pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Dumnezeu vorbește copiilor săi. Texte din Biblie
achizitionare: 01.06.2003

DIN CĂRȚILE NOULUI TESTAMENT

ISUS ÎNVAȚĂ: DESPRE VIAȚA CU DUMNEZEU ȘI CU OAMENII

68. Cui dăruiește Dumnezeu viață veșnică?

Un om care cunoștea bine învățăturile date de Moise a vrut să-l pună la încercare pe Isus. L-a întrebat: «Ce trebuie să fac pentru a dobândi viața veșnică?». La rândul lui, Isus l-a întrebat: «Ce stă scris despre aceasta în Sfânta Scriptură?». Învățătorul a răspuns: «Să-l iubești pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul și din toate puterile tale. Și: iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți». «Așa este, a spus Isus. Dacă împlinești acestea, vei dobândi viața veșnică». Dar învățătorul legii nu s-a arătat mulțumit cu atât. El a întrebat: «Cine este aproapele meu?».

Atunci Isus a povestit: «Un om mergea de la Ierusalim la Ierihon. Pe drum a fost atacat de bandiți. Ei i-au luat tot, l-au bătut și l-au lăsat aproape mort. Pe același drum a venit și un preot. El a văzut rănitul și a mers mai departe. A trecut pe acolo și un levit, l-a văzut și nu s-a oprit. În sfârșit, a venit și un om din Samaria - un străin. El a văzut rănitul și i s-a făcut milă. S-a apropiat de el, i-a spălat rănile și i le-a pansat. Apoi l-a așezat pe animalul său și l-a dus la un han. Acolo s-a ocupat de el. Înainte de a-și continua drumul, a doua zi dimineața, i-a dat hangiului bani și i-a zis: 'Ai grijă de rănit! Dacă cheltuiești mai mult cu el, îți voi plăti când voi trece pe aici la întoarcere'».

Isus l-a întrebat pe învățat: «Ce părere ai? Care dintre cei trei s-a purtat ca aproapele acelui om?». Învățatul a răspuns: «Acela care a fost milostiv». Isus i-a zis: «Du-te și fă ca el» (Luca 10, 25-37).

 

69. Pe cine va primi Dumnezeu în împărăția sa?

Isus a spus odată: «Când Fiul Omului va veni din nou, el va aduna toate popoarele, îi va judeca pe oameni și îi va despărți așa cum păstorul desparte oile de capre. Pe unii îi va aduna de-a dreapta sa, iar pe ceilalți de-a stânga sa.

Celor care stau la dreapta le va spune: 'Veniți încoace! Tatăl vă binecuvântează. Voi veți trăi în împărăția lui; ea a fost pregătită de la început pentru voi. Deoarece când am fost flămând, voi mi-ați dat de mâncare. Când am fost însetat, voi mi-ați dat să beau. Când nu aveam patrie și nici adăpost, voi m-ați primit. Când am fost gol, voi mi-ați dat îmbrăcăminte. Când am fost în închisoare, voi ați venit la mine'. Atunci, toți cei care stau de-a dreapta vor întreba: 'Doamne, când am făcut noi toate acestea?'. El le va răspunde: 'Vă spun: ce ați făcut pentru unul dintre cei mai mici frați ai mei, pentru mine ați făcut'.

Acelora care stau de-a stânga le va spune: 'Ce nu ați făcut pentru unul din cei mai mici frați ai mei, mie nu mi-ați făcut'» (Matei 25, 31-45).

 

70. Despre greșeala unui țăran bogat

Isus le atrăgea atenția tuturor celor care erau cu El: «Băgați de seamă și feriți-vă să nu ajungeți lacomi! Căci nici un bogătaș nu-și poate asigura el însuși viața». Și le-a spus o poveste: «Ogoarele unui om bogat au dat recoltă îmbelșugată. El se gândea: 'Ce să fac cu ea?'. Nu știa unde să pună atâta grâu. În sfârșit, i-a venit o idee. Și-a zis: 'Îmi voi dărâma hambarele și voi construi altele mai mari. Acolo voi pune grâul și toate celelalte provizii. Atunci pot să fiu sigur și să-mi spun: Acum nu mai trebuie să duc grijă de nimic. Aceste provizii ajung pentru mulți ani. Nu mai trebuie să muncesc. Pot să mănânc, să beau și să mă bucur de viață'. Dumnezeu însă i-a spus acelui om: 'Om fără minte! Chiar în noaptea aceasta vei muri. La ce-ți folosesc atunci proviziile?'». Isus a zis: «Așa se întâmplă cu toți oamenii care își adună bogății pentru sine, dar nu se îmbogățesc în fața lui Dumnezeu» (Luca 12, 15-21).

 

71. Despre oaia pierdută

Mulți vameși și păcătoși au venit la Isus. Ei îl ascultau. Fariseii și învățații legii erau supărați de aceasta și au zis: «Are de-a face cu păcătoșii! Ba mai și mănâncă împreună cu ei!».

Atunci Isus le-a spus o poveste. A zis: «Închipuiți-vă un om care are o sută de oi. Dacă se rătăcește o oaie, nu va lăsa el pe câmp pe cele nouăzeci și nouă și o va căuta pe cea pierdută până când o va găsi? Când o găsește, se bucură. O aduce înapoi pe umeri. Apoi, când ajunge acasă, le spune prietenilor și vecinilor: 'Bucurați-vă cu mine! Oaia mea era pierdută și am găsit-o!'». Isus a spus: «Așa este în cer, la Dumnezeu. El se bucură pentru fiecare păcătos care își schimbă viața» (Luca 15, l-7).

 

72. Despre Păstorul cel bun

Isus a zis: «Eu sunt Păstorul cel bun. Un păstor bun este gata să moară pentru oile sale. Un păstor care lucrează numai pentru plată fuge atunci când vede lupul venind. Astfel, lupul poate să sfâșie oile și să risipească turma. El fuge fiindcă ține numai la plată și nu la oi. Eu sunt Păstorul cel bun. Cunosc oile mele și ele mă cunosc pe mine. Eu sunt gata să mor pentru oile mele».

Iudeii care au auzit aceste cuvinte ziceau unii către alții: «Un duh rău vorbește din el. Nu știe ce spune!». Alții se gândeau: «Un îndrăcit nu ar vorbi așa cum vorbește el. Cum poate un duh rău să vindece bolnavi?» (Ioan 10, 11-14; 19-21).

 

73. Despre un tată și cei doi fii ai săi

Isus a povestit: «Un om avea doi fii. Cel mic a zis: 'Tată, dă-mi partea mea de moștenire!'. Atunci tatăl și-a împărțit averea. Cel mai tânăr a luat tot ce primise și a plecat în străinătate. El voia să guste viața din plin și și-a cheltuit toți banii fără socoteală. După ce a risipit totul, a venit o foamete mare. Tânărului îi mergea tare rău. El s-a dus la un țăran și i-a cerut de lucru. Acesta l-a trimis la câmp să-i păzească porcii, îi era foame și ar fi mâncat bucuros ceea ce primeau porcii. Dar nimeni nu-i dădea. Atunci s-a gândit și și-a zis: 'Tatăl meu are mulți lucrători. Ei au mâncare îndeajuns. În loc să mor aici de foame, vreau să mă întorc la tatăl meu. Îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și împotriva ta. Lasă-mă să lucrez pentru tine ca argat'.

Tatăl l-a văzut de departe venind. I-a fost milă de fiul său, i-a alergat în întâmpinare și l-a îmbrățișat. Fiul i-a spus: 'Tată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și împotriva ta. De aceea nu mai merit să fiu fiul tău'. Dar tatăl i-a spus: 'Trebuie să dau o petrecere și să ne veselim. Fiul meu era mort, iar acum trăiește. Era pierdut, iar acum s-a întors acasă'.

Când fiul cel mare a venit de la câmp, a auzit muzică și veselie mare. A întrebat pe o slugă: 'Ce înseamnă aceasta?'. Sluga i-a răspuns: 'Fratele tău s-a întors acasă. Tatăl tău dă o petrecere de bucurie că și-a redobândit fiul'. Atunci fiul cel mare s-a mâniat. N-a vrut să intre în casă. Tatăl său a venit afară la el și a vrut să-i explice totul. Dar fiul i-a reproșat tatălui: 'În toți acești ani eu am lucrat pentru tine. Cu toate acestea nici măcar o singură dată nu mi-ai dat un ied ca să-mi pot chema prietenii la o petrecere'. Tatăl i-a răspuns: 'Tu ești fiul meu. Ești mereu cu mine. Tot ce am este și al tău. Dar astăzi nu putem decât să ne veselim și să petrecem. Căci fratele tău era mort, iar acum trăiește. Era pierdut, iar acum s-a întors acasă» (Luca 15, 11-32).

 

74. Cerșetorul și bogătașul

A fost odată un om bogat. El purta cele mai de preț haine și avea tot ce își dorea. În fața porții sale zăcea un sărac numit Lazăr. Lazăr era într-o stare jalnică. Tot trupul îi era plin de bube. Era așa de flămând încât ar fi mâncat bucuros firimiturile care cădeau de pe masa omului bogat. Câinii vagabonzi veneau și îi lingeau rănile.

Când Lazăr a murit, a venit un înger și l-a dus la Abraham, în cer. A murit și bogatul și a fost înmormântat. În lăcașul morților suferea chinuri mari. Când a privit în sus, l-a văzut pe Abraham. L-a văzut și pe Lazăr în brațele lui Abraham. Atunci el a strigat «Părinte Abraham, ai milă de mine! Trimite-l aici pe Lazăr să-și înmoaie degetul în apă și să-mi răcorească limba. Sufăr cumplit în acest foc». Dar Abraham i-a răspuns: «Adu-ți aminte! În toată viața ta ai avut tot ce ți-ai dorit. Lazăr - dimpotrivă. De aceea el este acum mângâiat. Între noi și voi este o prăpastie adâncă. Nimeni de aici nu poate să vină la voi, sau de la voi la noi».

Atunci bogatul s-a rugat: «Părinte, te rog, trimite-l pe Lazăr în casa tatălui meu. Să îi avertizeze pe cei cinci frați ai mei, ca să nu ajungă și ei în acest loc de chin». Abraham a răspuns: «Ei au învățăturile lui Moise și ale profeților. Nu au decât să le respecte». Bogatul s-a rugat încă o dată: «Desigur, ei au învățăturile lui Moise și ale profeților, dar dacă ar veni la ei unul dintre cei morți, ei și-ar schimba viața». La aceasta, Abraham a spus: «Dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nu se vor lăsa convinși nici dacă învie cineva din morți» (Luca 16, 19-31).

 

75. Despre un om încrezut și un vameș

Isus a întâlnit odată câțiva farisei. Ei socoteau că împlinesc toate poruncile lui Dumnezeu și de aceea îi pot disprețui pe ceilalți oameni. Isus le-a povestit o întâmplare:

«Doi oameni au mers la Templu ca să se roage. Unul era fariseu. Celălalt era vameș. Fariseul a mers în față și s-a rugat: 'Dumnezeule, îți mulțumesc că sunt mai bun decât ceilalți. Nu jecmănesc, nu înșel pe nimeni, sunt credincios soției mele și nici nu sunt ca vameșul acesta. Postesc de două ori pe săptămână și dau a zecea parte din veniturile mele pentru Templu'. În schimb vameșul a rămas în picioare, în spate. Și-a plecat capul, și-a bătut pieptul și s-a rugat: 'Dumnezeule, sunt un păcătos. Îndură-te de mine!'». Isus a zis: «Adevăr vă spun: acest vameș s-a dus acasă iertat de Dumnezeu. Celălalt nu» (Luca 18, 9-14).

 

76. Un orb crede

Isus a ajuns în apropierea orașului Ierihon. Acolo un cerșetor orb ședea pe marginea străzii. Când acesta a simțit că treceau mult mai mulți oameni decât de obicei, a întrebat: «Ce se petrece?». I s-a spus că Isus din Nazaret a venit în oraș. Atunci orbul a început să strige: «Isuse, fiul lui David, îndură-te de mine!». Oamenii care mergeau în fața lui Isus s-au răstit la orb: «Taci! Potolește-te!». Dar el a strigat și mai tare: «Fiul lui David! Fie-ți milă de mine!».

Isus s-a oprit și a pus să fie adus orbul. Când acesta s-a aflat în fața lui, Isus l-a întrebat: «Ce vrei? Ce să fac pentru tine?». Orbul a răspuns: «Doamne, aș vrea să pot vedea». Isus a zis: «Poți să vezi. Credința ta te-a vindecat». Din acea clipă, orbul a putut să vadă. El mergea cu Isus și îl lăuda pe Dumnezeu. Și toți ceilalți care se aflau acolo îl lăudau pe Dumnezeu (Luca 18, 35-43).

 

77. Zaheu își schimbă viața

Isus trecea prin orașul Ierihon. Acolo trăia Zaheu, mai-marele vameșilor. Era foarte bogat. Ar fi vrut să-l vadă pe Isus, dar mulțimea de oameni nu-l lăsa să treacă. Zaheu era un om mic de statură. De aceea a fugit înainte, spre un loc pe unde trebuia să treacă Isus. Acolo s-a urcat într-un copac. Când Isus a ajuns în locul acela, s-a oprit, s-a uitat în sus și a spus: «Zahee, coboară! Astăzi vreau să rămân în casa ta».

Zaheu a coborât repede. S-a bucurat că Isus voia să-i fie oaspete, însă ceilalți oameni care au văzut aceasta s-au indignat: «Poposește la un păcătos!». Zaheu i-a spus lui Isus: «Doamne, vreau să dau jumătate din averea mea săracilor. Acelora pe care i-am înșelat, le dau înapoi împătrit». Isus i-a spus: «Astăzi ai văzut, tu și familia ta, că Dumnezeu mântuiește. Căci Eu am venit ca să-i caut și să-i mântuiesc pe cei care erau pierduți» (Luca 19, 1-10).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire