pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Dumnezeu vorbește copiilor săi. Texte din Biblie
achizitionare: 01.06.2003

DIN CĂRȚILE VECHIULUI TESTAMENT

DESPRE PATRIARHI

6. Dumnezeu îl cheamă pe Abraham

Abraham era păstor. Lui i-a zis Dumnezeu: «Pornește la drum! Pleacă din țara ta, de la rudele tale, din casa tatălui tău. Mergi în țara pe care ți-o voi arăta Eu. Voi face din tine un popor mare. Te binecuvântez și fac vestit numele tău. În tine să recunoască toți oamenii ce înseamnă să fii binecuvântat. Tuturor celor care îți doresc binele le voi dori și Eu bine. Pe toți care îți doresc răul îi voi blestema. Prin tine să fie binecuvântați toți oamenii».

Abraham a pornit, așa cum i-a poruncit Dumnezeu. El avea șaptezeci și cinci de ani. Și-a luat soția, pe Sara, și pe nepotul său, Lot, precum și toate animalele care erau ale sale și pe toți cei care lucrau pentru el. Abraham a intrat în țara pe care Dumnezeu i-o făgăduise lui și copiilor lui. O țară bună și roditoare, țara Canaanului. Acolo a construit Abraham altare pentru Dumnezeu (Geneză 12, 1-8).

 

7. Dumnezeu încheie legământ cu Abraham

Într-o noapte, Dumnezeu a vorbit cu Abraham. El i-a spus: «Nu te teme! Eu te voi ocroti și te voi face bogat». Abraham a răspuns: «La ce să-mi folosească bogăția, atât timp cât îmi refuzi lucrul cel mai important? Eu nu am un fiu, care să-mi fie moștenitor și să-mi poarte numele mai departe». Dar Dumnezeu l-a dus pe Abraham în fața cortului: «Privește cerul! Vezi stelele! Atâția fii și fiice vei avea». Abraham s-a încrezut în Dumnezeu, iar Dumnezeu a luat în seamă credința lui Abraham.

Abraham își întinsese cortul la stejarul din Mambre. Pe la vremea prânzului ședea la intrarea în cort. Atunci a văzut trei bărbați care veneau spre el. Abraham s-a ridicat și le-a ieșit în întâmpinare: «Nu treceți fără să vă opriți! Veniți și odihniți-vă!». Abraham le-a dat străinilor să mănânce unt și lapte, carne și pâine. După ce au mâncat, unul dintre oaspeți a întrebat: «Abraham, unde este soția ta, Sara?». «Este în cort», i-a răspuns Abraham. Străinul însă, i-a spus: «La anul, cam pe timpul acesta, voi veni din nou. Atunci Sara va aduce pe lume un fiu».

Sara stătea în spatele lui Abraham, în cort. Ea a auzit ce a spus străinul. A râs și s-a gândit: «Desigur străinul nu știe cât de în vârstă sunt: și Abraham este și el bătrân». Dar străinul a întrebat: «Este ceva cu neputință la Dumnezeu?» (Geneză 15, 1-8; 18).

 

8. Încrederea lui Abraham

Dumnezeu și-a ținut făgăduința. Sara, femeie în vârstă, a devenit mamă. Abraham, om bătrân, a devenit tată și a căpătat un moștenitor. Sara și Abraham i-au dat fiului lor numele pe care însuși Dumnezeu i-l hărăzise: Isaac, ceea ce înseamnă: «Fie ca Dumnezeu să zâmbească prietenos». Isaac a crescut.

Dumnezeu a vrut să-l pună la încercare pe Abraham. El i-a zis: «Ia-l pe fiul tău, pe unicul tău fiu, pe care îl iubești, și adu-mi-l ca jertfă de ardere de tot». Dimineața, Abraham a luat măgarul de povară și l-a încărcat cu lemne. Apoi și-a chemat servitorii și pe fiul său. Trei zile au mers până la un munte. Abraham a lăsat acolo servitorii și măgarul. «Rămâneți aici - le-a spus el -, Isaac merge cu mine pe munte. După ce ne rugăm și aducem jertfă, ne întoarcem».

Isaac ducea lemnele. Abraham ducea cuțitul și vasul cu cărbuni aprinși. «Tată, a zis Isaac, avem lemne și foc, dar nu avem victima pentru jertfă». «Dumnezeu se va îngriji de aceasta», i-a răspuns Abraham. Pe munte, Abraham a ridicat un altar din pietre. Pe el a stivuit lemnele. Apoi l-a legat pe fiul său Isaac și l-a așezat deasupra. A luat cuțitul. Atunci a auzit glasul: «Abraham! Nu fă nici un rău băiatului! Mi-ai arătat cum mă asculți și cum te încrezi în mine. Ai fost gata să mi-l dai pe Isaac, pe unicul tău fiu».

Când Abraham a privit împrejur, a observat un berbec care se prinsese în mărăciniș. El a așezat animalul pe altar și l-a adus jertfă lui Dumnezeu. Apoi a coborât cu Isaac de pe munte (Geneză 22).

 

9. Isaac, Esau și Iacob

Isaac a moștenit turmele lui Abraham, servitorii și servitoarele lui. El a moștenit și binecuvântarea lui Dumnezeu. Deoarece soția sa, Rebeca, nu avea copii, Isaac s-a rugat lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a ascultat. Rebeca a devenit mamă. Ea a născut doi fii gemeni, pe care din prima zi nu-i putea confunda nimeni. Întâiul născut avea păr pe brațe și pe picioare. Părinții l-au numit Esau. Celălalt fiu avea o piele netedă. Ei l-au numit Iacob. Esau a devenit vânător. Iacob a rămas pe lângă corturi și muncea ca păstor și agricultor. Isaac îl iubea mai mult pe Esau deoarece îi plăcea să mănânce vânat fript. Rebeca, însă, îl iubea mai mult pe Iacob.

Într-o zi, Iacob fiersese o supă de linte, când Esau a venit acasă sfârșit de oboseală. El a spus: «Dă-mi să mănânc din fiertura aceasta roșie». Iacob i-a răspuns: «Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi-născut». Atunci Esau a zis: «Mor de foame! La ce-mi mai folosește că sunt întâiul-născut?». Cu jurământ și-a vândut dreptul de întâi-născut. Abia atunci i-a dat Iacob pâine și fiertură de linte.

Isaac a îmbătrânit. Nu mai vedea bine. Într-o zi i-a spus lui Esau: «Du-te la vânătoare! Adu-mi să mănânc vânat fiript. Atunci voi trece asupra ta binecuvântarea lui Dumnezeu». Rebeca a auzit ce a spus Isaac. Ea voia să dobândească pentru Iacob binecuvântarea. De aceea, i-a spus: «Adu doi iezi». Ea a fript carnea iezilor. Apoi i-a legat lui Iacob pieile de ied în jurul brațelor și al gâtului. Așa l-a trimis la Isaac.

Isaac a auzit pași. El a întrebat: «Cine ești tu?». «Eu sunt Esau, i-a răspuns Iacob. Îți aduc friptura. Mănâncă întâi și apoi dă-mi binecuvântarea, așa cum ai promis». Isaac a pipăit brațele fiului său. A simțit blana. S-a lăsat înșelat. L-a binecuvântat pe Iacob: «Dumnezeu să-ți dea tot ce ai nevoie pe pământ. Binecuvântat fie cel care te binecuvântează!».

Îndată după aceasta, Esau s-a întors de la vânătoare. El i-a dus tatălui său carne friptă. L-a rugat să-i dea binecuvântarea. Atunci Isaac și-a dat seama că fiul său Iacob îl înșelase. Dar binecuvântarea pe care i-o transmisese nu putea fi luată înapoi. Esau s-a supărat. El a zis: «Când tatăl nostru Isaac va muri, îl voi ucide pe Iacob». Rebeca a auzit. Ea i-a spus lui Iacob: «Fugi la unchiul tău Laban din Haran. La el poți să aștepți până ce lui Esau îi va trece mânia». Astfel a venit Iacob la Laban. El lucra pentru Laban ca păzitor de vite. Dar avea grijă și de propriile sale turme. S-a căsătorit și a avut copii.

După douăzeci de ani, Iacob s-a întors cu întreaga sa familie în Canaan. Pe drum a înnoptat la râul Iaboc. El își dusese toată averea pe malul celălalt și rămăsese singur. În acea noapte un bărbat s-a luptat cu Iacob până la ivirea zorilor. După luptă l-a binecuvântat pe Iacob și i-a spus: «De acum înainte nu te vei mai numi Iacob, ci Israel, ceea ce înseamnă 'Luptă cu Dumnezeu'. Căci tu cu Dumnezeu și cu oamenii lupți și ieși învingător».

Iacob s-a împăcat cu fratele său Esau. El a trăit în țara Canaanului și a avut doisprezece fii: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Iosif, Beniamin, Dan, Neftali, Gad și Așer. Ei au devenit strămoșii poporului Israel (Geneza 25-35).

 

10. Iosif vine în Egipt

Iacob îl iubea pe Iosif mai mult decât pe ceilalți fii ai săi. El i-a dat o haină frumoasă. Atunci ceilalți au devenit geloși. Într-o zi, Iacob l-a trimis pe Iosif la frații lui, care pășteau turmele. Ei l-au înșfăcat și l-au aruncat într-o fântână. Întâi au vrut să-l omoare pe fratele lor. Dar până la urmă l-au vândut unor negustori străini pentru douăzeci de monede de argint. Frații au sfâșiat haina lui Iosif și au stropit-o cu sângele unui miel. Apoi au trimis-o printr-un om lui Iacob. Iacob a recunoscut haina îndată ce a văzut-o. El a crezut că un animal de pradă l-a atacat pe Iosif. Iacob l-a jelit multă vreme pe cel mai iubit fiu al său.

Iosif a ajuns cu negustorii în Egipt. Acolo ei l-au vândut dregătorului Putifar. Iosif muncea pentru Putifar și reușea în toate, căci Dumnezeu era cu el. Putifar l-a făcut pe Iosif administratorul său. Soția lui Putifar a vrut să-l seducă pe Iosif. Deoarece Iosif a respins-o, ea l-a defăimat la soțul ei. Atunci Putifar l-a aruncat pe Iosif în închisoare. Pe atunci se aflau în închisoare și brutarul și paharnicul faraonului. Cei doi au avut câte un vis. I l-au povestit lui Iosif, iar acesta a putut să le spună ce însemna visul lor. Paharnicul urma să fie eliberat și să se întoarcă la munca sa. Brutarul urma să fie condamnat și executat. Totul s-a petrecut așa cum spusese Iosif (Geneză 37; 39-40).

 

11. Iacob și fiii săi vin în Egipt

După doi ani, faraonul, regele Egiptului, a avut un vis. El a întrebat pe toți înțelepții și tălmăcitorii de vise din țara sa, dar nici unul nu a putut să-i tălmăcească visul. Atunci paharnicul și-a amintit de Iosif. El i-a spus faraonului: «În închisoare se află un tânăr, un israelit. El a putut să-mi tălmăcească mie și brutarului un vis. Ce ne-a spus el s-a întâmplat». Faraonul l-a chemat pe Iosif. I-a povestit visul său: «Șapte vaci sănătoase și grase ies din Nil. Apoi șapte vaci ciolănoase și slabe le mănâncă pe cele sănătoase. Și: șapte spice pline și grele se coc pe o tulpină. Apoi șapte spice goale și uscate le înghit». Iosif i-a explicat faraonului: «Dumnezeu ți-a arătat noaptea, ce va veni: șapte ani vitelor le va merge bine, iar grâul se va coace pe câmp. Apoi șapte ani nu va ploua. Animalele vor muri de sete, grâul se va usca. Pot să-ți dau un sfat: construiește magazii și cumpără surplusul din anii buni. Fă-ți provizii pentru anii de foamete». Faraonul a avut încredere în Iosif. L-a numit administratorul său. Și când, după șapte ani de recoltă bogată, nu a plouat, animalele au murit de sete, iar recolta s-a uscat, Iosif a deschis magaziile. De departe veneau înfometații ca să cumpere grâu de la Iosif.

Nici Iacob și fiii săi nu mai aveau nimic de mâncare. Astfel că Iacob și-a trimis fiii în Egipt. Iosif și-a văzut frații și i-a recunoscut imediat. Ei însă nu l-au recunoscut. Iosif i-a pus pe frații săi la încercare. El voia să știe dacă acum aveau să fie solidari între ei, ca frații. El a poruncit ca paharul său de argint să fie pus în sacul lui Beniamin. Când frații erau pe drumul către casă, Iosif a trimis intendentul după ei. Acesta i-a oprit și i-a acuzat: «De ce ați răsplătit binele cu rău? De ce ați furat paharul de argint al stăpânului meu?». Frații s-au apărat: «Nu am furat nimic!». Dar când au căutat în sacul lui Beniamin, s-a găsit paharul.

Atunci toți frații s-au întors la Iosif. Iosif le-a spus: «Voi, ceilalți, puteți pleca. Numai acela la care s-a găsit paharul trebuie să rămână». Iuda i-a replicat: «Tatăl nostru îl iubește pe fiul său cel mai mic. El s-ar mâhni de moarte dacă i s-ar întâmpla vreun rău. Lasă-mă pe mine să rămân în locul lui Beniamin!». Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni: «Eu sunt Iosif, fratele vostru, a spus el. Voi m-ați vândut, mi-ați vrut răul. Dar Dumnezeu l-a întors spre bine. El m-a adus în Egipt pentru ca eu să vă pot salva pe voi. Înapoiați-vă repede la tatăl vostru și veniți cu el în Egipt. Aici nu veți suferi nici o lipsă». Iacob s-a bucurat din inimă când a auzit că Iosif trăiește. El s-a dus cu fiii săi și familiile lor în Egipt. Acolo au trăit în ținutul Goșen ca păstori. Cât timp a durat foametea, Iosif a avut grijă de frații săi (Geneză 41-47).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire