pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Dumnezeu vorbește copiilor săi. Texte din Biblie
achizitionare: 01.06.2003

DIN CĂRȚILE NOULUI TESTAMENT

ISUS RĂMÂNE CU NOI

92. Despărțirea de ucenici

Au trecut patruzeci de zile de la Paști. În acest timp, Domnul s-a întâlnit cu ucenicii săi. Le-a spus: «Rămâneți în Ierusalim și așteptați pe Acela pe care vi-l va trimite Tatăl în ajutor. Ioan a botezat la Iordan cu apă. Voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt. Atunci veți fi martorii mei. Aici, în Ierusalim, și în toate țările până la marginile lumii».

După ce a spus toate acestea ucenicilor săi, a fost ridicat la cer. A venit un nor și l-a învăluit. Ucenicii au privit fascinați spre cer. Dar apoi le-au apărut doi bărbați în haine albe. Aceștia au spus: «Ce stați aici și vă uitați spre cer? Isus, care a plecat de la voi în cer, va veni înapoi. Voi îl veți recunoaște» (Fapte 1, 1-11).

 

93. Poporul nou al lui Dumnezeu: Biserica lui Isus Cristos

În ziua Rusaliilor, toți ucenicii lui Isus, bărbați și femei, erau adunați în aceeași casă. Ei îl așteptau pe Cel promis lor de Isus. Deodată, din cer a venit un vuiet puternic, o furtună mare care a umplut toată casa. Limbi de foc au apărut și s-au împărțit, așezându-se peste fiecare. Duhul Sfânt i-a umplut pe toți. Ei l-au lăudat pe Dumnezeu și l-au slăvit pe Isus Cristos, Fiul său.

Mulți oameni din țări îndepărtate veniseră la Ierusalim pentru Sărbătoare, în fața casei în care erau ucenicii, se îmbulzeau oamenii. Toți s-au speriat, căci fiecare auzea pe ucenicii lui Isus vorbind pe limba lui. Nedumeriți, își spuneau unul altuia: «Ce înseamnă aceasta?». Atunci Petru a început să vorbească. El a strigat: «Ascultați-mă! Vreau să vă explic. Aici și acum s-a împlinit ceea ce profetul Ioel vestise din partea lui Dumnezeu. La sfârșitul timpurilor, Dumnezeu va dărui tuturor oamenilor Duhul său. Amintiți-vă de Isus din Nazaret. El a venit trimis de Dumnezeu și a înfăptuit lucrările lui Dumnezeu. Voi ați trăit aceste lucruri. Dumnezeu l-a dat pe Fiul său, iar voi l-ați acuzat și ați lăsat să fie condamnat de romani. El a murit pe cruce, dar Dumnezeu l-a înviat din morți. Noi toți suntem martorii săi. Dumnezeu l-a înălțat. El este Mesia».

Cuvintele lui Petru au mișcat inimile multor oameni. Ei au întrebat: «Ce să facem, fraților?». Petru a răspuns: «Schimbați-vă viața! Primiți Botezul în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre. Atunci El vi-l va dărui pe Duhul Sfânt». Mulți l-au ascultat pe Petru și au primit Botezul. În acea zi au intrat trei mii de oameni în comunitatea lui Isus Cristos (Fapte 2).

 

94. A trăi cu Isus - a muri pentru El

Din acea zi, apostolii și-au început activitatea la Ierusalim. Ei vindecau bolnavi și dădeau mărturie despre viața și moartea lui Isus. Din ce în ce mai mulți oameni ajungeau la credință. Mai marii preoților și învățătorii lui Israel voiau ca oamenii să-l uite pe Isus. De aceea i-au arestat pe apostoli, i-au interogat și le-au interzis să învețe în numele lui Isus. Dar apostolilor nu le-a păsat de această opreliște. Ștefan, unul dintre primii diaconi, a fost ucis cu pietre. Dar înainte de a se prăbuși sub ploaia de pietre, el a strigat: «Văd cerul deschis, îl văd pe Fiul Omului. El șade de-a dreapta lui Dumnezeu. Doamne Isuse, primește-mă!».

În Ierusalim comunitatea lui Isus era prigonită. Toți cei care își mărturiseau credința erau alungați din oraș. Dar oriunde ajungeau, ei vesteau ceea ce făcuse Dumnezeu prin Isus Cristos pentru oameni. În toate localitățile înființau comunități noi (Fapte 2-8).

 

95. Paul, Apostolul neamurilor

Paul era un iudeu evlavios. El cunoștea Sfintele Scripturi, dar era convins că Isus nu putea fi Mântuitorul, ci doar înșela lumea. De aceea Paul mergea dintr-un oraș într-altul pentru a-i abate de la credința lor sau pentru a-i pedepsi pe aceia care îl mărturiseau pe Isus. Pe când mergea călare spre Damasc pentru a-i descoperi acolo pe creștini și a-i aduce legați la Ierusalim, a trăit o întâmplare care i-a schimbat întreaga viață. Lumină din cer l-a învăluit. El s-a prăbușit la pământ și a auzit un glas: «Pentru ce mă prigonești?».

Paul nu știa ce i se întâmpla. El a întrebat: «Cine ești, Doamne?». Și a auzit răspunsul: «Eu sunt Isus, pe care tu îl prigonești. Dar acum, ridică-te! Du-te în oraș! Acolo vei afla ce ai de făcut». Paul s-a dus la Damasc. Acolo l-a întâlnit pe Anania, un ucenic al lui Isus. Anania nu voia să creadă că Paul îl întâlnise pe Domnul și devenise ucenic. Dar Domnul i-a spus: «Eu l-am ales pe Paul. El trebuie să aibă grijă ca toate popoarele să cunoască numele meu». Atunci Anania l-a primit pe Paul în comunitate.

De atunci Paul n-a mai fost prigonitor al creștinilor, ci predicator al lui Cristos. În Damasc și în alte orașe, el vestea că Isus Cristos este Răscumpărătorul. Mergea din loc în loc și predica. Vorbea în casele de rugăciune ale evreilor. El a înființat comunități creștine. A lucrat pentru ca iudei și greci, oameni din toate popoarele pământului să facă parte din noul popor al lui Dumnezeu.

Paul a fost prigonit și alungat dintr-un oraș în altul până în Grecia. El a scris scrisori comunităților pe care le constituise. În aceste scrisori îndeamnă și încurajează comunitățile. Le arată ce înseamnă pentru omenire credința în Isus Cristos și ce înseamnă a trăi viața de creștin. În cele din urmă, Paul a fost arestat în Ierusalim și trimis sub pază la Roma. Acolo a fost condamnat și executat. El a murit pentru Isus Cristos (Fapte 9-28).

 

96. Paul scrie comunităților

«Isus a murit, a înviat și șade pe tron la dreapta lui Dumnezeu. El mijlocește pentru noi. Cine ne poate despărți de Cristos și de iubirea lui? Necazurile sau nevoile, foamea sau frigul, prigoana sau moartea? Toate acestea le învingem pentru că El ne iubește. Sunt sigur: nici o putere din lume nu ne poate despărți de El» (Romani 8, 38-39).

«Voi credeți în Isus Cristos; prin aceasta sunteți fiice și fii ai lui Dumnezeu. Voi sunteți botezați și faceți parte din comunitatea lui Isus Cristos. În această comunitate nu se mai întreabă dacă cineva este iudeu sau grec, sclav sau om liber, bărbat sau femeie - căci toți devin una în Cristos» (Galateni 3, 26-28).

«Bucurați-vă în toată vremea. Nu încetați să vă rugați. Mulțumiți pentru toate. Iată ce așteaptă Dumnezeu de la aceia care îl mărturisesc pe Isus Cristos. Fiți gata să primiți ceea ce vă spune Duhul. Cercetați totul, păstrați ce e bun. Păziți-vă de rău» (1 Tesaloniceni 5, 16-22).

«Iubirea lui Cristos nu ne dă răgaz. Noi ne-am dat seama: Unul a murit pentru toți, pentru ca cei vii să nu mai trăiască pentru sine, ci pentru Acela care a murit și a înviat pentru ei» (2 Corinteni 5, 14-15).

«Fraților preaiubiți! Bucurați-vă, ascultați de povețe, nu vă certați unul cu altul și trăiți în pace! Atunci Dumnezeul iubirii și al păcii va fi cu voi. Harul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu voi toți» (2 Corinteni 13, 11.13).

 

97. Noi nu trăim ca cei care nu au speranță

Dumnezeu dăruiește viața. Tot ce este viu are viață prin El. Însă viața noastră durează șaptezeci de ani, iar dacă cineva e în putere, ajunge la optzeci. Cea mai mare parte este trudă și supărare. Iute, așa cum zboară o pasăre, așa trece și viața (Psalmul 90, 10).

Toți oamenii trebuie să moară. Ei se întreabă: este moartea mai puternică decât Dumnezeu? Dar cei care au credință sunt siguri că viața lui Dumnezeu este mai tare ca moartea. Dragostea lui nu părăsește pe nimeni. Cineva spune în rugăciune ceea ce speră mulți: «Tu nu mă lași pradă iadului; Tu nu-l lași pentru totdeauna în mormânt pe acela care se încrede în tine. Tu îmi arăți drumul spre Viață. La tine găsesc bucurie din plin. Mâna ta dreaptă mă ocrotește în toată vremea» (Psalmul 16, 10-11).

Apostolul Paul scrie: «Fraților, nu-i jeliți pe morții voștri, așa cum fac ceilalți care nu au speranță. Căci dacă Isus a murit și a înviat - și aceasta noi o credem cu tărie -, atunci Dumnezeu îi va aduce la sine și pe cei răposați, prin Isus și împreună cu El» (1 Tesaloniceni 4, 13-14).

Profeții lui Israel vorbesc despre «Ziua Domnului». Ei se referă la ziua în care toate puterile pământești vor trece, deoarece vine Dumnezeu să-și adune poporul și să-și instaureze domnia. «Ziua Domnului» este «Ziua de apoi» a lumii noastre trecătoare. În ea Dumnezeu va transforma creația împreună cu orânduirile ei nedrepte, cu păcatele și suferințele ei:

«În ziua aceea cerul se va topi în foc, iar elementele vor arde în flăcări. Atunci noi așteptăm, așa cum a făgăduit Dumnezeu, un cer nou și un pământ nou, în care locuiește dreptatea» (2 Petru 3, 12-13).

Ucenicii lui Isus sunt nerăbdători. Ei îl întreabă: «Spune-ne, când începe împărăția lui Dumnezeu?». Isus le răspunde: «Nimeni nu cunoaște ziua și ora, nici măcar îngerii din cer. Și nici Fiul, ci numai Tatăl» (Matei 24, 36; Marcu 13, 32).

«Un lucru puteți face: să vegheați, căci nu știți în care zi vine Domnul vostru» (Matei 24, 42).

Când Domnul Creației va veni și o va desăvârși, îi va judeca pe cei vii și pe cei morți. La această judecată oamenii vor recunoaște că există un singur Domn și o singură Iubire. Ei vor recunoaște că există o singură nefericire: nefericirea de a fi îndepărtat din comuniunea cu El; și că există numai o fericire: fericirea vieții în comuniune cu El.

Apostolul Paul scrie: «Dumnezeu nu ne-a hărăzit judecății mâniei sale, ci să ajungem prin Isus Cristos, Domnul nostru, la mântuire. El a murit pentru noi, pentru ca noi să trăim uniți cu El» (1 Tesaloniceni, 5, 9-10).

Isus i-a spus unui tată care își jelea copilul mort: «Nu te teme, crede numai!» (Marcu 5, 36).

 

98. Lumea cea nouă a lui Dumnezeu

Într-o vedenie, Ioan contemplă lumea nouă a lui Dumnezeu. El scrie: «Am văzut un cer nou și un pământ nou. Cerul dintâi, pământul cel vechi și marea nu mai existau. Am văzut noul Ierusalim coborând de la Dumnezeu, din cer. Și am auzit un glas puternic care striga: 'Iată, de acum înainte Dumnezeu locuiește între oameni. Ei vor fi poporul său, iar El va rămâne pentru totdeauna cu ei. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Nu va mai fi moarte, nici tristețe, nici jale și nici lipsă. Ce a fost până acum a trecut'. Iar Cel care ședea pe tron a strigat: 'Iată, acum Eu fac toate noi'.

Da! Vino, Doamne Isuse! (Apocalips 21, l-5).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire