pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Dumnezeu vorbește copiilor săi. Texte din Biblie
achizitionare: 01.06.2003

DIN CĂRȚILE NOULUI TESTAMENT

ISUS ÎNVAȚĂ ȘI VINDECĂ: SCHIMBAȚI-VĂ VIAȚA!

54. Mesajul lui Isus

Isus a venit în Galileea. El a vestit Evanghelia lui Dumnezeu și a spus: «Timpul s-a împlinit. Acum începe domnia lui Dumnezeu. Convertiți-vă și credeți în vestea cea bună pe care o aduc!» (Marcu 1, 14-15).

Când Isus a venit în orașul său natal, Nazaret, s-a dus în ziua sabatului la casa de rugăciune. Acolo a citit un pasaj din cartea profetului Isaia: «Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea pentru că El m-a ales. El m-a trimis să vestesc săracilor vestea cea bună, celor închiși să le spun: 'Sunteți liberi'; orbilor: 'Vedeți'; celor asupriți: 'Sunteți eliberați' și să proclam timpul în care Dumnezeu își arată îndurarea».

Isus le-a explicat tuturor celor care erau în casa de rugăciune: «Cuvântul pe care tocmai l-ați auzit s-a împlinit astăzi». Întâi s-au entuziasmat toți. Apoi, însă, s-au gândit: «Nu este acesta fiul lui Iosif?». Isus le-a zis: «Adevăr vă spun: nici un profet nu este recunoscut în patria sa».

Când oamenii din casa de rugăciune au auzit aceasta, s-au mâniat. Ei au sărit, l-au scos pe Isus afară din oraș și au vrut să-l arunce jos de pe un munte. Dar nu au putut să-i facă nimic lui Isus (Luca 4, 16-30).

 

55. Câțiva pescari se hotărăsc să-l urmeze pe Isus

Isus a venit pe malul mării Galileii. Acolo l-a văzut pe Simon, care se numește și Petru, și pe fratele lui, Andrei. Amândoi tocmai își aruncau năvoadele: erau pescari. Isus le-a spus: «Haideți, veniți după mine! Eu vă fac pescari care pescuiesc oameni». Imediat cei doi și-au lăsat năvoadele și l-au urmat pe Isus.

Curând după aceea, Isus l-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui. Erau cu tatăl lor în barcă și își pregăteau mrejele. Isus i-a chemat. Atunci ei au lăsau îndată barca și pe tatăl lor și l-au urmat (Matei 4, 18-22).

 

56. Un paralitic umblă

Isus a venit din nou la Cafarnaum. Curând știau toți cei din oraș că El este acasă. Oamenii s-au adunat, se înghesuiau în casă și în fața ușii. Isus le spunea tuturor că Dumnezeu îi iubește.

Atunci au venit patru bărbați care duceau un paralitic. Ei voiau să-l ducă pe prietenul lor la Isus, dar mulțimea nu se dădea la o parte. Nu puteau să treacă. Cei patru s-au urcat pe acoperiș. Au făcut o gaură în acoperiș, chiar acolo unde era Isus. Apoi l-au coborât pe paralitic cu targa. Isus a văzut că acei oameni se încredeau în El. I-a zis paraliticului: «Păcatele îți sunt iertate».

Unii învățători ai legii au auzit ce a spus Isus. Ei s-au gândit: «Cum poate să vorbească astfel? Aceasta este blasfemie. Nici un om nu poate să ierte păcatele. Aceasta o poate numai Dumnezeu». Isus știa ce gândeau ei. El le-a spus: «La ce vă gândiți? Ce este mai ușor să zici: 'Păcatele îți sunt iertate' sau: 'Paraliticule, scoală-te, ia-ți targa și umblă!'? Trebuie să aflați că Eu pot ierta păcatele pe pământ cu putere deplină de la Tatăl». Și i-a spus paraliticului: «Scoală-te! Ia-ți targa și du-te acasă!», îndată omul s-a sculat, și-a luat targa și s-a dus. Toți au putut vedea aceasta. Ei l-au lăudat pe Dumnezeu și au zis unul către altul: «Așa ceva n-am mai văzut» (Marcu 2, 1-12).

 

57. Dumnezeu cheamă pe un păcătos

Vameșii nu aveau nume bun. De multe ori pretindeau mai mult impozit decât era stabilit. Ei lucrau din însărcinarea ocupanților romani. De aceea, fariseii nu voiau să aibă nimic de-a face cu ei.

Într-o zi, Isus a mers pe malul lacului și l-a văzut pe vameșul Levi șezând la vamă. Isus i-a zis: «Vino, urmează-mă!». Levi s-a ridicat și a plecat cu Isus. Când Isus a stat la masă în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși au mâncat cu El și cu ucenicii lui. Fariseii și învățătorii legii au văzut aceasta și au spus ucenicilor: «Cum poate oare să mănânce cu păcătoșii?». Isus a auzit întrebarea și a răspuns: «Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii. Eu nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe păcătoși» (Marcu 2, 13-17).

 

58. Isus alege doisprezece apostoli

Isus s-a urcat pe un munte. I-a chemat pe ucenicii pe care îi alesese și ei au venit la El: doisprezece bărbați. Ei urmau să rămână totdeauna cu El: să vadă ce făcea și să audă ce spunea El. Pe acești doisprezece voia să-i trimită ca apostoli ai săi, pentru ca ei să ducă mai departe vestea cea bună și prin puterea lui să vindece pe cei bolnavi. Cei doisprezece erau: Simon, pe care l-a numit Petru, Iacob și fratele său Ioan, apoi Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob - fiul lui Alfeu -, Tadeu, Simon și Iuda Iscarioteanul, care mai târziu avea să-l trădeze pe Isus (Marcu 3, 13-19).

 

59. Isus alege un popor

Isus cutreiera Galileea. Învăța în sinagogi și vestea Evanghelia lui Dumnezeu, îi vindeca pe toți cei care erau bolnavi și suferinzi. În tot ținutul se vorbea despre El. Oamenii veneau la El de pretutindeni. Când Isus a văzut mulțimea de oameni, s-a urcat pe un munte. S-a așezat și ucenicii lui au venit la El. Isus a început să-i învețe:

«Toți cei care știu că sunt săraci în fața lui Dumnezeu se pot bucura: a lor este împărăția cerului.
Toți cei care sunt îndurerați se pot bucura: Dumnezeu îi va alina.
Toți cei care nu folosesc violența se pot bucura: Dumnezeu le va da lor pământul în stăpânire.
Toți cei care doresc din inimă ca voința lui Dumnezeu să se împlinească se pot bucura: Dumnezeu le va îndeplini dorința.
Toți cei milostivi se pot bucura: Dumnezeu le va arăta îndurare.
Toți cei care au inimă curată se pot bucura: ei îl vor vedea pe Dumnezeu.
Toți cei care aduc pace se pot bucura: Dumnezeu îi primește ca fii ai săi.
Toți cei care vor fi prigoniți pentru că respectă voința lui Dumnezeu se pot bucura: a lor este împărăția cerului» (Matei 4, 23-25; 5, 1-10).

 

60. Norme de viață date de Isus

«Voi cunoașteți porunca: 'Să nu ucizi! Cine omoară un om să fie adus în fața judecății'. Acum Eu vă spun: oricine se mânie pe fratele său va fi adus în fața judecății» (Matei 5, 21).

Dacă ai pornit ca să-i aduci un dar lui Dumnezeu și îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul în fața altarului, întoarce-te și împacă-te cu fratele tău. Apoi vino și oferă-ți darul» (Matei 5, 23).

«Voi cunoașteți porunca ce hotărăște: 'Soții să păstreze fidelitatea unul față de celălalt în căsătorie'. Însă Eu vă spun: cel care dorește o altă femeie sau cea care dorește un alt bărbat, chiar și numai în inima sa, a încălcat fidelitatea» (Matei 5, 27-28).

«Voi ați învățat: 'Iubește pe aproapele tău și urăște pe dușmanul tău'. Însă Eu vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri și faceți bine celor care vă fac rău. Dacă faceți aceasta, sunteți copiii Tatălui vostru din cer. Căci El lasă soarele său să strălucească și peste cei buni și peste cei răi. El dăruiește ploaia atât celor drepți cât și celor nedrepți» (Matei 5, 43-45).

«Voi să-i iubiți pe dușmanii voștri, să-i ajutați și să-i împrumutați cu ce le lipsește, chiar dacă nu vă puteți aștepta să mai primiți ceva înapoi. Dumnezeu vă va răsplăti: voi veți fi copiii săi. El este bun și față de cei nerecunoscători și păcătoși. Fiți milostivi ca El» (Luca 6, 35-36).

«Nu vă judecați unul pe celălalt, și atunci nici Dumnezeu nu vă va judeca. Nu condamnați pe nimeni, și atunci nici Dumnezeu nu vă va condamna. Iertați-vă unul altuia vina, și Dumnezeu vă va ierta și El pe voi. Dați în dar și Dumnezeu vă va da» (Luca 6, 37-38).

 

61. Rugăciunea ucenicilor lui Isus

Isus a spus ucenicilor săi: «Să vă rugați astfel: Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele tău; vie împărăția ta; facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău» (Matei 6, 9-13).

 

62. Isus readuce pe un mort la viață

Isus a ajuns cu ucenicii săi în orașul Naim. Mulți oameni mergeau cu ei. La poarta orașului le-a ieșit în cale un cortegiu de înmormântare. Era dus la groapă un tânăr, singurul fiu al mamei sale. Ea era văduvă și acum rămăsese singură de tot. Vecini și prieteni o însoțeau spre mormânt.

Isus a văzut femeia și i-a fost milă de ea. I-a zis: «Nu plânge!». Apoi s-a dus la năsălie și a atins-o. Cei care o duceau s-au oprit și Isus i-a zis tânărului: «Îți poruncesc, scoală-te!». Atunci mortul s-a ridicat și a început să vorbească. Astfel Isus l-a redat mamei lui.

Pe toți cei care erau de față i-a cuprins teama. Ei l-au lăudat pe Dumnezeu și au spus: «Un profet mare se află printre noi. Dumnezeu însuși ajută poporul său». Pretutindeni în țară se povestea ce face Isus pentru oameni (Luca 7, 11-17).

 

63. Pentru ce vă e frică?

Într-o seară, Isus le-a spus ucenicilor săi: «Haideți să trecem pe malul celălalt al lacului». Ei s-au urcat în barcă și au pornit. Deodată s-a stârnit o furtună puternică pe lac. Valurile creșteau, iar barca se umplea de apă. Isus însă dormea în barcă, în spate. Ucenicii l-au trezit și i-au strigat: «Nu-ți pasă că ne scufundăm?».

Atunci Isus s-a ridicat. El a amenințat vântul și a spus mării: «Liniște! Potolește-te!». Atunci vântul s-a oprit și s-a făcut liniște. Ucenicilor însă Isus le-a spus: «Pentru ce vă e frică? De ce nu aveți credință?». Atunci ucenicii s-au temut. Ei se întrebau unii pe alții: «Este El oare mai mult decât un om? Chiar și vântul și valurile ascultă de El» (Marcu 4, 35-41).

 

64. Flămânzii sunt săturați

Isus voia să fie singur cu apostolii săi. Dar lumea se ținea după ei. Isus le vorbea oamenilor despre viața pe care o dăruiește Dumnezeu. El îi vindeca pe toți care aveau nevoie de ajutorul lui. Seara, cei doisprezece au venit la El și i-au spus: «Trimite oamenii în sate pentru ca acolo să primească adăpost și ceva de mâncare. Aici suntem izolați ca în pustiu». Isus însă le-a răspuns: «Dați-le voi să mănânce!». Ei au zis: «Noi nu avem decât cinci pâini și doi pești. Trebuie mai întâi să mergem să cumpărăm ceva de mâncare pentru toată lumea aceasta». Erau în jur de cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.

Dar Isus a poruncit: «Spuneți-le să se așeze în grupuri de câte cinzeci. Ucenicii au făcut ceea ce le poruncise Isus. Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești. A privit spre cer, a binecuvântat pâinile și peștii. Apoi le-a frânt și le-a dat ucenicilor săi ca să le împartă. Toți cei care erau acolo au mâncat și s-au săturat. Și au mai și rămas douăsprezece coșuri pline cu bucăți de pâine (Luca 9, 10-17).

 

65. Pâinea Vieții

Oamenii care mâncaseră din pâini au spus unul către altul: «Desigur acesta este profetul pe care Dumnezeu îl trimite în lume». Isus știa că ei voiau să-l silească să le fie rege. De aceea a plecat din mijlocul lor.

În ziua următoare l-au căutat la Cafarnaum. L-au găsit și l-au întrebat: «Când ai venit aici?». Isus însă le-a răspuns: «Mă căutați numai pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. Nu vă osteniți însă pentru pâinea care se strică! Osteniți-vă pentru cealaltă pâine, care dă viața veșnică!».

Atunci ei l-au întrebat: «Ce vrea Dumnezeu de la noi?». Isus a spus: «Dumnezeu vrea un singur lucru: să credeți în acela pe care El l-a trimis. Eu sunt pâinea care dăruiește viața. Cine este cu mine nu va mai flămânzi niciodată. Cine crede în mine nu va mai înseta niciodată (Ioan 6).

 

66. Mărturisirea de credință a ucenicilor

Isus se ruga într-un loc singuratic. Ucenicii săi erau cu El. Atunci El i-a întrebat: «Ce cred oamenii despre mine?». Ei au răspuns: «Unii sunt de părere că Tu ești Ioan Botezătorul. Alții spun: 'Ilie sau un alt profet s-a întors'». Isus a întrebat: «Dar voi? Cine spuneți că sunt?». Atunci Petru a răspuns. «Noi credem că Tu ești Mesia, Mântuitorul pe care l-a făgăduit Dumnezeu».

Isus le-a interzis ucenicilor săi să vorbească despre aceasta cu alții. El a zis: «Fiul Omului trebuie să sufere mult. Bătrânii poporului, marii preoți și cărturarii nu vor să-l primească. Va fi ucis. Dar a treia zi va învia». Acestea le-a spus Isus despre sine însuși (Luca 9, 18-22).

 

67. Mărturia Tatălui

Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan cu sine pe munte. Acolo voia să se roage. În timp ce se ruga, înfățișarea i s-a schimbat, iar hainele i s-au făcut albe, strălucitoare. Deodată au apărut doi bărbați, Moise și Ilie, care vorbeau cu Isus. Strălucirea cerului îi învăluia. Cei doi vorbeau cu Isus despre ceea ce avea să i se întâmple în Ierusalim, după planul lui Dumnezeu.

Petru și ceilalți doi apostoli adormiseră. S-au trezit și l-au văzut pe Isus în strălucire. I-au văzut și pe cei doi bărbați care erau cu El. Când cei doi au vrut să plece, Petru a spus: «Doamne, ce bine e aici! Să înălțăm trei corturi: pentru tine, pentru Moise și pentru Ilie». Petru nu știa ce spune. În timp ce vorbea, un nor mare, întunecat, s-a lăsat pe munte. Frica i-a cuprins pe ucenici. Din nor un glas a strigat: «Acesta este Fiul meu, Alesul meu. Ascultați de El». Când glasul nu s-a mai auzit, n-au mai văzut pe nimeni în afară de Isus. Ucenicii nu au povestit în vremea aceea nimănui ce trăiseră ei pe munte (Luca 9, 28-36).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire