pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Prezentarea cărților Noului Testament
achizitionare: 08.05.2003; sursa: Editura Sapientia

Scrisoarea sfântului apostol Paul către Tit

Autorul. Indicațiile din scrisoare, asemănările de stil, de vocabular și de preocupări asemănătoare cu cele din scrisorile adresate lui Timotei, duc la concluzia că această scrisoare este scrisă de sfântul Paul.

Forma literară și stilul. Scrisoarea are un caracter personal, fără a atinge familiaritatea din Scrisoarea a doua către Timotei. Limba este greaca elenistică, apropiată de cea din Evanghelia după sfântul Luca, Faptele Apostolilor și scrisorile catolice. Tonul este lent și cu multe îndemnuri.

Scopul și destinatarii. Tit nu este menționat în Faptele Apostolilor, dar avem informații despre el din scrisorile pauline. Este născut din părinți păgâni (Gal 2,3) și a fost convertit de sfântul Paul, fără a fi circumcis ca Timotei. A luat parte la Conciliul din Ierusalim și l-a însoțit pe sfântul Paul în a treia călătorie misionară. Are un rol deosebit în restabilirea înțelegerii în comunitatea din Corint și în organizarea colectei din Macedonia. După prima detenție a Apostolului, a fost pus în fruntea comunității creștine din insula Creta, ca să ducă la îndeplinire "ce a mai rămas" și să stabilească prezbiteri în fiecare cetate (Tit 1,7). După primirea scrisorii, trebuia să-i întâlnească pe Artema și Tihic și să-l aștepte pe Apostol la Nicopole, în Epir. Mai târziu se află la Roma, de unde pleacă în Dalmația, participând la încreștinarea locuitorilor din zonă. După tradiție, ar fi murit la 93 de ani ca episcop de Creta. Sfântul Paul îi scrie pentru a-l încuraja și a-l îndruma în împlinirea misiunii sale pastorale în Creta.

Structura. După salutul adresat lui Tit, în care intră și o motivație a apostolatului (1,1-4), urmează o listă a calităților recerute pentru prezbiteri și pentru episcop (1,5-9). Tit trebuie să înfrunte propaganda seducătoare a învățătorilor iudaizanți (1,10-16). În continuare, Apostolul îi arată lui Tit că trebuie să învețe a se purta cu înțelepciune față de diferitele categorii de credincioși: față de bătrâni și tineri, bărbați și femei și față de sclavi (2,1-10). Harul lui Dumnezeu, izvor de mântuire pentru toți, creează un popor nou care îi aparține lui Cristos și care se angajează în fapte bune (2,11-15). Credincioșii au datoria de a respecta autoritățile (3,1-2) pentru că au fost mântuiți "prin baia renașterii și reînnoirea Duhului" (3,3-8). Din nou Apostolul îi atrage atenția lui Tit să-i evite pe ereticii perverși (3,9-11). Spre final, sfântul Paul dă câteva recomandări și informații personale (3,12-14). Scrisoarea se încheie cu binecuvântarea apostolică (3,15).

Locul și data. Mulți exegeți consideră că ultima scrisoare a Apostolului este Scrisoarea a doua către Timotei și de aceea plasează scrisoarea către Tit între cele două scrisori către Timotei. Probabil scrisoarea este expediată din Macedonia, în perioada de libertate a sfântului Paul dintre cele două detenții la Roma, pe la anul 65.

Teologia. În contextul apărării credinței în fața ereziilor, sfântul Paul preia elemente din cateheza tradițională pentru a fundamenta teologic răspunsul în fața falsității. O expresie caracteristică a acestei scrisori este afirmația că s-a manifestat harul lui Dumnezeu, aducător de mântuire pentru toți oamenii, care ne învață să trăim în lumea prezentă cu înțelepciune, dreptate și evlavie, renunțând la nelegiuire și la dorințele lumești, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei "marelui nostru Dumnezeu" și a Mântuitorului (2,1-14). Prima venire a lui Cristos, în trup, nu este decât anticiparea venirii finale. Creștinul trăiește cu recunoștință și promptitudine "ziua pământească" în intervalul dintre aceste două veniri.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire