pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Cuvinte de viață veșnică.
Sfânta Scriptură în familia creștină
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 121, 01.03.2006
Sfântul Paul - ucenicul Domnului și apostolul neamurilor

În plină afirmare a culturii și a filosofiei eleniste, în epoca de aur a platonismului, în Areopagul atenian își face apariția un oarecare Paul din Tars, "slujitor al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, ales ca să vestească evanghelia lui Dumnezeu" (Rom 1,1), și, prin urmare, un misionar al Bisericii creștine din "fașă", care predica atenienilor unicul și adevăratul Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și cărora dorește să le facă cunoscut mesajul mântuirii și al convertirii. Puntea de legătură dintre Orientul și Occidentul antic, în contextul dialogului și al perspectivelor sale, o constituie valorile transmise de mesajul creștin: acesta, de-a lungul timpului, a lăsat urme adânci în conștiința popoarelor și al persoanelor, deoarece în fața valorilor promulgate de învățătura lui Isus Cristos este obligatorie o luare de poziție. Desigur că pentru concepția timpului era de neînțeles noi valențe ale divinități care să nu facă parte din patrimoniul panteonului păgân, însă revelația extraordinară prezentată de către apostolul neamurilor era evidentă: numai prin intermediul credinței în Isus Cristos, mort și înviat, se cunoaște adevăratul sens și adevărata viață veșnic fericită a omului.

În pleiada personalităților Bisericii sfântul Paul ocupă un loc privilegiat, deoarece alături de munca sa misionară și de evanghelizare, apostolul neamurilor ne-a lăsat o impresionantă operă literară: aproape o jumătate din scrierile Noului Testament (13 [1] din 27) sunt ale sale sau sunt legate de numele său. Om dedicat cu totul propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu, plin de zel pentru învățătura divină, sfântul Paul a reușit într-un mod cu totul surprinzător să îmbine literatura cu activitatea, oratoria cu rugăciunea, liniștea sufletească cu zbuciumul pentru Împărăția lui Dumnezeu, s-a făcut totul pentru toți pentru a-i câștiga măcar pe unii pentru și de partea lui Dumnezeu. Personalitatea complexă și fascinantă a sfântului Paul este ca un miraj pentru cititorul Sfintei Scripturi. Dintre apostolii lui Isus Cristos, despre el avem cele mai multe informații datorită informațiilor din Faptele Apostolilor și datorită scrierilor sale.

După ce în cartea Faptele Apostolilor l-am lăsat pe sfântul Paul la Roma pentru a-și desăvârși lucrarea și planul lui Dumnezeu în privința persoanei sale, în viitoarele Pastile Biblice Săptămânale ne vom îndrepta privirea și cercetarea către acele scrieri pe care Sfânta Scriptură ni le oferă pentru meditație și întărire doctrinară, spirituală și morală: este vorba despre scrierile sfântului Paul. Tradițional în Noul Testament avem 13 epistole sau scrisori ale sfântului Paul trimise diferitelor comunități prin care a trecut sau diferitelor persoane pe care le-a întâlnit și le-a îndrăgit. Le vom aminti în continuare după cum urmează [2]: Scrisoarea către Romani, Scrisoarea întâi către Corinteni, Scrisoarea a doua către Corinteni, Scrisoarea către Galateni, Scrisoarea către Efeseni, Scrisoarea către Filipeni, Scrisoarea către Coloseni, Scrisoarea întâi către Tesaloniceni, Scrisoarea a doua către Tesaloniceni, Scrisoarea întâi către Timotei, Scrisoarea a doua către Timotei, Scrisoarea către Tit și Scrisoarea către Filemon [3]. La acestea vom adăuga, în acest volum, și Scrisoarea către Evrei pe care o vom studia la timpul potrivit.

Așadar, epistolarul paulin este destul de vast și, de aceea, vom proceda, cum de altfel am făcut și în cercetarea anterioară legată de Evanghelii și de cartea Faptele Apostolilor, prin a aborda fiecare scriere în parte, adică fiecare scrisoare, și vom vedea care este mesajul transmis pentru viața noastră de zi cu zi și, în mod special, pentru familia creștină. Nu vor lipsi nici aprecierile critice, nici documentele Bisericii în ceea ce privește rolul vieții morale pentru familia creștină și pentru membri ei.

 

Note

[1] Nu este aici indicată Scrisoarea către Evrei.
[2] În această enumerare nu s-a ținut cont de importanța scrierilor, ci s-a urmat succesiunea indicată de scrierile Noului Testament din edițiile actuale ale Sfintei Scripturi.
[3] Din acestea șapte sunt autentice (Romani, 1 și 2 Corinteni, Galateni, 1 Tesaloniceni, Filipeni și Filemon), celelalte formându-se la școala apostolului neamurilor sau în comunitățile în care el a activat. Canonului Bisericii, precum și exegeții Sfintei Scripturi și-au argumentat această "selecție" a scrisorilor sfântului Paul ținând cont de modul în care au fost scrise acestea, precum și de teologia, limbajul și stilul pe care-l conțin. În acest caz, o scrisoare pentru a fi admisă ca fiind autentică trebuia să aibă următoarea formă, tipică pentru scrisorile romane și iudaice contemporane autorului. În primul rând, adresa care cuprinde expeditorul, destinatarul și un scurt salut din partea sfântului Paul, care se transformă în dorința de a oferi cititorilor darurile mesianice ale harului lui Dumnezeu și ale păcii; urmează imediat aducerea de mulțumire dată lui Dumnezeu. În al doilea rând, găsim corpusul scrisorii care conține mesajul, separat în două: prima parte este cea dedicată doctrinei și cea de a doua parte dedicată punerii în practică a învățăturilor sau are o referință morală sau exortativă. În al treilea rând, avem concluzia sau sfârșitul scrisorii care conține știri personale, recomandări, salutul final și binecuvântarea apostolică. De asemenea, sfântul Paul mai adaugă cine a scris acea scrisoare.

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire