pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Dumnezeu vorbește copiilor săi. Texte din Biblie
achizitionare: 01.06.2003

DIN CĂRȚILE VECHIULUI TESTAMENT

DESPRE ÎNCEPUT

1. Dumnezeu creează lumea

La început Dumnezeu a creat cerul și pământul. Pământul era pustiu și gol. Dar Duhul lui Dumnezeu plutea peste ape.

Atunci Dumnezeu a spus: «Să fie lumină!». Și s-a făcut lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună. Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. El a spus luminii: «Tu ești ziua». Întunericului i-a spus: «Tu ești noaptea». Aceasta a fost ziua întâi.

Dumnezeu a spus: «Pe sus să treacă norii. Din ei să cadă ploaie și să ude pământul. Jos să se adune apa, ca să iasă la iveală uscatul». Dumnezeu a spus părții de deasupra: «Tu ești cerul». Uscatului i-a spus: «Tu ești pământul». Și apei adunate la un loc: «Tu ești marea». Dumnezeu a văzut că cerul și pământul, uscatul și marea erau bune. Aceasta a fost ziua a doua.

Dumnezeu a zis: «Pe pământ să crească toate felurile de plante și pomi». Atunci plantele au înverzit și au dat lăstari. Dumnezeu a văzut că era bine. A fost ziua a treia.

Dumnezeu a spus: «Pe cer să strălucească lumini. Soarele - ziua, luna și stelele - noaptea. Ele să indice timpurile: ziua și noaptea, săptămâna și luna și anotimpurile». Dumnezeu a văzut că era bine. A fost ziua a patra.

Dumnezeu a spus: «În ape să înoate pești. Deasupra pământului să zboare păsări. Pe uscat să trăiască toate felurile de animale, mici și mari». Și așa a fost. Dumnezeu a văzut că era bine. A fost ziua a cincea.

Atunci Dumnezeu a spus: «Să creăm oameni după chipul nostru, asemănători nouă. Lor vreau să le încredințez pământul: toți peștii, păsările, animalele și plantele». Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său. Bărbat și femeie. I-a binecuvântat și le-a spus: «Fiți roditori și înmulțiți-vă! Vă încredințez pământul. Voi sunteți mai mult decât peștii, păsările, animalele și plantele. Voi să aveți grijă de ele. Plantele să vă servească vouă și animalelor ca hrană». Dumnezeu a văzut tot ceea ce făcuse: era foarte bine. A fost ziua a șasea.

Dumnezeu a creat în șase zile universul: cerul, pământul, marea și toate viețuitoarele. În ziua a șaptea Dumnezeu s-a odihnit. De aceea ziua a șaptea este pentru oameni o zi binecuvântată, o zi sfântă (Geneză 1).

 

2. Dumnezeu dăruiește oamenilor paradisul

Dumnezeu l-a modelat pe primul om, Adam, din pământ de pe câmp și i-a insuflat viață. Astfel a devenit omul o ființă vie.

Apoi Dumnezeu a creat o grădină în Eden. El a făcut să crească pomi de tot felul. Era plăcut să-i privești, iar fructele lor erau foarte bune la gust. În mijlocul grădinii creștea pomul vieții, pomul cunoașterii binelui și răului. Dumnezeu l-a dus în grădină pe omul care El îl crease ca să o lucreze și să o păzească. El i-a zis: «Ai voie să mănânci din fructele tuturor pomilor din grădină. Numai din fructele pomului cunoașterii binelui și răului nu ai voie să mănânci. Dacă mănânci din acestea vei muri».

Dumnezeu nu vroia ca omul să rămână singur. Așa că Dumnezeu a adus toate animalele și păsările la Adam și acesta a dat nume fiecăreia. Printre ele nu a găsit vreuna care să i se potrivească într-adevăr. Așa că Dumnezeu a dat un somn adânc asupra omului. El a luat una din coastele lui Adam și a făcut din ea o femeie. Când a văzut-o, Adam a spus: «Ea este ca mine. Să se numească femeie, căci ea este luată din mine». Bărbatul și femeia erau goi. Însă nu le era rușine unul de celălalt (Geneză 2).

 

3. Oamenii pierd paradisul

Bărbatul și femeia trăiau în grădina pe care le-o încredințase Dumnezeu. Hrană era îndeajuns. Ei trăiau în pace cu animalele. Erau fericiți, căci Dumnezeu era prietenul lor. Totul era bine. Dar apoi șarpele i-a zis femeii: «V-a interzis într-adevăr Dumnezeu să mâncați din fructele vreunui pom?». Femeia a răspuns: «Nicidecum. Putem mânca din toți pomii din grădină. Numai din acela care stă în mijlocul grădinii nu avem voie să mâncăm, căci atunci vom muri». «Nu, a spus șarpele. Nu veți muri. Dimpotrivă. Vi se vor deschide ochii. Veți ști ce e bine și ce e rău - întocmai ca Dumnezeu».

Femeia a văzut că fructele pomului erau bune de mâncat și ar putea să o facă înțeleaptă. Ea a luat și a mâncat. Și i-a dat bărbatului ei să mănânce din ele. Atunci celor doi li s-au deschis ochii. Ei au băgat de seamă că erau goi. De aceea și-au împletit din frunze de smochin șorț, în jurul mijlocului. Seara, au auzit pașii lui Dumnezeu în grădină. S-au ascuns. Dar Dumnezeu l-a strigat pe om: «Unde ești?». Adam a răspuns: «Ți-am auzit pașii, și mi s-a făcut frică. M-am ascuns, pentru că sunt gol». Dumnezeu a întrebat: «De unde știi aceasta? Ai mâncat din pomul din care ți-am interzis să mănânci?». Adam a dat vina pe femeie: «Ea mi-a dat să mănânc!». Iar femeia l-a învinuit pe șarpe: «El m-a ispitit».

Atunci Dumnezeu a zis șarpelui: «Pentru că ai făcut aceasta, ești blestemat. Te vei târî pe burtă și vei mânca țărână. Femeia va fi dușmanul tău. Copiii ei vor fi dușmanii copiilor tăi. Ei vă vor zdrobi vouă capul iar voi îi veți mușca de călcâi».

Femeii i-a spus Dumnezeu: «Tu o vei duce greu. În dureri îți vei naște copiii», iar bărbatului Dumnezeu i-a zis: «Ai încălcat porunca mea. Vei vedea că pământul nu este un paradis. Până mori trebuie să muncești din greu pentru ca tu și familia ta să nu suferiți de foame. Apoi te întorci în pământul din care te-am plăsmuit.»

Adam a dat femeii sale numele de Eva, care înseamnă «viață». Ea a devenit mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu i-a alungat pe oameni din paradis. Paznicul său, cu sabie de foc, păzea intrarea și drumul spre pomul vieții (Geneză 3).

 

4. Cain și Abel

Adam și Eva au avut doi fii: Cain și Abel. Abel a devenit păstor, iar Cain agricultor. Pe ogoarele lui Cain a crescut mult grâu. Din acesta, el i-a adus lui Dumnezeu o jertfă ca mulțumire. Abel a jertfit unul din mieii săi. Lui Dumnezeu i-a plăcut jertfa lui Abel. Jertfa lui Cain nu a băgat-o în seamă. Atunci Cain s-a mâniat și s-a supărat. Dumnezeu i-a spus: «De ce ești mânios? De ce te uiți încruntat în jos? Dacă plănuiești lucruri bune, poți să privești pe oricine în ochi. Dacă pui la cale lucruri rele, atunci păcatul te pândește. El vrea să te sfâșie, dar tu poți să-l biruiești.»

Însă Cain i-a spus fratelui său: «Vino cu mine pe câmp». Când au ajuns pe câmp, Cain l-a ucis pe fratele său Abel. Dumnezeu l-a întrebat pe Cain: «Unde este Abel, fratele tău?». Cain i-a răspuns: «Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?». Atunci Dumnezeu i-a spus: «Ce ai făcut? Sângele fratelui tău s-a scurs în pământ. Nu mai poți rămâne agricultor, căci ogorul nu-ți va mai da nici un rod. Ți-ai pierdut patria. Fără odihnă trebuie să umbli dintr-un loc într-altul.»

Atunci Cain s-a văitat: «Pedeapsa mea este prea grea. Tu mă alungi de pe ogor și din preajma ta. Faci din mine un fugar fără țară. Oricine poate să mă ucidă.» Atunci Dumnezeu i-a făcut lui Cain un semn pe frunte pentru a-l ocroti (Geneză 4, 1-15).

 

5. Noe și potopul cel mare

Dumnezeu a văzut că oamenii, pe care El îi crease după chipul său, puneau la cale și săvârșeau din ce în ce mai multe rele. Pământul era plin de violență. De aceea lui Dumnezeu i-a părut rău că l-a făcut pe om. El a zis: «Vreau să îi nimicesc pe oamenii pe care i-am creat. Oamenii, animalele și tot ce trăiește pe pământ».

Noe îi rămăsese credincios lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu voia să-l salveze pe el și familia lui de la pedeapsă. Dumnezeu i-a spus lui Noe: «Fă-ți o ladă din lemn care să poată pluti pe apă ca o corabie mare. Căci voi trimite un potop năpraznic asupra pământului. Toate viețuitoarele vor pieri în apă. Numai tu și cei care vor fi cu tine în arcă veți fi salvați.»

Noe a început să construiască arca împreună cu fiii săi, exact așa cum spusese Dumnezeu. Ei au făcut multe încăperi în corabie pentru că trebuia să ia cu ei câte o pereche din toate animalele. Dumnezeu le spusese aceasta. Când arca a fost gata, Noe a adunat provizii. Apoi a intrat cu fiii săi și cu familiile lor în arcă. Ei au luat câte o pereche din toate animalele. Însuși Dumnezeu a închis ușa în urma lor.

Apoi a început să plouă. Apa se prăvălea din cer și inunda pământul. Urca din ce în ce mai sus. Animalele s-au înecat - și oamenii la fel. Păsările n-au mai găsit nici un pom pe care să se poată așeza. Astfel a murit tot ce viețuia pe pământ. Numai Noe și cei care erau cu el în arcă au supraviețuit potopului.

În sfârșit, după patruzeci de zile ce păreau nesfârșite, ploaia s-a oprit. Noe a dat întâi drumul unui corb. Dar acesta s-a întors curând la el. Apoi, o săptămână mai târziu, a dat drumul unui porumbel. Și el s-a întors. Abia un al doilea porumbel, căruia Noe i-a dat drumul să zboare după încă o săptămână, a adus în cioc la arcă o ramură de măslin. Curând după aceasta Dumnezeu i-a spus lui Noe: «Acum poți să ieși, tu și toți cei care au fost salvați împreună cu tine». Atunci ei au ieșit din arcă. Și oamenii și animalele. Pentru toți a început o viață nouă. Noe i-a mulțumit lui Dumnezeu și i-a adus o jertfă.

Dumnezeu i-a zis lui Noe: «Vreau să închei legământ pentru voi, pentru oameni și pentru toate animalele. În acest legământ puteți să trăiți voi și copiii voștri. Vă făgăduiesc că nu voi mai trimite vreun potop care să distrugă viața pe pământ» (Geneză 6-9).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire