pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Cuvinte de viață veșnică.
Sfânta Scriptură în familia creștină
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 117, 01.02.2006
Captivitatea sfântului Paul la Ierusalim și Cezareea (cf. Fap 21,15-26,32) (III)
Sfântului Paul întemnițat la Cezareea (cf. Fap 24,1-27)

În continuarea relatări despre detenția sfântului Paul, în prima sa perioadă de la Ierusalim și din Cezareea, sfântul Luca aduce în atenția cititorilor săi noua confruntare dintre apostolul neamurilor și mai marii religioși veniți să-l acuze de revoltă împotriva imperiului roman înaintea guvernatorului Felix. Cele trei pericope scripturistice prezentate de autor, iudeii în acuză pe sfântul Paul în fața guvernatorului Felix (cf. Fap 24,1-9), discursul de apărare a sfântului Paul (cf. Fap 24,10-21), sfântul Paul este întemnițat la Cezareea (cf. Fap 24,22-27), sunt tot atâtea puncte de referință pentru explicare activității de evanghelizare și de prezentare a revelației lui Isus Cristos și a vocației sale creștine.

Dezbaterea asupra legitimități învățături creștine propusă de sfântul Paul atât iudeilor, cât și păgânilor în prezența guvernatorului Felix este o nouă ocazie pentru a reaminti acuzațiile părții iudaice împotriva apostolului neamurilor și răspunsul concludent și detaliat dat în discursul apologetic (cf. Fap 24,1-9). Delegația religioasă venită de la Ierusalim este întărită de un retor, numit Tertulus, și este conducă de autoritatea supremă, marele preot Anania, președintele Sinedriului. Atitudinea marelui preot este una surprinzătoare, deoarece el rămâne în tăcere, iar cel care ia cuvântul și-l acuză pe sfântul Paul este Tertulus, un iscusit orator. Acesta formulează împotriva sfântului Paul două acuzații grave: pe de o parte, Tertulus îl numește "seducător", "ciumă", "eretic" și "sacrileg"; pe de altă parte, sfântul Paul este "capul ereziei nazarinenilor" (Fap 24,5). Prima acuzație este și cea mai gravă, deoarece sfântul Paul este acuzat că a iscat o răscoală la Tesalonic și Corint și Biserica creștină, reprezentantă de apostol, este prezentată drept un pericol public și o mișcare ce se răzvrătește împotriva imperiului roman. Retor Tertulus atinge această problemă, deoarece știa foarte bine că autoritatea romană era foarte sensibilă la astfel de sesizări [1]. Cea de a doua acuzație este subînțeleasă și se referă la faptul că sfântul Paul ar fi liderul unei mișcări, facțiuni sau erezii religioase, numită cea a nazarinenilor. În cel de al doilea caz, grupul creștinilor este asimilat uneia dintre mișcările din interiorul iudaismului ce are în componența sa și latura politică.

Pentru a evita cursele subtile formulate de retorul Tertulus sfântul Paul este nevoit să ia cuvântul și să se apere în fața guvernatorului Felix (cf. Fap 24,10-21). De fapt, apostolul neamurilor preia toate aceste acuzații și le demontează rând pe rând. În totalitatea răspunsului dat de sfântul Paul ține cont de experiența lucană a comunității din care face parte și elementul central al acestei concepții este tocmai încercarea de a demonstra continuitatea istorică și ideală dintre tradiția lui Israel și credința creștină. În discursul său sfântul Paul este purtătorul de cuvânt al teologiei istorice, în sensul că el caută să aducă în prim plan elementele de continuitate dintre Israel și Biserica creștină. Ca și retorul Tertulus, sfântul Paul face un scurt elogiu indirect guvernatorului și intră direct în subiectul discuției prin care respinge cea dintâi și cea mai gravă acuzație, aceea de a fi complotat împotriva autorității romane din regiune. Din spusele sale reiese faptul că venirea sa la Ierusalim nu avea nici o conotație politică, ci era vorba despre un pelerinaj. Așadar, nu putea fi vorba nici pe departe despre o încercare de răscoală și, de aceea, cei care îl acuză de acest fapt trebuie să aducă dovezi. De asemenea, la cea de a doua acuzație, cel legată de faptul că este un lider al ereziei nazarinenilor, sfântul Paul argumentează credința creștină și spune că ea nu este o deviație de la marea tradiție iudaică, ci este adevărata împlinire a planului lui Dumnezeu. Credința într-un unic Dumnezeu, modul de viață din care se inspiră marea tradiției biblică, legea și profeții și speranța în victoria dreptății divine, devin puncte de referință în expunerea sa. Sfântul Paul menționează că Dumnezeu rămâne totdeauna fidel promisiunilor sale și, de aceea, el învinge moartea în Fiul său Isus Cristos și implicit prin acest fapt oferă întregii omeniri mântuirea prin viața veșnică.

Poate că este oportun să ne întrebăm de ce sfântul Paul, cu toate că a făcut un discurs strălucit și a demontat toate acuzațiile aduse persoanei sale nu este eliberat? Răspunsul este dat succint de sfântul Luca în Fap 24,22-27 și se axează pe trei motive: deoarece guvernatorul Felix căuta să afle în întregime cazul, într-un al doilea moment, spera ca de pe urma acestui proces să scoată niște bani fie de la cel întemnițat, fie de la apropiații acestuia și, în cele din urmă, din motivul politic, deoarece guvernatorul Felix dorea să aibă liniște la sfârșitul mandatului său. Din cele relatate se poate observa foarte bine că indirect îi este recunoscută nevinovăția sfântului Paul de toate acuzațiile și prin atitudinea sa apostolul neamurilor dă mărturie despre Isus Cristos, despre învierea sa și despre Împărăția lui Dumnezeu.

Desigur că evenimentele cruciale din viața sfântului Paul sunt puncte de referință pentru toți aceia care îl urează pe Isus Cristos, iar, în mod cu totul deosebit, familia creștină are foarte multe de învățat din aceste pericope scripturistice. În primul rând, trebuie să notăm faptul că familia devine deplinătate de comuniune în momentul în care știe să aloce timp și spațiu cuvântului lui Dumnezeu. În al doilea rând, numai răspunzând cu trăirea speranței creștine de care sunt însuflețiți membrii familiei pot să înainteze în cunoașterea lui Dumnezeu.

 

Humanae vitae, 22:

"Vrem cu această ocazie să atragem atenția educatorilor și tuturor acelora care au datorii și responsabilități față de binele comun al societății, asupra necesității de a crea un climat favorabil educării castității, adică un climat care să conducă la triumful libertății sănătoase asupra desfrâului, prin respectarea ordinii morale.

Tot ceea ce în mijloacele moderne de comunicare socială duce la excitarea simțurilor, la coruperea bunelor moravuri, ca și orice formă de pornografie sau de spectacole indecente, trebuie să provoace reacția deschisă și unanimă a tuturor persoanelor preocupate de progresul civilizației și de apărarea bunelor supreme ale spiritului uman. În zadar s-ar căuta să se justifice aceste depravări prin pretinsele cerințe artistice sau științifice, sau prin libertatea acordată în acest domeniu de autoritățile publice" (HVE 22).

 

Note

[1] Să ne amintim de atitudinea de frică a lui Pontiu Pilat înaintea mulțimii în momentul în care Isus Cristos a fost condamnat la moarte: "[...] Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau: 'Dacă-l eliberezi pe acesta, nu ești prietenul împăratului. Oricine se face pe sine rege se împotrivește împăratului'. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, la- dus pe Isus afară [...] și l-a predat lor ca să fie răstignit" (In 19,12-13.16).

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire