pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Cuvinte de viață veșnică.
Sfânta Scriptură în familia creștină
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 116, 25.01.2006
Captivitatea sfântului Paul la Ierusalim și Cezareea (cf. Fap 21,15-26,32) (II)
Sfântului Paul înaintea Sinedriului (cf. Fap 22,30-23,35)

Capitolul al XXIII-lea al Faptele Apostolilor îl aduce pe sfântul Paul în fața Sinedriului și al pericolului linșării din partea iudeilor. Întreaga povestire a sfântului Luca este sintetizată de următoarele pericope: sfântul Paul înaintea Sinedriului (cf. Fap 22,30-23,11), complotul iudeilor împotriva sfântului Paul (cf. Fap 23,12-22), sfântul Paul este dus la Cezareea (cf. Fap 23,23-35).

După o noapte petrecută în închisoare sfântul Paul se prezintă în fața Sinedriului: aici are loc disputa dintre reprezentanții religioși ai iudeilor cu noua învățătură creștină (cf. Fap 22,30-23,11). Din exegeza textului se poate deduce faptul că în această pericopă se găsește încă o scenă ideală construită de sfântul Luca pentru a reprezenta disputa dintre sfântul Paul și a Bisericii creștine de el simbolizată, cu iudaismul oficial reprezentat de membrii Sinedriului. În această solemnă adunare sunt reuniți reprezentanții autoritari ai iudaismului și ai curentelor teologice: fariseii și saducei. În fața situației concrete și cunoscând componența Sinedriului sfântul Paul se folosește de învățăturile acumulate la școala lui Gamaliel și de credința sa în înviere. Tocmai această afirmație autentică a sfântului Paul, înțeleasă diferit de cele două grupuri, în oferă posibilitatea de a transmite mesajul evangheliei adunării. Cu toate acestea sfântul Paul nu obține eliberarea, însă, printr-o revelație particulară, i se vestește următoarea și ultima sa călătorie pământească: drumul spre Roma și mărturia cu viața sa.

Complotul iudeilor împotriva sfântului Paul are trăsăturile unei mici drame ai cărui protagoniști sunt deja cunoscuți: pe de o parte, sfântul Paul, pe de altă parte, iudeii și comandantul fortăreții (cf. Fap 23,12-22). Înverșunarea fanatică a iudeilor împotriva sfântului Paul rezultă din jurământul lor, un fel de autoblestem, prin care se legau să nu mănânce, nici să nu bea până când apostolul neamurilor nu va fi ucis. Planul lor este însă dejucat de către nepotul sfântului Paul, care aflând sau fiind trimis de cei care erau la curent cu această conspirație, l-a avertizat de ceea ce urma să se întâmple. În întreaga poveste un rol determinant îl ocupă autoritatea romană căreia dezvăluindu-i-se acest complot hotărăște să-l trimită din cetate la Cezareea. De fapt, prizonieratul sfântului Paul, care era sub responsabilitatea romană, este primul pas spre scopul final al parcursului misionar: Roma.

Cu transferarea sfântului Paul de la Ierusalim în Cezareea sfântul Paul se găsește deja pe drumul către Roma (cf. Fap 23,23-35), însă înainte de a ajunge la tribunalul roman din capitala imperiului, apostolul neamurilor trebuie să compară și să dea cont de credința sa în fața guvernatorului, reprezentantul puterii romane în Palestina. Și în acest caz, protagoniștii dramei sunt, pe de o parte, iudeii susținătorii acuzațiilor împotriva sa, iar, pe de altă parte, autoritatea romană care-l apără pe sfântul Paul. De fapt, numărul ridicat de soldați care-l însoțește de la Ierusalim până în Cezareea, 470, demonstrează că tribunul îl consideră pe sfântul Paul un prizonier important și a luat toate măsurile de precauție pentru a elimina orice încercare de asasinat. Din scrisoarea trimisă către guvernatorul Felix reies două aspecte importante și anume că sfântul Paul este cetățean roman și că nu este vinovat de nici un delict civil, ci numai este acuzat de încălcarea legii iudaice. Odată ajuns la Cezareea soldații l-au prezentat pe sfântul Paul guvernatorului, iar acesta după ce a citit scrisoarea trimisă de tribun a hotărât să-i aștepte pe acuzatorii de la Ierusalim pentru a începe procesul.

Din aceste rânduri putem să vedem că ceea ce contează, în primul rând, în viața de familie este corectitudinea și exactitatea în cuvintele și faptele noastre. Sfântul Paul devine un model de urmat în ceea ce privește modul nostru de a ne comporta în societate și în familie, deoarece în fața pericolului el dă mărturie despre învierea lui Isus Cristos și, de aceea, viața lui este salvată.

 

Humanae vitae, 20-21:

"Învățătura Bisericii cu privire la reglementarea nașterilor prin care promulgă legea divină va putea apărea multora dificilă, pentru a nu zice imposibil de pus în practică. Și desigur, ca toate realitățile mari și aducătoare de bine, această lege cere o angajare serioasă și multe eforturi individuale, familiale și sociale. Se poate spune chiar că ea nu poate fi observată fără ajutorul lui Dumnezeu care susține și întărește bunăvoința oamenilor. Dar cine reflectă bine nu poate să nu vadă că aceste eforturi sunt înnobilizatoare pentru om și binefăcătoare pentru comunitatea umană.

O reglementare corectă și onestă a natalității cere înainte de toate soților să dobândească și să posede convingeri solide cu privire la adevăratele valori ale vieții și ale familiei și să se străduiască să obțină o perfectă stăpânire de sine însăși. Stăpânirea instinctului prin rațiune și liberă voință impune, fără nici o îndoială, o adevărată asceză pentru ca manifestările afective ale vieții conjugale să se mențină în limite corecte, în special prin conservarea abstinenței periodice. Această disciplină proprie curăției soților, departe de a dăuna iubirii conjugale, îi conferă, dimpotrivă, o și mai înaltă valoare umană. Ea cere un efort continuu, dar grație influenței sale binefăcătoare, soții își dezvoltă integral personalitatea lor, îmbogățindu-se cu valori spirituale: ea aduce vieții familiale ca roade seninătatea și pacea și facilitează soluționarea altor probleme; favorizează atenția față de celălalt soț; îi ajută pe soți să alunge egoismul, dușman al iubirii adevărate și aprofundează simțul lor de responsabilitate. Părinții obțin prin aceasta capacitatea unei influențe mai profunde și mai eficace în educarea copiilor; sporește în copii și tineri prețuirea justă a valorilor umane, ajutându-i să-și dezvolte senin și armonios facultățile lor spirituale și afective" (HVE 20-21).

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire