pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Cuvinte de viață veșnică.
Sfânta Scriptură în familia creștină
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 122, 08.03.2006
Scrisoarea sfântul Paul către Romani - învățătura creștină adresată Occidentului

S-a spus, pe bună dreptate, că o dată cu scrisoarea sfântului Paul adresată romanilor Biserica creștină s-a prezentat pentru prima oară lumii occidentale în scris și cu această ocazie începe lunga cale de cunoaștere, de apropiere, dar și de conflict între două sisteme de percepție ale lumii: cel filosofic și păgân, bazat pe concepte, pe idei și pe idoli și cel creștin, bazat pe întruparea Omului-Dumnezeu, Isus Cristos. În paginile scripturistice ale Scrisorii către Romani, sfântul Paul dorește să indice care este viziunea creștină și care este mesajul concret oferit de Dumnezeu în persoana Fiului său, Isus Cristos: mântuirea și revelația lui Dumnezeu au fost prezente dintotdeauna în lume însă "[...] potrivit cu descoperirea misterului care a fost ascuns din timpuri veșnice, dar care a fost descoperit acum prin scrierile profetice, după porunca Dumnezeului celui veșnic" (Rom 16,25b-26).

Autorul acestei scrisori este sfântul Paul, care în jurul anului 58 d.C., aflându-se la Corint în cea de a treia călătorie misionară, scrie membrilor comunității creștine din Roma, comunitate mixtă, adică formată atât din iudei, cât și din păgâni convertiți. Limba greacă în care a fost scrisă această scrisoare este cea specifică sfântului Paul, iar acest fapt se poate observa foarte bine din stilul caracteristic al expresiilor concise, precise și la subiect.

În ceea ce privește viitoarea analiză scripturistică a textului scrisorii, atât în forma sa de expunere, cât și în forma de abordare a subiectelor propuse de această, ne vom folosi de structurare prezentată de lectura sa. Scrisoare începu cu un prolog (cf. Rom 1,1-15) și imediat se trece la prima parte, cea dogmatică în care se subliniază tema principală: evanghelia mântuirii (cf. Rom 1,16-11,36). Această lungă expunere îi invită pe cititorii săi să acorde o deosebită atenție modul prin care Dumnezeu a dorit să mântuiască lumea și, de asemenea, faptului că numai răspunzând prin credință omul obține iertarea păcatelor și viața veșnică. Tot în această parte sfântul Paul mai abordează și ale subiecte specifice cum ar fi: trecerea de la păcat la mântuire prin credință (cf. Rom 1,18-4,25), trecerea de la moarte la viață (cf. Rom 5,1-6,23), trecerea de la Lege la Duh (cf. Rom 7,1-8,39) și planul lui Dumnezeu cu privire la mântuirea Israelului (cf. Rom 9,1-11,36). Cea de a doua parte a scrisorii conține o expunere morală în care sfântul Paul se concertează și le explică creștinilor modul în care trebuie folosite corect carismele Bisericii și că modalitatea justă de trăire a credinței este cea a exemplului lui Isus Cristos (cf. Rom 12,1-15,13). Scrisoarea se încheie cu un epilog în care sfântul Paul își exprimă și le explică cititorilor săi care este misiunea sa de apostol și intenția sa de a merge la Roma, iar de acolo mai departe în Spania.

Substratul teologic al scrisorii sfântului Paul către romani are drept scop aducerea în centrul atenției credincioșilor, indiferent din ce ambient sau din ce credință provin, a mesajului evangheliei. Sfântul Paul fructifică experiența proprie a fiecărui creștin în parte și le propune drept model viața și moartea Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, Mântuitorul fiecărui om în parte. Deoarece evanghelia se adresează tuturor, aceia care știu să-și deschidă inima la mesajul ei și acceptă prin credință vestea cea bună a răscumpărării, găsesc calea mântuirii. De asemenea, sfântul Paul vorbește despre intuiția creștină a liberului arbitru și al cunoașterii lui Dumnezeu prin intermediul creației: totuși oamenii fiind urmașii lui Adam sunt înclinați spre păcate, iar singura cale de mântuire are ca bază cuvântul și persoana lui Isus Cristos. În aceeași ordine de idei, sfântul Paul pare preocupat în această scrisoare de destinul poporului său, deoarece prin refuzarea lui Isus Cristos, Israel și fiecare membru în parte a poporului ales se autoexclud de la mântuire. Numai acceptarea evangheliei și a învățăturii sale îl poate justifica pe om! Ca o a concluzie teologică și morală a acestei scrisori, sfântul Paul îi invită pe cititori să devină atenți la șoaptele Duhului Sfânt în conformitate cu carismele pe care l-au primit și, de asemenea, să devină solidari cu membri comunități din care fac parte, urmând principiul prin care se spune că aproapele este întotdeauna cel mai mare și mai important decât viața proprie.

În săptămânile care urmează să ne lăsăm inimile deschise către masajul scripturistic al Scrisorii către Romani și prin lectura textului și disponibilitatea interioară să-i dăm spațiu lui Dumnezeu în viața de zi cu zi a familiilor noastre creștine.

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire