pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Dumnezeu vorbește copiilor săi. Texte din Biblie
achizitionare: 01.06.2003

DIN CĂRȚILE NOULUI TESTAMENT

A MURIT - A FOST ÎNMORMÂNTAT - A ÎNVIAT

78. Isus merge de Paști la Ierusalim

Cu puține zile înainte de sărbătoarea Paștelui, Isus le-a zis celor doisprezece apostoli: «Mergem acum la Ierusalim. Acolo voi fi dat pe mâna marilor preoți și a cărturarilor. Ei mă vor osândi la moarte și mă vor preda romanilor. Aceia mă vor batjocori, mă vor scuipa, mă vor biciui și mă vor ucide. Dar după trei zile voi învia» (Marcu 10, 32-34).

Când au ajuns în apropierea orașului, Isus a trimis doi ucenici înainte: «Mergeți în sat. Acolo veți vedea un măgăruș pe care nu a călărit încă nimeni. Dezlegați-l și aduceți-l la mine. Dacă cineva vă întreabă: 'Ce faceți aici?', atunci spuneți: 'Domnul are nevoie de măgăruș și îl va da înapoi curând'». Cei doi s-au dus în sat. Au găsit toate așa cum spusese Isus. Au dus măgărușul la Isus.

Isus a mers călare pe măgăruș, până la Ierusalim. Oamenii care erau cu ei pe drum și-au întins hainele ca pe un covor de preț în fața lui. Au rupt ramuri din tufe și le-au așezat pe drum. Mulțimea care mergea cu Isus striga tare: «Osana! Să fie lăudat! El vine în numele lui Dumnezeu. Slăvită să fie împărăția părintelui nostru David! Astăzi ea se înfăptuiește. Osana în înaltul cerului!» (Marcu 11, 1-10).

 

79. Ucenicul Iuda își trădează Stăpânul

Cu două zile înainte de sărbătoarea Paștelui, s-au adunat marii preoți și cărturarii. Ei căutau un prilej de a-l prinde prin vicleșug pe Isus, de a-l aresta și de a-l omorî. Ei și-au spus unul altuia: «Nu trebuie să se întâmple la Sărbătoare, căci atunci s-ar putea răscula oamenii».

Unul dintre cei doisprezece apostoli, Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoți și le-a spus: «Eu sunt gata să-l dau pe Isus pe mâna voastră». Le-a plăcut să audă aceasta și i-au promis o răsplată - treizeci de arginți. De atunci Iuda căuta o ocazie prielnică pentru a-l vinde pe Isus (Marcu 14, 1-2.10-11).

 

80. Cina de pe urmă - sau Cina cea de Taină

În ziua în care iudeii tăiau mielul de Paști, Isus a spus lui Petru și lui Ioan: «Mergeți în oraș. Acolo veți întâlni un bărbat care duce un ulcior cu apă. Urmați-l până intră într-o casă. întrebați-l pe stăpânul acelei case în numele meu: 'Unde este o încăpere în care aș putea să cinez cu ucenicii mei?'. El vă va arăta o cameră». Cei doi s-au dus și au găsit toate așa cum le spusese Isus. Au pregătit ospățul pascal.

Seara, Isus s-a așezat cu apostolii săi la masă. El a zis: «Mi-a fost foarte dor ca înaintea pătimirii mele să mănânc cu voi acest ospăț de Paști. Vă spun: nu-l voi mai mânca, până când nu va veni împărăția lui Dumnezeu». El a luat pâinea, a mulțumit, a frânt-o, a în-tins-o ucenicilor și a spus: «Luați și mâncați din aceasta toți: acesta este Trupul meu, care va fi dat pentru voi».

Tot astfel, după masă, a luat potirul, a mulțumit iarăși, l-a întins ucenicilor săi și a spus: «Luați și beți din acesta toți! Acesta este potirul noului și veșnicului Legământ, Sângele meu, care va fi vărsat pentru voi toți întru iertarea păcatelor. Faceți aceasta în amintirea mea» (Luca 22, 7-20).

 

81. Semnul distinctiv al ucenicilor lui Isus

După cină, Isus le-a arătat ucenicilor săi cum îi iubește El și cum trebuie să se iubească ei unii pe alții. Isus s-a ridicat și și-a legat un ștergar la brâu. Apoi a umplut un vas cu apă și a început să spele picioarele ucenicilor săi. Simon Petru nu a vrut să primească acest serviciu. El a protestat: «Tu, Doamne, vrei să-mi speli mie picioarele?». Isus i-a răspuns: «Vei înțelege mai târziu ce îți fac Eu astăzi». Petru s-a împotrivit: «Niciodată nu îmi vei spăla Tu picioarele!». Dar Isus a zis: «Dacă Eu nu-ți fac acest serviciu, Tu nu ești al meu». Atunci Petru a spus: «Doamne, atunci nu-mi spăla numai picioarele, ci și mâinile și capul!».

Mai târziu, când Isus s-a așezat din nou la masă, a zis: «Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi mă numiți Învățător și Domn, și aveți dreptate. Eu sunt Domnul și Învățătorul vostru. Așa cum Eu v-am spălat picioarele, așa să slujiți și voi unul altuia și să vă spălați unii altora picioarele. Eu v-am dat un exemplu. Iubiți-vă unul pe altul. Așa cum Eu v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți unul pe altul. Acesta să fie semnul vostru distinctiv: dacă vă iubiți astfel unul pe altul, oricine va vedea că voi sunteți ucenicii mei. Cea mai mare dragoste o are acela care moare pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii mei. Faceți ceea ce vă poruncesc».

Isus a mai zis: «Nu voi mai fi mult timp cu voi. Dar nu vă fie teamă. Credeți în Dumnezeu și credeți în mine. Eu mă duc la Tatăl. Vă pregătesc un loc la El. Apoi mă voi întoarce și vă voi lua la mine. Veți fi pentru totdeauna cu mine. Îl voi ruga pe Tatăl să vă trimită un ajutor puternic, pe Duhul Sfânt. El este Duhul Adevărului. El vă va aduce aminte de toate câte vi le-am spus Eu» (Ioan 13-15).

 

82. Isus se roagă pe muntele Măslinilor

După cină, Isus s-a dus într-o grădină pe muntele Măslinilor. Ucenicii săi au mers cu El. Când au ajuns acolo, Isus le-a spus: «Rugați-vă ca să rămâneți tari în ispită!». Apoi Isus a intrat în grădină, El singur. Acolo a îngenuncheat și s-a rugat: «Tată, dacă Tu vrei, poți să mă cruți de suferință și moarte. Dar voința ta să se împlinească, nu a mea».

În frica sa de moarte, Isus s-a rugat atât de stăruitor, încât sudoarea sa era ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ. În sfârșit, s-a ridicat și s-a întors la ucenicii săi. Ei dormeau, căci frica și îngrijorarea îi copleșiseră. Isus le-a zis: «Cum puteți să dormiți? Treziți-vă și rugați-vă ca să vă puteți împotrivi încercărilor ce vor veni!».

Pe când Isus mai vorbea cu ucenicii săi, niște oameni au pătruns în grădină. Iuda Iscarioteanul era în fruntea lor. El s-a dus către Isus și a vrut să-i dea o sărutare în semn de salut. Isus a întrebat: «Iuda, vrei să mă trădezi cu această sărutare?». Când ucenicii au înțeles că oamenii aceia voiau să-l aresteze și să-l ia cu ei pe Isus, au întrebat: «Doamne, să te apărăm?». Unul dintre ei și-a scos sabia și i-a tăiat unui servitor al Marelui Preot urechea dreaptă. Isus însă i-a oprit: «Încetați!». El a atins urechea celui rănit și l-a vindecat. Apoi a spus oamenilor înarmați: «Ați adus cu voi săbii și ciomege ca să mă prindeți. Nu am fost zi de zi la voi în Templu? De ce nu ați îndrăznit să faceți acolo ceva împotriva mea? Dar acum a sosit ceasul vostru; acum întunericul are puterea» (Luca 22, 39-53).

 

83. Petru își tăgăduiește Stăpânul

Ceata de oameni înarmați l-a prins pe Isus și l-a dus în casa Marelui Preot. Petru a așteptat un timp, apoi s-a dus după ei. În curte ardea un foc și Petru s-a așezat lângă cei care se încălzeau în jurul focului. O slujnică l-a văzut pe Petru și l-a recunoscut: «Și tu ești dintre cei care țin cu Isus?». Petru, însă, a tăgăduit și a spus: «Nu-l cunosc». Curând după aceasta, l-a recunoscut altcineva: «Tu ești dintre ucenicii lui Isus!». Petru a tăgăduit din nou: «Nu, nicidecum!».

După un ceas, a spus un al treilea: «Tu ai fost împreună cu el; și tu ești de fel din Galileea!». Petru a susținut cu tărie: «Nu știu despre ce vorbești». În clipa aceea a cântat un cocoș. Atunci Petru și-a amintit că Isus îi spusese: «Înainte de a cânta dimineața cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori». Petru s-a ridicat și a ieșit afară. A plâns amarnic (Luca 22, 54-62).

 

84. Isus în fața Marelui Sfat

Dimineața s-au adunat bătrânii poporului, mai marii preoților și învățații legii. Au pus să fie adus Isus și i-au cerut: «Dacă tu ești Mântuitorul pe care Dumnezeu l-a promis poporului său, atunci spune-ne!». Isus a răspuns: «Chiar dacă v-o spun, voi tot nu mă veți crede. Iar dacă Eu vă întreb, voi nu-mi veți răspunde. Dar de acum înainte Fiul Omului va ședea la dreapta lui Dumnezeu». Atunci ei l-au întrebat: «Deci Tu ești Fiul lui Dumnezeu?». Isus a răspuns: «Chiar voi o spuneți: Eu sunt». Toți au strigat atunci: «Nu avem nevoie de martori împotriva lui. Noi toți am auzit ce a spus» (Luca 22, 66-71).

 

85. Judecata în fața lui Pilat

Conducătorii poporului l-au dus pe Isus la guvernatorul roman Ponțiu Pilat. Ei l-au acuzat: «Ațâță poporul! Pretinde că el ar fi Mântuitorul, Regele!». Pilat l-a întrebat pe Isus: «Ești tu rege?». Isus i-a răspuns: «Împărăția mea nu este din lumea aceasta. Altfel slujitorii mei ar lupta pentru mine. Eu sunt rege și am venit în lume ca să dau mărturie pentru Adevăr. Oricine ține la Adevăr aude ce spun Eu». Atunci Pilat a întrebat: «Ce este Adevărul?».

Acelora care îl acuzau pe Isus, Pilat le-a spus: «Eu nu găsesc nici un motiv ca să-l declar vinovat. În fiecare an, de sărbătoarea Paștelui, vă eliberez pe unul dintre cei închiși. Vreți ca de acest Paște să-i dau drumul regelui iudeilor?». Atunci ei au strigat: «Nu pe Isus! Eliberează-l pe Baraba!». Baraba era un tâlhar. Deci Pilat l-a eliberat pe Baraba și a poruncit ca Isus să fie biciuit. Soldații au împletit o coroană de spini și i-au apăsat-o pe cap. I-au pus o mantie roșie pe umeri și și-au bătut joc de El: «Te salutăm, rege al iudeilor!». Și îl loveau peste față.

Pilat l-a dus pe Isus afară la acuzatorii lui și a spus: «Iată omul!». Ei însă au strigat: «Să fie răstignit!». Pilat a zis: «Atunci luați-l voi și răstigniți-l! Eu nu găsesc nici un motiv pentru a-l osândi». Dar ei s-au împotrivit: «Noi avem o lege după care el trebuie să moară. Doar el însuși a spus despre sine că este Fiul lui Dumnezeu». Atât au insistat pe lângă Pilat, încât acestuia i s-a făcut frică și l-a condamnat pe Isus la moartea pe cruce (Ioan 18, 28 - 19, 16).

 

86. Isus moare pe cruce

Isus și-a purtat crucea până în afara orașului, pe un deal care se cheamă Golgota. Acolo l-au pironit pe cruce. Cu El au fost executați doi răufăcători. Crucile lor stăteau la stânga și la dreapta crucii lui Isus. Pilat a pus să fie fixată o inscripție pe crucea lui Isus: «Acesta este Isus din Nazaret, Regele iudeilor». Mai marii preoților s-au supărat pentru aceasta și i-au spus lui Pilat: «Schimbă inscripția și scrie: 'El a pretins că este regele iudeilor'». Dar Pilat a refuzat: «Ceea ce am scris rămâne scris».

Lângă crucea lui Isus stăteau patru femei: mama sa, sora mamei sale, soția lui Cleofa și Maria din Magdala. Ucenicul pe care îl iubea Isus stătea lângă mama lui. Când Isus i-a văzut, i-a spus mamei sale: «El este de acum înainte fiul tău». Ucenicului i-a zis: «Ea este de acum înainte mama ta». De atunci, ucenicul a luat-o pe Maria la sine și a avut grijă de ea.

Isus știa că împlinise toate. A spus: «Totul s-a săvârșit!». Apoi a lăsat capul în jos și a murit (Ioan 19, 17-30).

 

87. Isus este înmormântat

Iosif din Arimateea era un om influent. El făcea parte din Marele Sfat al iudeilor, dar aștepta și el să vină împărăția lui Dumnezeu. El s-a dus seara la Pilat și l-a rugat: «Îngăduie-mi să iau jos de pe cruce trupul lui Isus și să-l înmormântez». Pilat i-a dat voie lui losif să înmormânteze trupul lui Isus. Iosif a cumpărat o pânză de in, a luat de pe cruce trupul lui Isus, l-a înfășurat în pânză și l-a așezat într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare în fața intrării în mormânt. Două femei, Maria din Magdala și Maria, mama lui Ioset, priveau ce face și au văzut unde a așezat trupul lui Isus (Marcu 15, 42-47).

 

88. Mesajul îngerului

După ce a trecut sâmbăta, Maria din Magdala, Maria, mama lui lacob, și Salome au cumpărat ulei aromat. Voiau să meargă la mormânt ca să ungă trupul lui Isus. Dis-de-dimineață, la răsăritul soarelui, au ajuns la mormânt. Pe drum se întrebau una pe alta: «Cine ne va da la o parte piatra de la intrarea în mormânt?».

Când au ajuns la mormânt, ele au văzut că piatra fusese dată la o parte. Femeile au intrat în mormânt și au văzut, șezând în partea dreaptă, un bărbat în haine albe. Atunci ele s-au speriat foarte tare. Îngerul, însă, le-a zis: «Nu vă speriați! Voi îl căutați pe Isus din Nazaret, care a murit pe cruce. Nu este aici. A înviat. Priviți, în locul acesta a zăcut trupul său. Duceți-vă înapoi și spuneți ucenicilor lui, și mai ales lui Petru, că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veți vedea, așa cum v-a spus El». Atunci femeile s-au întors și au fugit de la mormânt, pline de neliniște și spaimă. Nu au povestit nimănui despre aceasta, căci se temeau (Marcu 16, l-8).

 

89. Doi ucenici îl întâlnesc pe Cel înviat

În aceeași zi, doi ucenici se aflau pe drum. Ei mergeau de la Ierusalim la Emaus. Pe drum vorbeau despre tot ce se întâmplase în Ierusalim. Atunci a venit Isus și a mers cu ei. Dar cei doi nu l-au recunoscut. El i-a întrebat: «Despre ce vorbiți?». Cei doi s-au oprit plini de tristețe. Unul dintre ei, Cleofa, a întrebat: «Chiar nu știi ce s-a întâmplat în Ierusalim?». Străinul a răspuns: «Ce vrei să spui?».

Cei doi ucenici au povestit: «Vorbim despre Isus din Nazaret. El era un profet. Vorbea și făptuia cu putere în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. El a fost condamnat la moarte și executat. Noi sperasem că El este Mântuitorul. Și acum, iată, este deja a treia zi de când s-au întâmplat toate acestea. Astăzi, în zori, câteva femei din cercul ucenicilor s-au dus la mormânt. Ele nu i-au găsit trupul. Susțin că ar fi văzut un înger și ar fi aflat de la trimisul lui Dumnezeu că Isus trăiește. După aceasta, câțiva ucenici s-au dus la mormânt. Ei au găsit toate așa cum povestiseră femeile. Pe Isus, însă, nu l-au văzut».

Atunci străinul le-a spus celor doi ucenici: «Voi nu înțelegeți ce se întâmplă? Nu puteți avea încredere în cuvântul profeților? Mesia trebuia să pătimească toate acestea, de aceea Dumnezeu îi dă slavă, putere și viață». Și El le-a explicat ce stătea scris în Sfintele Scripturi despre Mesia. În sfârșit, cei trei drumeți au ajuns în satul Emaus. Isus s-a făcut că vrea să meargă mai departe. Atunci cei doi ucenici au insistat pe lângă El: «Rămâi cu noi! Se face seară. Ziua se sfârșește».

Isus a intrat cu ei în casă și a rămas cu ei. Mai târziu, când stăteau la masă, a luat pâinea. A rostit binecuvântarea, a frânt pâinea și le-a dat-o. Atunci celor doi li s-au deschis ochii și l-au recunoscut pe Domnul. Dar după aceea nu l-au mai văzut. Cei doi și-au spus unul altuia: «Nu ne ardea oare inima când El ne lămurea cuvântul lui Dumnezeu?».

Încă în aceeași noapte, cei doi ucenici au pornit înapoi spre Ierusalim. Acolo erau adunați cei unsprezece apostoli cu mulți ucenici. Ei au spus celor doi: «Este adevărat! Domnul a înviat! S-a întâlnit cu Petru». Atunci cei doi au povestit ce li se întâmplase în drumul spre Emaus și cum l-au recunoscut pe Isus când a frânt pâinea pentru ei (Luca 24, 13-35).

 

90. Întâlnirea din Ierusalim

Ucenicii erau adunați în Ierusalim. Ei se temeau și de aceea încuiaseră toate ușile. Deodată, Isus a fost cu ei și le-a spus: «Pacea să fie cu voi!». Apoi le-a arătat rănile de la mâini. Când ucenicii l-au recunoscut pe Domnul lor, s-au bucurat. Isus le-a spus a doua oară: «Pacea să fie cu voi! Așa cum m-a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit Eu pe voi». El le-a mai zis: «Primiți-l pe Duhul Sfânt! Cui veți ierta păcatele, le vor fi iertate de Dumnezeu. Cui nu le veți ierta, nu le vor fi iertate» (Ioan 20, 19-23).

 

91. Domnul își trimite vestitori la toate popoarele

Cei unsprezece apostoli s-au dus în Galileea, pe muntele unde le spusese Domnul să vină. Acolo l-au văzut pe Isus. Ei au căzut la picioarele lui. Dar unii se mai îndoiau de El. Isus s-a apropiat de ei și le-a spus: «Tatăl mi-a dat toată puterea - în cer și pe pământ. Cu această putere vă trimit Eu pe voi. Mergeți la toate popoarele. Faceți din toți oamenii ucenicii mei. Botezați-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Învățați-i și spuneți-le totul ca ei să poată trăi așa cum v-am arătat Eu vouă. Puteți fi siguri: Eu nu vă voi lăsa singuri. Rămân cu voi până la sfârșitul lumii» (Matei 28, 16-20).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire