul ales este moștenitorul legitim al promisiunilor sale, chiar și în momentul în care el este infidel și acest lucru este posibil datorită faptului că Dumnezeu rămâne întotdeauna fidel promisiunilor sale. Avantajul oferit de Iahve prin circumciziune se anulează pentru aceia care încalcă Legea, o defăimează prin faptele și conduita lor, de aceea, ei sun judecați și condamnați de către oameni, de către Lege și de către Dumnezeu.

În cele din urmă sfântul Paul reamintește tuturor că sunt vinovați în fața lui Dumnezeu, iar concluzia logică este că nimeni nu-i drept și nu este justificat prin păcatele sale (cf. Rom 3,9-20). Prin lungul citat din diferitele cărți ale Vechiului Testament, apostolul este împuternicit să-i acuze atât pe iudei, cât și pe păgâni pentru neascultarea lor. De fapt, negația folosită repetitiv la adresa neascultării omului față de Dumnezeu ("nu este nici un drept", "nu este nimeni" etc.) devine o acuzație cutremurătoare pe care omenirea trebuie să o ia în serios, deoarece pe cei care nu vor voi să se întoarcă îi va urmări nenorocirea și moartea veșnică. Cunoștința care ne vine datorită Legii se datorează recunoașterii vinovăției și a păcatului, doar așa omul poate să se întoarcă la Dumnezeu și la Legea sa.

Este destul de interesant de observat că sfântul Paul în aceste pericope scripturistice ne prezintă, de fapt, întreaga experiență umană; el dorește să le amintească cititorilor săi, cum de altfel și nouă, că numai recunoscând pe Dumnezeu ca Domn ne putem mântui. De asemenea, apostolul subliniază faptul că efectul vindecări omului, a eliminări păcatului din viața sa începe odată cu recunoașterea condiției păcătoase în care se găsește: cuvântul lui Dumnezeu începe să lucreze în el în momentul în care își înfrânează gândurile, simțurile și pasiunile vieții. De fapt, unde încetează păcatul acolo încep harul și binecuvântarea lui Dumnezeu! Aici intră în acțiunea nucleul familiei creștine, adică perseverența în dialog, iubire și credință, iar citirea deasă a Sfintei Scripturi ne poate oferi un bogat conținut de trăire spirituală.

 

Scrisoarea către episcopii Bisericii Catolice despre colaborarea bărbatului și a femeii în Biserică și în lume, nr.3-4:

"Rădăcina imediată a tendinței mai sus-amintite se situează în contextul problematicii feminine, dar motivarea sa cea mai profundă trebuie căutată în încercarea persoanei umane de a se elibera de propriile condiționări biologice. Conform acestei perspective antropologice, natura umană nu ar avea în sine caracteristici care s-ar impune în mod absolut: orice persoană ar putea sau ar trebui să se modeleze după propriul plac, din moment ce ar fi liberă de orice predeterminare legată de constituția sa esențială.

Această perspectivă are multiple consecințe. Înainte de toate consolidează ideea că eliberarea femeii comportă o critică adusă Sfintei Scripturi care ar transmite o concepție patriarhală despre Dumnezeu, alimentată de o cultură în mod esențial masculină. În al doilea rând, această tendință ar considera lipsit de importanță și de influență faptul că Fiul lui Dumnezeu a luat natura umană în forma sa masculină.

În fața acestor curente de gândire, Biserica, luminată de credința în Isus Cristos, vorbește în schimb de colaborare activă, tocmai ca o recunoaștere a însăși diferenței dintre bărbat și femeie.

Pentru a înțelege mai bine fundamentul, sensul și consecințele acestui răspuns e bine să ne întoarcem, chiar dacă pe scurt, la Sfânta Scriptură, care este bogată și în înțelepciune umană, și în care acest răspuns s-a arătat în mod progresiv prin intervenția lui Dumnezeu în favoarea omenirii".

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire